20 Noiembrie 1999

am aterizat la Vancouver ...
De data asta nu mai eram in vizita de lucru, nici oaspete la in-laws, nici macar in vacanta - desi alor mei le spusesem ca o sa ma intorc probabil in ianuarie, nu ma lasa ei, canadienii, sa stau fara landing visa ... eram aici "for good", cum se zice in engleza.
In Vancouver mai fusesem pe timp de primavara-vara, cind totul era verde si inflorit, iar cerul si oceanul se luau la intrecere care e in stare sa scoata cel mai cristalin albastru.
Vancouverul acesta de noiembrie nu-mi spunea nimic ... totul era un amestec de verde inchis, gri si maro,  mai ales oceanul ... nu-mi aduc aminte prea multe din ziua aceea, doar citeva instantanee.
Banda de bagaje ... toate valizele soseau, doar lada mea cu zestre nu.
Lada cu zestre era de fapt o cutie din aia din plastic, verde, de la WalMart, mare cit un portbagaj de Tico si in care erau inghesuite lucrurile de la Muma si Buni - Dumnezeu s-o odihneasca -, pe care nu ma lasase inima sa le pun in container: cearsafuri cu dantela, cuverturi (procovite) si covorase tesute, macrameuri, pahare din rubin, setul de masa din portelan si cobalt, setul de dulceata, doua paturi de plush, turcesti ... plapuma si pernele nu mai incapusera, ca pocnea lada :).
Mi-l aduc aminte pe socru-miu grabindu-se spre noi cu portmoneu' in mina, agitat ca fusese trafic si a intirziat ... in Bucuresti sau la greci, cine stie (?), ne fusese copiat cardul si banca ne-a blocat contul, urmind sa trimita noile carduri la adresa din Canada ... si oricit de mult cash ai in buzunar sau pe debit, aici nu primesti masina daca nu arati si-un credit card.
Imi mai aduc aminte ca atunci cind am iesit din aeroport spre parcare, batea un vint de facea ploaia sa ne loveasca din toate partile ... pe moment am crezut ca avionul zburase in cerc si aterizasem la O'Hare, doar ca eram la alta iesire ... mi se spusesera o gramada de povesti despre ploaia din Vancouver, dar nimeni n-a zis nimic de vint.
Husbandul, baiat destept si cunoscator al "moodurilor" subsemnatei, a planuit totul din timp si urmatoarele 3 saptamini le-am petrecut la Whistler, unde ningea zilnic, ca-n povesti, cu fulgi mari si moi ... in timp ce husbandul se dadea cu schiurile insotit de Steve - prietenul nostru din Chicago, eu i-am descoperit pe John Grisham, Friends, Seinfeld, Frasier, ciocolata calda cu marshmallow si pasiunea pentru goblen ... imi luasem unul din Romania sa-mi treaca de plictiseala.
ah da, si spiritul de Craciun ... ma plimbam prin magazine si cafenele doar ca sa ma uit la decoratii si sa ascult colinde in engleza.
Despre primul Craciun in Canada voi scrie cu alta ocazie.

Am scris postul acesta in memoria tuturor parintilor si bunicilor care sunt "stars in the sky", cum zice Sara ... inclusiv socrul meu ... Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!