Mi-am activat contul pe facebook, desi uit de el cu zilele si inca n-am reusit sa ma dumiresc ce se intimpla pe acolo, sa raspund la invitatii de prietenie, ce-i cu invitatiile la tot felul de eventuri si jocuri, unde scriu si unde primesc raspunsuri ... parca vad ca ma ajunge Sara din urma :).
Dupa vreo 3 ani de refuz si batalii cu keyboardul in ceea ce priveste socializarea, am realizat ca am pierdut lupta ... daca vreau sa pastrez legatura cu prieteni, rude, fosti colegi, n-am alta solutie decit sa ma fac prietena cu facebooku' si twitteru' ... ha, dar dinsului, adica twitter, nu i-am cedat inca :).
Putini sunt cei care mai imi scriu mailuri cu vesti si poze, sunt si mai putini cei care-mi dau un telefon, de scrisori nu mai zic ca rid si curcile de mine ... ma rog, alea ramase dupa festinul nord-american din ultimele doua luni ... mda, recunosc, nici eu nu ma mai inghesui sa bat la usi virtuale si telefonice.
Am facut eforturi si m-am uitat la citeva reality-showuri ... nu de alta, dar mai trebuie sa fac si eu conversatie cu colegii si clientii, in afara de recesiune, probleme financiare si banalele discutii despre unde mergi in vacanta si ce-ai facut in weekend. Nu am reusit sa stau in fotoliu de la inceput pina la sfirsit decit la nevestele reale din Orange County, NY si New Jersey. Alea de New Jersey le-am vazut intr-un episod in care s-au incaierat intr-un restaurant, cu pumni in masa si tacimuri pe sub masa ... cum se zice in vest - "m-am ris cu lacrimi" ... deci o sa ma mai uit.
Multumita celor de la cool-digitv, am programe romanesti la discretie, inclusiv telenovelele de Acasa, basescu palmuind pustani in versiune patriciu si paiate cu nume de floare batindu-si joc de istoria tarii ... timp sa fie, ca de oferte nu duc lipsa.
Dar cum pentru mine politica romaneasca e ca si fotbalul, adica ma depaseste, cred ca o sa ramin cu telenovelele, sau daca aveti alte sugestii - multumiri anticipate ... ca la Mircea Badea nu pot sa ma uit ... chiar asa tendinte masochiste incit sa-mi provoc dureri cerebrale de una singura, nu am. Apropo, oare nu se gaseste nimeni sa-i spuna individului ca are o problema de ego din ala de dimensiuni xxl si terapia nu-i o rusine?
In final, citeva ceva despre noi ... tot din categoria "in rind cu lumea".
Programul de duminica este dedicat aproape in intregime lui Disney on Ice - World of Fantasy.
Showurile Disney de patinaj sunt o moda in Vancouver.
In fiecare an la sfirsitul lui noiembrie, timp de 4 zile, toti parintii, bunicii, unchii si matusile responsabile se duc cu prichindeii la show. Noi mergem de vreo 5 ani, adica eu si domnisoara ... husbandul a promis ca face orice, spala chiar si baile, numai sa nu-l pun sa mearga la astfel de spectacole. Si anul acesta, la fel ca in ultimii doi ani, le vom avea cu noi pe Sarah si Leah, iar Terri are o zi doar pentru ea :).
Dupa Disney on Ice, la noi acasa incep pregatirile de Sarbatori ... zilele care urmeaza scoatem decoratiile de Craciun, husbandul instaleaza luminile afara, Sara se pregateste pentru Mos Nicolae, eu fac listele de cadouri si cumparaturi pentru vizite si musafiri.
Desigur, dupa standardele multora de pe aici, suntem in intirziere cu pregatirile ... oh my gosh, you didn't even start your shopping, I have everything wrapped ...
of course you have, you told me this in September ... but who cares :)
O Duminica faina la toata lumea!
Sunday, November 29, 2009
Sunday, November 22, 2009
Doamne ocroteste-i pe romani ...
... sau da-le mintea de pe urma ... sau una dupa ceafa sa-i trezesti!!!
basescu si geoana in turul 2 ... asa zic astia la breaking news, cu imagini - de ce nu ma mir?- ale tiganilor votind ... sorry, eu nu pot sa le zic minoritatea roma.
Un corupt pina in maduva si-un comunist! ... ma uit, ascult si tot nu-mi vine sa cred.
Cind eram adolescenta, mereu ma intrebam de ce parintii si bunicii nostri au stat 40 de ani sub comunism, de ce nu s-au rasculat, de ce n-au facut revolutii, de ce s-au complacut? ... cind iliescu a fost re-ales a doua oara, am inteles ... erau atit de indoctrinati si spalati pe creier, ca nu mai era nimic de facut pentru ei.
Acum, ma gindesc, jumatate din alegatori sunt din generatia mea, care ne-am petrecut cei mai frumosi ani din viata sub comunism, am plins de bucurie in decembrie '89, am fost golani si derbedei, l-am iubit pe Senior (Corneliu Coposu) si l-am votat plini de speranta pe Constantinescu ... si nu pot sa nu ma intreb, sunt si ei chiar atit de indoctrinati, au ajuns in starea aia in care se complac in coruptie, haos si minciuna???
