Zborul de la Londra la Malaga a fost doar de vreo 2 ore, dar nerabdarea de-a ajunge acolo l-a facut sa para luuuung, mai ca ala de 9 ore din Vancouver in regat ... noroc ca nu ne-a zgiltiit prea mult, eu ma panichez usor la senzatii din astea, si spre deosebire de avionul din Vancouver in care buzzul era gratis si nelimitat, asta de Malaga abia ne-a dat cite un paharel de cola si-o cafea, alaturi de un sandwich si niste alune ...
Ne-am recuperat bagajele, am stat la coada la toaleta si dupa ce i-am salutat din mers pe vamesi, am ajuns in mijlocul unui haos organizat ...
O sala ticsita cu sute de turisti - la Malaga pe timp de vara aterizeaza si decoleaza un avion la fiecare 3 minute -, agenti de turism si soferi de autocare cu pancarte, nume strigate in engleza si germana, politisti care jurai ca au comanda delete la zimbet, nori din fum de tigara, vinzatori de tigari si vuittoane made in Maroc ... welcome to Costa del Sol ...
Pe noi trebuia sa ne astepte cineva cu ecusonul holiday car si un carton cu numele husbandului ... cu o mina tineam strins de copila si cu alta de papornita, in timp ce husbandul - stapin pe caruciorul cu bagaje, cauta cu privirea un semn cu holiday car ...
Nenea nostru se facea asteptat, asa ca am cocotat copila peste valize - bucuria ei -, si m-am postat afara la aer, raminind ca husbandul sa se prezinte cu masina :) ...
In final dupa un telefon la agentie a ajuns si microbuzul nostru cu un nene agitat si care-si cerea mereu scuze ca a intirziat ...
In mai putin de 15 minute eram in posesia masinutei de culoare verde ca iarba :), un pic mai ma
re decit alea barbie cu baterii care se vind la toysrus ...
imi venea sa bat din palme de bucurie, de cind tot imi dorisem eu o masinuta d-aia de jucarie lol ...
m-am dezumflat in secunda urmatoare cind am vazut sigla ford pe fundu' portbagajului ...
no offence pentru posesorii de ford, dar am eu un cui impotriva masinilor americane, nici macar nu stiu de ce, stiu ca in urma cu citiva ani imi placea sa fac pe gica contra si sa ma strimb la masinile americane, numa' asa de trilulilu ca sa-l enervez pe socru-miu ... m-am consolat dupa ce tanti de la ghiseu ne-a zis ca e ford made in spain :) ...
Cu husbandul in postul de sofer si subsemnata in cel de gps cu harta xeroxata primita de la agentie, am iesit pe usa garajului de la holiday-car, am facut la dreapta, porma la stinga si drept inainte pe drumul national ce indica Torremolinos si Fuengirola ... era aproape 10 seara si gata sa se intunece ...
Urmatoarea ora e decupata parca dintr-un film cu Louis de Funes, daca vi le mai aduceti aminte, alea cind greseste drumurile si se invirte in cerc ...
Nu stiu cum e restul Spaniei, dar Costa del Sol deocamdata e pentru mine mama sensurilor giratorii, n-am vazut in toata Europa cite am vazut acolo ... de la cele mai simple cu o bucata de beton sau un copac in mijloc, pina la cele cu fintini sculptate si statui de sfinti ...
Primul sens giratoriu a fost usor, avea un indicator cu 4 directii si tot 4 iesiri ... al doilea n-avea nici un indicator, dar avea un palmier in mijloc si iesiri la 5 stradute ... pe unde o luam?, pai scot degetul umed pe geam si o luam in directia vintului, pardon a marii, ridem cu lacrimi, si alegem straduta care banuiam ca merge de-a lungul plajei ...
de altfel asta era scopul, mergem paralel cu marea, sigur ajungem la destinatie.
Trecem de Torremolinos, husbandul imi repeta din nou ca trebuie sa citesc The Drifters, strimbam din nas la amalgamul de betoane hoteliere cu reclame luminoase, zimbim la multimea de pe strada si de pe terasele zecilor de baruri, respir adinc aerul sarat al Mediteranei, furati de peisaj nici nu stim cum ajungem in Benalmadena.
