Jurnal de vacanta spaniola (2)

La Vancouver, vremea e generoasa ... suntem rasfatati de soare si temperaturi californiene, iar ploaia se pare ca a uitat de noi ...
timpul insa e cam zgircit si are pretentii de jonglerii intre obligatii si placeri ...
Da, ati inteles, dau vina pe timp ca n-am mai scris la blog :) ...

Continuare la jurnal ...
O buna parte din vacanta am petrecut-o la plaja ...
Costa del Sol e renumita prin varietatea si multitudinea de plaje ... plaje aglomerate, cu sezlonguri, chiringitos (restaurante pe plaja) si tarabe cu de toate, plaje pentru surfisti si nudisti, plaje ascunse in spatele vilelor si copacilor seculari, plaje pentru mofturi si milionari ...
Dimineata, dupa micul dejun si dupa ce fetele se balaceau macar jumate de ora in piscina resortului, ne urcam in masinute si plecam la plaja ... din gramada de oferte, ne-am lipit de doua locuri mai putin aglomerate: Cabopino si Elviria ...
Cabopino e o mica bijuterie - cum zic localnicii - care nu a cazut victima urbanizarii hoteliere ... un mic port cu yachturi de marime medie, inconjurat de citeva restaurante si complexuri de vile ... de o parte si de alta a portului sunt amenajate doua bucati de plaja si un loc mai retras pentru fanii lui Adam si ai Evei ...
Sezlongurile erau in grija a doi baieti, care in schimbul a 5 euro de persoana te faceau proprietarul de o zi a unui pat de plastic, cu saltea, umbreluta si masuta, chiar pe malul Mediteranei ... bineinteles ca puteai sa refuzi oferta si sa te relaxezi pe nisipul liber si fierbinte, cu prosopul si umbrela proprie, daca aveai una ...
in cele mai multe zile, fetele au preferat rogojinile si prosoapele nou achizitionate, cu conditia ca cei 10 euro sa mearga exclusiv in directia inghetatelor si coca cola, alaturi de ceilalti eurosi inclusi deja in bugetul lor zilnic ... spre sfirsitul vacantei, s-au prins ca oricum primesc inghetata la discretie, asa ca nu si-au mai cedat dreptul la confort :) ...
Ambele plaje aveau si vreo doua chiringitos care serveau tapas, peste proaspat, prajit la carbuni, nelipsitele pizza si fish and chips, bere, sangria, sucuri, inghetata, pe gusturile tuturor ...
N-au lipsit nici vinzatorii ambulanti ... marocani cu tenul de culoarea abanosului, se plimbau printre sezlonguri, oferindu-ti intr-un mod complet ne-agresiv rochite si esarfe brodate, posete gucci si vuitton, rolexuri si ochelari chanel, toate la un pret formidabil, care incepea la 30 de euro si se termina la 5, in functie de negocieri :) ...
daca leneveala, cartea, berea, sangria si valurile nu reuseau sa te relaxeze, atunci nu era nimic mai simplu decit sa faci un semn cu mina celor vreo 4-5 chinezi ce se plimbau pe acolo si care abia asteptau sa-ti faca un masaj la ceafa, colaceii din talie, degetul mic de la piciorul sting, sau orice parte a corpului care simteai ca-ti produce oarece disconfort ...

Mediterana - ei bine, trebuie sa recunosc ca am avut o mica senzatie de dezamagire ... dar am inteles-o ... cu cit e mai aproape de ocean si mai impovarata cu dovezi ale bunastarii, cu atit draga de ea e mai putin limpede, iar nuantele acelea de la indigo la turcoaz atit de specifice malurilor grecesti si orientale, pe malurile spaniole sunt de un albastru, care uneori mai da intr-un gri-cenusiu ... aerul insa e neschimbat si iti da aceeasi senzatie de calm si eternitate ...

Bineinteles ca nu poti vizita Costa del Sol, fara sa nu treci prin Marbella ... si nu poti trece prin Marbella, fara sa nu te opresti in Puerto Banus ...
Sunt o gramada de povesti, mai mult sau mai putin adevarate despre fostul satuc de pescari, devenit peste noapte un loc preferat de cei care-si numara maruntisul de la sase zerouri in sus, datorita unui antreprenor local pe nume Jose Banus ...
se spune ca la inaugurarea din 1970 au participat principele Rainier si printesa Grace, printul Karim aka Aga Khan, celebrul Christian Barnard si alte vreo 1500 de personalitati, carora li s-a servit pe linga alte scumpeturi gastronomice, nelipsitul beluga caviar udat din belsug de Dom Perignon, asa ca sa le treaca de greata ...
Portul de azi isi etaleaza cu mindrie cele aproximativ 900 de yachturi de diferite dimensiuni, ai caror proprietari, majoritatea posesori de accent rusesc sau arabesc, isi petrec poate cel mult 10 zile din an pe aceste meleaguri ...
Pe mine nu m-a impresionat atita grandoarea locului, cit preturile invers proportionale cu serviciile ... parcarea- 1 euro pentru fiecare 7 minute, intr-o subterana in buricul tirgului, dar careia au uitat sa-i puna ventilatoarele de aer si din care n-am stiut cum sa iesim mai repede ca sa evitam pericolul sufocarii ... sangria de 20 de euro, dar in care fructele proaspete erau sub forma de suc acrit ... am aflat ca daca vroiam fructe proaspete trebuia sa cerem si costa mai mult(!) ... sezlongurile de 6 euro, daca vroiai si saltea mai scoteai 2 euro, nu-i de mirare ca jumatate erau goale ... inghetata de 5 euro, aproape topita ... tapasu care arata ca niste prajeli chineziste de zece ori mai scumpe ... singurii care m-au facut sa nu-mi para rau ca am pierdut aproape o zi acolo, au fost gogosii insiropati :) ...
va urma ...

Double click :)
http://