Ce sa mai zic? ... pe aici, la alegeri, se spune "votezi raul cel mic" ... romanii au ales cele doua rele mari ... ori cu basescu, ori cu geoana, tot aia e ... ca sa-l citez pe dl. Djuvara: "s-a stricat ceva in creierul acestui popor".
Africa ne intimpina cu flori si lauri.
basescu si geoana in turul 2 ... asa zic astia la breaking news, cu imagini - de ce nu ma mir?- ale tiganilor votind ... sorry, eu nu pot sa le zic minoritatea roma.
Un corupt pina in maduva si-un comunist! ... ma uit, ascult si tot nu-mi vine sa cred.
Cind eram adolescenta, mereu ma intrebam de ce parintii si bunicii nostri au stat 40 de ani sub comunism, de ce nu s-au rasculat, de ce n-au facut revolutii, de ce s-au complacut? ... cind iliescu a fost re-ales a doua oara, am inteles ... erau atit de indoctrinati si spalati pe creier, ca nu mai era nimic de facut pentru ei.
Acum, ma gindesc, jumatate din alegatori sunt din generatia mea, care ne-am petrecut cei mai frumosi ani din viata sub comunism, am plins de bucurie in decembrie '89, am fost golani si derbedei, l-am iubit pe Senior (Corneliu Coposu) si l-am votat plini de speranta pe Constantinescu ... si nu pot sa nu ma intreb, sunt si ei chiar atit de indoctrinati, au ajuns in starea aia in care se complac in coruptie, haos si minciuna???
Ce sa mai zic? ... pe aici, la alegeri, se spune "votezi raul cel mic" ... romanii au ales cele doua rele mari ... ori cu basescu, ori cu geoana, tot aia e ... ca sa-l citez pe dl. Djuvara: "s-a stricat ceva in creierul acestui popor".
Africa ne intimpina cu flori si lauri.
Friday, November 20, 2009
20 Noiembrie 1999
am aterizat la Vancouver ...
De data asta nu mai eram in vizita de lucru, nici oaspete la in-laws, nici macar in vacanta - desi alor mei le spusesem ca o sa ma intorc probabil in ianuarie, nu ma lasa ei, canadienii, sa stau fara landing visa ... eram aici "for good", cum se zice in engleza.
In Vancouver mai fusesem pe timp de primavara-vara, cind totul era verde si inflorit, iar cerul si oceanul se luau la intrecere care e in stare sa scoata cel mai cristalin albastru.
Vancouverul acesta de noiembrie nu-mi spunea nimic ... totul era un amestec de verde inchis, gri si maro, mai ales oceanul ... nu-mi aduc aminte prea multe din ziua aceea, doar citeva instantanee.
Banda de bagaje ... toate valizele soseau, doar lada mea cu zestre nu.
Lada cu zestre era de fapt o cutie din aia din plastic, verde, de la WalMart, mare cit un portbagaj de Tico si in care erau inghesuite lucrurile de la Muma si Buni - Dumnezeu s-o odihneasca -, pe care nu ma lasase inima sa le pun in container: cearsafuri cu dantela, cuverturi (procovite) si covorase tesute, macrameuri, pahare din rubin, setul de masa din portelan si cobalt, setul de dulceata, doua paturi de plush, turcesti ... plapuma si pernele nu mai incapusera, ca pocnea lada :).
Mi-l aduc aminte pe socru-miu grabindu-se spre noi cu portmoneu' in mina, agitat ca fusese trafic si a intirziat ... in Bucuresti sau la greci, cine stie (?), ne fusese copiat cardul si banca ne-a blocat contul, urmind sa trimita noile carduri la adresa din Canada ... si oricit de mult cash ai in buzunar sau pe debit, aici nu primesti masina daca nu arati si-un credit card.
Imi mai aduc aminte ca atunci cind am iesit din aeroport spre parcare, batea un vint de facea ploaia sa ne loveasca din toate partile ... pe moment am crezut ca avionul zburase in cerc si aterizasem la O'Hare, doar ca eram la alta iesire ... mi se spusesera o gramada de povesti despre ploaia din Vancouver, dar nimeni n-a zis nimic de vint ... lol.
Husbandul, baiat destept si cunoscator al moodurilor subsemnatei, a planuit totul din timp si urmatoarele 3 saptamini le-am petrecut la Whistler, unde ningea zilnic, ca-n povesti, cu fulgi mari si moi ... in timp ce husbandul se dadea cu schiurile insotit de Steve - prietenul nostru din Chicago, eu i-am descoperit pe John Grisham, Friends, Seinfeld, Frasier, ciocolata calda cu marshmallow si pasiunea pentru goblen ... imi luasem unul din Romania sa-mi treaca de plictiseala :) ...
ah da, si spiritul de Craciun ... ma plimbam prin magazine si cafenele doar ca sa ma uit la decoratii si sa ascult colinde in engleza.
Despre primul Craciun in Canada voi scrie cu alta ocazie.
Am scris postul acesta in memoria tuturor parintilor si bunicilor care sunt "stars in the sky", cum zice Sara ... inclusiv socrul meu ... Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
De data asta nu mai eram in vizita de lucru, nici oaspete la in-laws, nici macar in vacanta - desi alor mei le spusesem ca o sa ma intorc probabil in ianuarie, nu ma lasa ei, canadienii, sa stau fara landing visa ... eram aici "for good", cum se zice in engleza.
In Vancouver mai fusesem pe timp de primavara-vara, cind totul era verde si inflorit, iar cerul si oceanul se luau la intrecere care e in stare sa scoata cel mai cristalin albastru.