Harta de la agentie devenise useless, instructiunile de la Gogumaps si mai useless fiindca se refereau la autostrada - noi in vacante incercam sa evitam autostrazile, mai aveam niste instructiuni de la alti turisti de pe trip advisor si bineinteles indicatoarele de pe sosea, care uneori erau ascunse dupa vreo tufa de rododendroni sau in umbra vreunei fintini din sensurile giratorii ...
Ajunsi in Benalmadena, Sara imi arata o taraba cu jucarii de plaja, eu pierd firul si-i zic husbandului s-o ia la dreapta in loc de stinga ...
Timp de vreo jumatate de ora ne-am invirtit in cerc si in jurul a 3 sensuri giratorii din centrul a ce fusese odata un satuc mediteraneean, acum transformat de britanici in cartier cu betoane de +10 etaje si puburi cu fish and chips.
Pe Sara o apucase sughitatul de atita ris, parinti nebuni, ce ne-o fi apucat sa luam traseul asta in loc de autostrada, ii ziceam printre lacrimi de ris husbandului, stai sa vezi cind le-om povesti canadezilor, or sa-si dea ochii peste cap ce iresponsabili suntem, nedormiti de doua zile, cu copil in masina, ne apucam de explorat satele spaniole la 10 noaptea ... ehehe, doar ca la 10 noaptea incepe distractia si toata lumea e pe strazi, de la bunica de 95 de ani, pina la bebele din carucior.
Hotarisem ca mai facem o ultima incercare si daca nu ne iese, platim un taximetrist sa ne scoata la liman ...
Ne intoarcem la ultimul sens giratoriu fara indicatoare, cu un San Pedro sau cine o fi fost in mijloc si cu 3 iesiri, alegem o straduta ingusta in care nu incapeau mai mult de doi magari si care mergea in josul dealului ... evrika ... straduta ducea exact la soseaua de-a lungul plajei.
Aventura nu s-a terminat aici ... dupa ce-am trecut de Fuengirola, husbandul imi zice sa tin ochii deschisi dupa un semn ce zice Sitio de Calahonda ... satucul care trebuia sa ne serveasca drept cartier general nu e pe harta, deci nici pe indicatoarele de pe sosea, fiind parte dintr-o comuna mai mare - Mijas Costa.
Bineinteles ca n-am vazut semnul, noroc cu husbandul si vreo gena indepartata de-a lui Ochi de Vultur ... ne-am trezit din nou in jurul unui sens giratoriu cu 4 iesiri si-un singur indicator care arata Marbella ... chiar ca-mi venea sa scot degetul pe geam si sa vad de unde bate vintul :) ...
Husbandul, "which way do you think", eu "up on the hill", doar ca erau doua up on the hill, una cu lumini multe si una mai in intuneric ... ca tot omul normal, am ales straduta luminata, care am dedus eu dupa povestile de pe internet ca trebuia sa fie "the strip", locul unde se intilneau britanicii din sat ...
De aici trebuia sa fie usor ... ne-am mai invirtit de doua ori la un sens giratoriu inundat in flori si-am ajuns la hotel, doar ca era o locatie diferita - sunt 5 cladiri raspindite prin vreo doua sate ...
Tanti de la receptie a fost extrem de amabila si i-a explicat husbandului pe o bucata de hirtie labirintul de stradute care trebuiau sa ne duca la cladirea noastra ... am ajuns acolo in 5 minute, bucurosi ca satucul nostru chiar arata ca un sat spaniol, fara betoane de 10 etaje - vazusem doar unul jos la sosea, cu vilute albe si galbene si stradute inguste, in care smecherii n-aveau loc sa-si etaleze bolidurile de nush citi magari putere.
O alta tanti si mai amabila, ne astepta deja, ne-a dat cheile, a zis ca restul de hirtii le semnam a doua zi, a chemat un baiat sa ne ajute cu bagajele pina la apartamentul nostru si ne-a zis ca daca ne e foame putem sa coborim la bar, ca e deschis ...