Vancouverul acesta de noiembrie nu-mi spunea nimic ... totul era un amestec de verde inchis, gri si maro, mai ales oceanul ... nu-mi aduc aminte prea multe din ziua aceea, doar citeva instantanee.
Banda de bagaje ... toate valizele soseau, doar lada mea cu zestre nu.
Lada cu zestre era de fapt o cutie din aia din plastic, verde, de la WalMart, mare cit un portbagaj de Tico si in care erau inghesuite lucrurile de la Muma si Buni - Dumnezeu s-o odihneasca -, pe care nu ma lasase inima sa le pun in container: cearsafuri cu dantela, cuverturi (procovite) si covorase tesute, macrameuri, pahare din rubin, setul de masa din portelan si cobalt, setul de dulceata, doua paturi de plush, turcesti ... plapuma si pernele nu mai incapusera, ca pocnea lada :).
Mi-l aduc aminte pe socru-miu grabindu-se spre noi cu portmoneu' in mina, agitat ca fusese trafic si a intirziat ... in Bucuresti sau la greci, cine stie (?), ne fusese copiat cardul si banca ne-a blocat contul, urmind sa trimita noile carduri la adresa din Canada ... si oricit de mult cash ai in buzunar sau pe debit, aici nu primesti masina daca nu arati si-un credit card.
Imi mai aduc aminte ca atunci cind am iesit din aeroport spre parcare, batea un vint de facea ploaia sa ne loveasca din toate partile ... pe moment am crezut ca avionul zburase in cerc si aterizasem la O'Hare, doar ca eram la alta iesire ... mi se spusesera o gramada de povesti despre ploaia din Vancouver, dar nimeni n-a zis nimic de vint ... lol.
Husbandul, baiat destept si cunoscator al moodurilor subsemnatei, a planuit totul din timp si urmatoarele 3 saptamini le-am petrecut la Whistler, unde ningea zilnic, ca-n povesti, cu fulgi mari si moi ... in timp ce husbandul se dadea cu schiurile insotit de Steve - prietenul nostru din Chicago, eu i-am descoperit pe John Grisham, Friends, Seinfeld, Frasier, ciocolata calda cu marshmallow si pasiunea pentru goblen ... imi luasem unul din Romania sa-mi treaca de plictiseala :) ...
ah da, si spiritul de Craciun ... ma plimbam prin magazine si cafenele doar ca sa ma uit la decoratii si sa ascult colinde in engleza.
Despre primul Craciun in Canada voi scrie cu alta ocazie.
Am scris postul acesta in memoria tuturor parintilor si bunicilor care sunt "stars in the sky", cum zice Sara ... inclusiv socrul meu ... Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Sunday, November 15, 2009
Cind te iei la trinta cu mentalitatea ...
sau esti obligat sa joci rolul lui Dumnezeu ... ce faci? ...
Ce faci cind trebuie sa fii parte din decizia daca masinaria care-l tine in viata e pe on sau off ? ...
In partea rationala a creierului, stii ca cel mai bine pentru el e sa-l lasi sa plece, ca asta nu e viata, ca nici el n-ar vrea sa traiasca asa ... dar, inima si credinta iti spun ca nu poti sa-ti dai acordul, ca nu e drept sa fii tu Dumnezeu ...
si mai stii ca pentru al tau parinte n-ai fi luat decizia asta nici intr-un milion de ani ... ca l-ai fi vrut acolo, sa poti sa-i vorbesti, sa-l atingi, sa-l imbratisezi, chiar si printre tuburile care-i pompeaza viata in trup ...
Apoi te gindesti ca al tau parinte n-avea 80 de ani, ca nu se saturase sa fie bolnav, ca nu avea o sotie, parinti, frati si prieteni care-l asteptau acolo unde nu mai e durere si suferinta ...
Ti se reproseaza ca dai impresie de egoism, ca te gindesti doar la tine, la sentimentele tale ... counselorii se grabesc sa-ti explice realitatea, rudele sa-ti aduca aminte ca uneori n-a fost prea dragut cu tine ... te uiti prin ei si le intelegi motivele - costa mult sa tii un batrin conectat la aparate, asigurarea o sa cam tremure, apoi mai e si un testament asteptat cu nerabdare sa fie deschis ...
si totusi, nu, nu poti sa-ti dai acordul ... si tot ce ai promis odata ca veti fi alaturi la bine si la rau, acum se clatina, fiindca tu, tu nu poti sa intelegi aceasta decizie ...
Nu poti sa fii de acord cu rationalul si practicul care pun umbra peste sentimente ... nu intelegi regulile, nici macar ca nu poti sa-ti duci copilul sa-si vada bunicul, sa-i spuna la revedere ... nu intelegi mentalitatea asta ... da, poate esti egoista ... egoism nascut din faptul ca ai suflet, principii si credinta ...
Nu-ti ramine decit sa te rogi ... sa te rogi pentru sufletul celui care va pleca in curind si pentru sufletele celor care s-au jucat de-a Dumnezeu ... sa ai puterea sa-ti privesti sotul cu intelegere pentru decizia care a luat-o, sa-i fii stinca de care va avea nevoie cind il va lovi golul si regretele ... sa-ti gasesti cuvintele sa-i explici copilului in asa fel incit sa sufere cit mai putin ... sa mergi inainte si sa nu privesti inapoi ...
Ce faci cind trebuie sa fii parte din decizia daca masinaria care-l tine in viata e pe on sau off ? ...
In partea rationala a creierului, stii ca cel mai bine pentru el e sa-l lasi sa plece, ca asta nu e viata, ca nici el n-ar vrea sa traiasca asa ... dar, inima si credinta iti spun ca nu poti sa-ti dai acordul, ca nu e drept sa fii tu Dumnezeu ...
si mai stii ca pentru al tau parinte n-ai fi luat decizia asta nici intr-un milion de ani ... ca l-ai fi vrut acolo, sa poti sa-i vorbesti, sa-l atingi, sa-l imbratisezi, chiar si printre tuburile care-i pompeaza viata in trup ...
Apoi te gindesti ca al tau parinte n-avea 80 de ani, ca nu se saturase sa fie bolnav, ca nu avea o sotie, parinti, frati si prieteni care-l asteptau acolo unde nu mai e durere si suferinta ...
Ti se reproseaza ca dai impresie de egoism, ca te gindesti doar la tine, la sentimentele tale ... counselorii se grabesc sa-ti explice realitatea, rudele sa-ti aduca aminte ca uneori n-a fost prea dragut cu tine ... te uiti prin ei si le intelegi motivele - costa mult sa tii un batrin conectat la aparate, asigurarea o sa cam tremure, apoi mai e si un testament asteptat cu nerabdare sa fie deschis ...
si totusi, nu, nu poti sa-ti dai acordul ... si tot ce ai promis odata ca veti fi alaturi la bine si la rau, acum se clatina, fiindca tu, tu nu poti sa intelegi aceasta decizie ...
Nu poti sa fii de acord cu rationalul si practicul care pun umbra peste sentimente ... nu intelegi regulile, nici macar ca nu poti sa-ti duci copilul sa-si vada bunicul, sa-i spuna la revedere ... nu intelegi mentalitatea asta ... da, poate esti egoista ... egoism nascut din faptul ca ai suflet, principii si credinta ...
Nu-ti ramine decit sa te rogi ... sa te rogi pentru sufletul celui care va pleca in curind si pentru sufletele celor care s-au jucat de-a Dumnezeu ... sa ai puterea sa-ti privesti sotul cu intelegere pentru decizia care a luat-o, sa-i fii stinca de care va avea nevoie cind il va lovi golul si regretele ... sa-ti gasesti cuvintele sa-i explici copilului in asa fel incit sa sufere cit mai putin ... sa mergi inainte si sa nu privesti inapoi ...
Thursday, November 12, 2009
Hai la shopping neamule ...
Ieri ... ziua Veteranilor - sarbatoare nationala, nu se merge la servici ... dar se merge la mall.
Cum mai ziceam si aici, se da startul la cursa pentru golirea conturilor ... premiul cel mare i se ofera celui care reuseste, in cel mai scurt timp, sa ramina cu 1 cent in cont si sa-si umple la maxim toate cartile de credit ... presupun ca e ceva de capul premiului acela, probabil un loc de VIP pe lista de la welfare sau de la Salvation Army, ca altfel nu-mi explic ce-am vazut ieri la mall.
De cind am intrat in parcare, nu mi-a parut semn bun ... ne-a luat vreo 10 minute sa gasim un loc de parcare, si nu e un lot mic, e chiar exagerat de intins, iar eu nu l-am vazut niciodata asa plin.
Cind am intrat in mall nu mi-a venit a crede ... am avut impresia ca tot tricity-u' s-a adunat acolo ... parinti, copii, bunici, adolescente galagioase, adolescenti cu nadragii dupa ei, toti carind sacose, cutii, carucioare ... magazine devastate, foodcourt-urile aratind ca lagarele de refugiati, cozi la chioscurile de mincare, cartoane goale pe mese, pe jos, containere de gunoi pline pina la refuz si o mina de vietnamezi care nu mai faceau fata curateniei ...
Dupa o ora de sapat in raionul de jucarii de la Zellers si platit cele doua bucati de plastic made in China cu sigla Canucks pe ele, si inca 3/4 de ora cit mi-a luat sa schimb o pereche de pantaloni si un pulover la Children's Place, am simtit ca ma ia ameteala ...
Am mai avut putere sa stau 10 minute la coada la McDonalds - era cea mai scurta :) - si sa-mi iau o cola si-o placinta cu mere, dupa care m-am asezat pe o bancuta linga locul unde-i pregateau rezidenta lui Mos Craciun, cu plasutele linga mine, asteptind sa-mi treaca senzatia de calduri si stelute colorate prezicatoare de lesin ... de pe bancuta aceea, m-au pescuit un pic mai tirziu Sara si husbandul si impreuna am evadat din purgatoriul shoppingului.
Ajunsa acasa, am luat canalele de stiri la rind, dar n-am gasit nimic de triplatul preturilor pina la Craciun, atacul martienilor, nici macar de falimente prin China ... de aici concluzia cu premiul cel mare :).
Si va rog nu uitati ... postul acesta e scris de o persoana care sincer, sincer, crede ca shoppingul o relaxeaza :).
Cum mai ziceam si aici, se da startul la cursa pentru golirea conturilor ... premiul cel mare i se ofera celui care reuseste, in cel mai scurt timp, sa ramina cu 1 cent in cont si sa-si umple la maxim toate cartile de credit ... presupun ca e ceva de capul premiului acela, probabil un loc de VIP pe lista de la welfare sau de la Salvation Army, ca altfel nu-mi explic ce-am vazut ieri la mall.