Cind am deschis usa apartamentului si-am aprins luminile, a iesit un wow la puterea a treia ... un apartament mare cu doua dormitoare, doua bai, doua balcoane, curat si utilat cu de toate, de la cuptor cu microunde, pina la masina de spalat ... pe masa din sufragerie trona un cos cu bucate, predominant pentru micul dejun, in frigider erau deja racite bine o sticla de vin, un carton de suc, unul de lapte, citeva sticle de apa si alte bucate menite sa stea la racoare ... am deschis usile la balcoane si ne-a intrat in casa o mireasma de iasomie si mai ceva, care mai tirziu am descoperit ca-i mirosul florilor de portocal ...
Pe timpul noptii, stradutele din Calahonda te invita la o simfonie a aromelor - iasomie, azalee, portocali, crini, trandafiri, regina noptii ...
Era aproape miezul noptii, dar ne trecuse somnul ... am coborit la bar, copilul si-a comandat un chocolate milk, husbandul o bere, iar eu ametita de atitea evenimente si senzatii am comandat tot chocolate milk ... chelnerul s-a uitat ciudat la mine, mi-a adus un pahar de cacao dar si un bailey pe linga :) ...
M-am trezit pe la 9 dimineata, am iesit pe balcon, am respirat de 3 ori, m-am piscat ca sa ma conving ca nu visez si m-am dus sa-l trezesc pe husband ... eram ca un copil care a gasit sub brad toate cadourile dorite ... pe balconul alb cu turnulet, se odihneau sub lumina soarelui si briza marii doua masute, niste scaune, o umbrela, doua sezlonguri de plaja, iar la orizont se intindea lina si multi-albastra - Mediterana ...
Timp de doua saptamini, terasa cu turnulet a fost locul nostru de luat micul dejun si de vreo doua ori chiar si cina ...
Dupa ce-am reusit sa trezim copila -care dormea dupa ora nord-americana - si s-o hranim, am plecat in cercetare prin vecini, am mai facut niste poze la resort, am gasit si tonomatul de unde mi-am luat marlboro light - poti cumpara tigari doar la tobacco store, baruri si eventual pe sub mina de la vreo taraba ... apoi ne-am urcat in masinuta si-am plecat la colindat imprejurimile ...
Excursia din prima zi n-a fost asa lunga ... copila pusese ochii la tarabe pe un peste de-ala de umflat si balacit in apa, si nu-i mai trebuia decit pestele si cele doua piscine din curtea resortului ...
Cum stie sa obtina ce vrea, in timp ce eram la jumatatea drumului din Calahonda spre Marbella, o aud " mommy I'm sick" ... "what do you mean you are sick?" ... "I have car sick" ... "you never have car sick" ... "I have now" ...
Nici n-am apucat eu sa mai deschid gura, ca domnisoara a si scos la inaintare piinea prajita cu gem si laptele de la mic dejun ... noroc cu un prosop de baie pe care-l pusesem in masina, habar n-am de ce ... am intrat la o statie peco, am aerisit masina, ne-am aprovizionat cu apa, sprite si magdalene - adica muffins - si-am facut cale intoarsa ...
Cunoscindu-mi copila, ne-am oprit la prima taraba cu jucarii de plaja, am achizitionat delfinul si prosoape de plaja, si car sickul a disparut instantaneu ...
Ne-am petrecut restul zilei in piscina, iar seara am plecat la explorat micul port Cabopino ... n-am gasit nici un yacht la nivelul asteptarilor noastre , dar ne-am mirat la multimea de copii si carucioare din jurul barurilor si restaurantelor, la 10-11 seara :) ... si bineinteles ca am rasuflat usurati ... spre deosebire de vacantele pe continentul american, cind de nenumarate ori am fost obiectul privirilor ciudate, acum o sa fim din nou in tagma parintilor normali ... lol
Intorsi la hotel am gasit mesaj ca au ajuns si Charles, Ann si Francesca ... multumita celor de la Lufthansa, doar cu o valiza din trei ... dar, e vacanta si nu ne lasam afectati de nici o farima de stress ... urmatoarea saptamina -pina au gasit aia valizele, eu si Sara ne-am impartit hainele cu Ann si Francesca si bineinteles am avut un motiv bine intemeiat sa dam o raita pe la mallu' din Fuengirola :) ...
va urma ... Malaga, Cabopino, Elviria, Sevilla, Marbella, Mijas, Gibraltar ...
La Holt Renfrew au sale-uri la designeri si bineinteles ca eu si Antonia nu puteam lipsi de la ele :) ...