De cind am intrat in parcare, nu mi-a parut semn bun ... ne-a luat vreo 10 minute sa gasim un loc de parcare, si nu e un lot mic, e chiar exagerat de intins, iar eu nu l-am vazut niciodata asa plin.
Cind am intrat in mall nu mi-a venit a crede ... am avut impresia ca tot tricity-u' s-a adunat acolo ... parinti, copii, bunici, adolescente galagioase, adolescenti cu nadragii dupa ei, toti carind sacose, cutii, carucioare ... magazine devastate, foodcourt-urile aratind ca lagarele de refugiati, cozi la chioscurile de mincare, cartoane goale pe mese, pe jos, containere de gunoi pline pina la refuz si o mina de vietnamezi care nu mai faceau fata curateniei ...
Dupa o ora de sapat in raionul de jucarii de la Zellers si platit cele doua bucati de plastic made in China cu sigla Canucks pe ele, si inca 3/4 de ora cit mi-a luat sa schimb o pereche de pantaloni si un pulover la Children's Place, am simtit ca ma ia ameteala ...
Am mai avut putere sa stau 10 minute la coada la McDonalds - era cea mai scurta :) - si sa-mi iau o cola si-o placinta cu mere, dupa care m-am asezat pe o bancuta linga locul unde-i pregateau rezidenta lui Mos Craciun, cu plasutele linga mine, asteptind sa-mi treaca senzatia de calduri si stelute colorate prezicatoare de lesin ... de pe bancuta aceea, m-au pescuit un pic mai tirziu Sara si husbandul si impreuna am evadat din purgatoriul shoppingului.
Ajunsa acasa, am luat canalele de stiri la rind, dar n-am gasit nimic de triplatul preturilor pina la Craciun, atacul martienilor, nici macar de falimente prin China ... de aici concluzia cu premiul cel mare :).
Si va rog nu uitati ... postul acesta e scris de o persoana care sincer, sincer, crede ca shoppingul o relaxeaza :).
Friday, November 6, 2009
Plagiatu' e la reducere :)
La Holt Renfrew au sale-uri la designeri si bineinteles ca eu si Antonia nu puteam lipsi de la ele :) ...tot invirtindu-ne printre rafturi cu posete, pantofi, esarfe si alte zdrente cu "labels" puse la reducere, am dat cu ochii de sacosa pe care casa Vuitton, a avut tupeul acum vreo doua veri sa zica ca-i design personal, sa-i puna logo si s-o vinda la un pret de $$$$ ...
Imi aduc aminte ca majoritatea revistelor aveau pe primele pagini vedetele de la Hollywood cu sacosa respectiva, iar eu muream de ris si-i ziceam husbandului, uite ce a avansat sacosa de la cozile comuniste, la valiza vintage de carat marfa turceasca si bulendre prin aero-garile europene, pina la big fashion trend ... si fraierii platesc bani grei pentru ea ...
Imi aduc aminte ca majoritatea revistelor aveau pe primele pagini vedetele de la Hollywood cu sacosa respectiva, iar eu muream de ris si-i ziceam husbandului, uite ce a avansat sacosa de la cozile comuniste, la valiza vintage de carat marfa turceasca si bulendre prin aero-garile europene, pina la big fashion trend ... si fraierii platesc bani grei pentru ea ...
Intr-adevar, nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreo vedeta de Dimbovita -nici macar pe Columbina- cu plasa de rafie, oricit de mult si-ar fi dorit sa fie in pas cu moda ... stiau ele ce stiau :) ...
Dar, ca sa fiu obiectiva, sacosa asta e de o calitate ireprosabila - doar e LV, si se stie ca la ei dai banu' si te tine o viata ... e perfecta pentru weekend, plaja, cumparaturi si costa doar 200$!
Antonia nu i-a rezistat ... eu insa nu mi-am putut scoate din minte originea si nu m-a lasat inima sa dau atitia bani pe ...
fie ea cu eticheta si captuseala Louis Vuitton ...
Antonia nu i-a rezistat ... eu insa nu mi-am putut scoate din minte originea si nu m-a lasat inima sa dau atitia bani pe ...
fie ea cu eticheta si captuseala Louis Vuitton ...
Post alambicat
To be or not be vaccinat impotriva gripei porcine? ... intrebare cu care, de cind a aparut antiporcina, m-am luat in coarne zilnic …
Halloween … fuse si se duse …
Vrajitoarea gotica s-a transformat in Transylvanian Vampire Princess … “because I have Transylvanian blood” … asta fiindca si ea si tasu stiu cit ma irita asocierea lui Vlad Tepes si a Transilvaniei cu vampirii …
Nu sunt impotriva vaccinurilor in general ... domnisoara are carnetul la zi cu toate intepaturile obligatorii canadiene, in plus hepatita si meningita, adica vaccinuri testate ani de zile, vaccinuri la care mi s-au expus riscurile si rata lor atit de medic, cit si de tonele de bibliografie accesibile oriunde si oricind.
Zile intregi m-am luptat cu neincrederea in acest vaccin minune, inventat in mai putin de 6 luni si produs in cantitati considerabile incit sa multumeasca pe toata lumea lovita de paranoia declansata de media.
In final am luat decizia – Sara va primi vaccinul, atunci cind va fi disponibil pentru grupa ei de virsta … acum nu e.
Zile intregi m-am luptat cu neincrederea in acest vaccin minune, inventat in mai putin de 6 luni si produs in cantitati considerabile incit sa multumeasca pe toata lumea lovita de paranoia declansata de media.
In final am luat decizia – Sara va primi vaccinul, atunci cind va fi disponibil pentru grupa ei de virsta … acum nu e.
Desi s-au laudat ca au cumparat suficient vaccin pentru 75% din populatie, stimabilii nostri guvernanti s-au trezit depasiti de numarul de doritori, asa ca au pus reguli si prioritati … pai la cita reclama au facut monstruoasei gripe, chiar nu inteleg la ce se asteptau, sa nu se duca nimeni la vaccin?
De ce am hotarit ca va primi vaccinul?
Am rascolit ziarele, blogurile si forumurile pina m-au usturat ochii … si am ajuns la concluzia ca majoritatea opozantilor vaccinului sunt ingrijorati de fapt din cauza adjuvantului si a cantitatii de mercur din vaccin … pai la cite chimicale bagam zilnic in noi si in copiii nostri, ma intreb oare cita importanta mai are un amarit de milligram de adjuvant?
Eu una nu cred ca mai exista un produs natural astazi, oricit de mare ar scrie Organic pe el si oricit m-ar arde la buzunar cind il cumpar.
De ce am hotarit ca va primi vaccinul?
Am rascolit ziarele, blogurile si forumurile pina m-au usturat ochii … si am ajuns la concluzia ca majoritatea opozantilor vaccinului sunt ingrijorati de fapt din cauza adjuvantului si a cantitatii de mercur din vaccin … pai la cite chimicale bagam zilnic in noi si in copiii nostri, ma intreb oare cita importanta mai are un amarit de milligram de adjuvant?
Eu una nu cred ca mai exista un produs natural astazi, oricit de mare ar scrie Organic pe el si oricit m-ar arde la buzunar cind il cumpar.
Si daca se imbolnaveste si face complicatii, atunci o sa-mi dau cu capul de pereti ca puteam sa previn dar n-am facut-o, fiindca m-am luat dupa forumurile romanesti si teoria conspiratiei ... stiu, asta e ca drobu' de sare ...
Husbandul nu s-a hotarit … el se vaccineaza in fiecare an impotriva gripei si tot se imbolnaveste :).
Husbandul nu s-a hotarit … el se vaccineaza in fiecare an impotriva gripei si tot se imbolnaveste :).
Eu inca n-am votat, dar probabil va fi Nu.
In ultimele doua luni am reusit performanta sa gazduiesc cite un bug cam la fiecare doua saptamini, buguri care m-au scos din circuitul muncii 2-3 zile fiecare … unul dintre ei a fost chiar nasol de tot, 24 de ore le-am petrecut cu capul in galeata …
Habar n-am daca si Miss Piggy mi-a fost musafir, ca nu m-am dus la doctor … ultima data cind am fost la doctor cu febra si dureri de oase, acum vreo 3 ani, m-am ales cu trimitere urgenta la cardiolog si s-a deschis un intreg can of worms – cum zic americanii ... asa ca eu o sa mai ajung la doctori doar cind advilul nu-si face efectul ...
Habar n-am daca si Miss Piggy mi-a fost musafir, ca nu m-am dus la doctor … ultima data cind am fost la doctor cu febra si dureri de oase, acum vreo 3 ani, m-am ales cu trimitere urgenta la cardiolog si s-a deschis un intreg can of worms – cum zic americanii ... asa ca eu o sa mai ajung la doctori doar cind advilul nu-si face efectul ...
Cu mine dau faliment si medicii si companiile de asigurari ... mai putin cind e vorba de copil, ca acolo intotdeauna imi trebuie doua-trei opinii.
Inchei subiectul cu vaccinul si trecem la urmatorul … dar sa nu uit ... ma enerveaza de nu mai pot astia de zic ca s-au vaccinat sau or sa se vaccineze fiindca este "duty" a lor ca cetateni, vecini si blablabla, sa nu-i imbolnaveasca pe altii ... pai te vaccinezi frate ca asa iti spune tie instinctul, te-a lovit paranoia in aripa sau l-ai citit pe Creanga, dar lasa-ma cu "duty" ala, ca nu suntem la adunarea de partid ...
Inchei subiectul cu vaccinul si trecem la urmatorul … dar sa nu uit ... ma enerveaza de nu mai pot astia de zic ca s-au vaccinat sau or sa se vaccineze fiindca este "duty" a lor ca cetateni, vecini si blablabla, sa nu-i imbolnaveasca pe altii ... pai te vaccinezi frate ca asa iti spune tie instinctul, te-a lovit paranoia in aripa sau l-ai citit pe Creanga, dar lasa-ma cu "duty" ala, ca nu suntem la adunarea de partid ...
Halloween … fuse si se duse …
Vrajitoarea gotica s-a transformat in Transylvanian Vampire Princess … “because I have Transylvanian blood” … asta fiindca si ea si tasu stiu cit ma irita asocierea lui Vlad Tepes si a Transilvaniei cu vampirii …
Dar i-am facut pofta ce-a poftit si am machiat-o ca pe o veritabila vampirita … atit pe ea, cit si pe Sarah – care n-a renuntat la rolul lui Dracula,- si Francesca – The Vampire Queen … a mea cica a fost fiica lor :)…
Doar Daniela a fost draguta si a ales sa fie dansatoare, cu un costum autentic de la bunicii ei columbieni …
Mi-e dor de vremurile cind erau bubureze, vrajitoare, pisicute si mai ales printese ... le luasem pe rind in fiecare an – Alba ca Zapada, Cenusareasa, Frumoasa adormita ...
Am avut cei mai mari bostani de cind ma stiu sarbatorind Halloweenu’ … si bineinteles ca toti au fost cu fete scary … “Halloween is about being scary, not cute” …
In rest, a fost o simbata seara perfecta …la fel ca in anii trecuti, vecinii s-au luat la intrecere in ale decorarii, am avut peste o suta de colindatori, fetele s-au intors si ele cu o prada bogata pe care am impartit-o egal intre noi, colegii de job si cosul de gunoi ...
Doar Daniela a fost draguta si a ales sa fie dansatoare, cu un costum autentic de la bunicii ei columbieni …
Mi-e dor de vremurile cind erau bubureze, vrajitoare, pisicute si mai ales printese ... le luasem pe rind in fiecare an – Alba ca Zapada, Cenusareasa, Frumoasa adormita ...
Am avut cei mai mari bostani de cind ma stiu sarbatorind Halloweenu’ … si bineinteles ca toti au fost cu fete scary … “Halloween is about being scary, not cute” …
In rest, a fost o simbata seara perfecta …la fel ca in anii trecuti, vecinii s-au luat la intrecere in ale decorarii, am avut peste o suta de colindatori, fetele s-au intors si ele cu o prada bogata pe care am impartit-o egal intre noi, colegii de job si cosul de gunoi ...
Thursday, October 22, 2009
Culori
Ma simt vinovata fata de musafirii care-mi deschid usa aproape zilnic, cu speranta ca poate am mai scris cite ceva ... parca le vad dezamagirea sau mai bine zis plictiseala pe fata ... inchid usa si se duc pe la alte case, unde cafeaua e fierbinte si aromata, iar fursecurile fragede si vanilate.
Adevarul e ca zilele astea nu-mi prea gasesc cuvintele ... ma simt de parca nu am nimic de spus ... ca atunci cind iti pleaca inspiratia in vacanta ...
Pina se intoarce, cum inca sunt in amor cu toamna, va las in compania culorilor din coltul meu de liniste ...
Adevarul e ca zilele astea nu-mi prea gasesc cuvintele ... ma simt de parca nu am nimic de spus ... ca atunci cind iti pleaca inspiratia in vacanta ...
Pina se intoarce, cum inca sunt in amor cu toamna, va las in compania culorilor din coltul meu de liniste ...
Friday, October 16, 2009
North by Northwest ... nici o legatura cu filmul :)
"A Day of General Thanksgiving to Almighty God for the bountiful harvest with which Canada has been blessed, to be observed on the 2nd Monday in October."
Anul acesta ne-am exprimat recunostinta si am savurat curcanul la 800 de km nord de Vancouver - in Prince George, alaturi de dragii nostri Iuli, Russ si Kiki of course:).
Vinerea trecuta, dis-de-dimineata, am pornit pe urmele celor care in urma cu 150 de ani au plecat in goana dupa aur si o viata mai buna ... Fraser Canyon si apoi oraselele din Cariboo Country, pina la ultima frontiera, de unde se intinde vast si maret - Nordul.
Sute de kilometri printre peisaje ce-ti taie respiratia si uneori iti dau senzatia ca te-ai intors in timp, pe vremea cautatorilor de aur si a comerciantilor de blanuri ... o regiuna unica in lume prin contrastele geografice ... munti abrupti cu esarfe de zapada, ghetari si pajisti alpine, cascade zgomotoase care se pierd in adincimea riurilor repezi, dealuri desertice, finete inconjurate de paduri dese, lacuri de culoarea turcoazului, gazde primitoare pentru piriurile cu apa precum cristalul ... este tara, cindva a aurului, azi a fermelor si a cowboy-lor ... Wild West.
A fost o mini-vacanta de toamna perfecta ... cu temperaturi scazute, dar indulcite de lumina soarelui ... ne-am plimbat prin padure, am facut focul in curte si-am mincat hot-dogsi si marshmallow-uri prajite, am baut ceai de tei romanesc la caldura semineului canadez si ne-am rotunjit taliile cu meniul specific Zilei Recunostintei.
Mi-a parut rau ca nu am apucat sa-i aratam Sarei, Hat Creek Ranch si Barkerville -cindva cel mai mare oras la vest de Chicago si nord de San Francisco ...
dar ne vom intoarce, la vara cel mai probabil ...
In ultimii ani am fost asa preocupata de drumurile europene si cele in sud, ca pur si simplu am uitat de frumusetile modeste din ograda proprie, care isi asteapta cuminti rindul sa fie descoperite si admirate ...
Anul acesta ne-am exprimat recunostinta si am savurat curcanul la 800 de km nord de Vancouver - in Prince George, alaturi de dragii nostri Iuli, Russ si Kiki of course:).
Vinerea trecuta, dis-de-dimineata, am pornit pe urmele celor care in urma cu 150 de ani au plecat in goana dupa aur si o viata mai buna ... Fraser Canyon si apoi oraselele din Cariboo Country, pina la ultima frontiera, de unde se intinde vast si maret - Nordul.
Sute de kilometri printre peisaje ce-ti taie respiratia si uneori iti dau senzatia ca te-ai intors in timp, pe vremea cautatorilor de aur si a comerciantilor de blanuri ... o regiuna unica in lume prin contrastele geografice ... munti abrupti cu esarfe de zapada, ghetari si pajisti alpine, cascade zgomotoase care se pierd in adincimea riurilor repezi, dealuri desertice, finete inconjurate de paduri dese, lacuri de culoarea turcoazului, gazde primitoare pentru piriurile cu apa precum cristalul ... este tara, cindva a aurului, azi a fermelor si a cowboy-lor ... Wild West.
A fost o mini-vacanta de toamna perfecta ... cu temperaturi scazute, dar indulcite de lumina soarelui ... ne-am plimbat prin padure, am facut focul in curte si-am mincat hot-dogsi si marshmallow-uri prajite, am baut ceai de tei romanesc la caldura semineului canadez si ne-am rotunjit taliile cu meniul specific Zilei Recunostintei.
Mi-a parut rau ca nu am apucat sa-i aratam Sarei, Hat Creek Ranch si Barkerville -cindva cel mai mare oras la vest de Chicago si nord de San Francisco ...
dar ne vom intoarce, la vara cel mai probabil ...
In ultimii ani am fost asa preocupata de drumurile europene si cele in sud, ca pur si simplu am uitat de frumusetile modeste din ograda proprie, care isi asteapta cuminti rindul sa fie descoperite si admirate ...
Sunday, October 4, 2009
Tomnesti ...
Cri cri cri toamna cri … te-am cam asteptat sa vii …
Relatia mea cu toamna & iarna e ca povestile de iubire din adolescenta … incepe cald, cu emotii si mici bucurii … continua cu pasiunea achizitionarii de botine, esarfe, palarii si obiecte de décor pentru casa … urmeaza placerea diminetilor proaspete cu aroma de cafea fierbinte si frunze uscate, cititul sau goblenul cuibarita in fotoliu, sunetul ploii in geam, caldura semineului, placinta cu mere si gemul de gutui …
Apoi vine senzatia aceea de ‘gata, m-am plictisit, sunt satula’ … de frig, de botine, de ploaie, de placinta cu mere, de manusi si fular, de nas infundat … vreau din nou soare, plaja, sandale, inghetata …
Am avut o vara minunata in Vancouver – motiv pentru “verzi” sa ne aduca aminte in fiecare zi de incalzirea globala … avem o toamna si mai minunata … cu nori plictisiti, soare si un spectacol de culori pe care rar il vezi in orasul acesta numit si ‘ploios’ …
si tot motiv pentru "verzi" sa ne repete ca ne apropiem de “the end” … ce pesimisti si astia … nu pot sa gaseasca un alt slogan … pai daca tot stiu ca sfirsitul e inevitabil, dupa colt, de ce sa ma mai chinui sa salvez copacul de peste drum? … am ales sa le ignor amenintarile si sa traiesc cum am facut-o si pina acum, responsabil si cu bun simt.
Ne pregatim de ziua Curcanului si de Halloween … am achizitionat costumul de “vrajitoare gotica”, dovlecii ne asteapta cuminti si dolofani la ferma vecina, am scos decoratiile de la subsol – cele dragute doar-, alea creepy n-au decit sa astepte pina le vine rindul …
Azi e zi de placinta cu mere ... si yams la cuptor …
Relatia mea cu toamna & iarna e ca povestile de iubire din adolescenta … incepe cald, cu emotii si mici bucurii … continua cu pasiunea achizitionarii de botine, esarfe, palarii si obiecte de décor pentru casa … urmeaza placerea diminetilor proaspete cu aroma de cafea fierbinte si frunze uscate, cititul sau goblenul cuibarita in fotoliu, sunetul ploii in geam, caldura semineului, placinta cu mere si gemul de gutui …
Apoi vine senzatia aceea de ‘gata, m-am plictisit, sunt satula’ … de frig, de botine, de ploaie, de placinta cu mere, de manusi si fular, de nas infundat … vreau din nou soare, plaja, sandale, inghetata …
Am avut o vara minunata in Vancouver – motiv pentru “verzi” sa ne aduca aminte in fiecare zi de incalzirea globala … avem o toamna si mai minunata … cu nori plictisiti, soare si un spectacol de culori pe care rar il vezi in orasul acesta numit si ‘ploios’ …
si tot motiv pentru "verzi" sa ne repete ca ne apropiem de “the end” … ce pesimisti si astia … nu pot sa gaseasca un alt slogan … pai daca tot stiu ca sfirsitul e inevitabil, dupa colt, de ce sa ma mai chinui sa salvez copacul de peste drum? … am ales sa le ignor amenintarile si sa traiesc cum am facut-o si pina acum, responsabil si cu bun simt.
Ne pregatim de ziua Curcanului si de Halloween … am achizitionat costumul de “vrajitoare gotica”, dovlecii ne asteapta cuminti si dolofani la ferma vecina, am scos decoratiile de la subsol – cele dragute doar-, alea creepy n-au decit sa astepte pina le vine rindul …
Azi e zi de placinta cu mere ... si yams la cuptor …
Subscribe to:
Posts (Atom)
