De data asta am avut loc la clasa 1 - adica pe scari ... cele interioare bineinteles, rezervate cu mare greutate de Ioana, care urca cu doua statii inaintea mea. N-am avut ziar pe post de anti-pete-in fund, si a trebuit sa aleg intre geanta de piele si dosarul unui client care se divorteaza si falimenteaza in acelasi timp ... m-am gindit ca de geanta mai am nevoie si pielea nu se curata asa usor, dar clientul nu mai are nimic de pierdut, deci postul a fost cistigat de dosar.
Calatoria a fost cit se poate de instructiva si amuzanta, exact dupa criteriul de educatie nord-american ...
Am invatat ca turistii americani vorbesc tare, se pling de orice, dar ramin muti de admiratie, invidie sau ce-o fi, in fata stivelor de containere pe care scrie mare si apasat China Shipping ...
am invatat ca unele femei isi pot pune rimel, pudra si ruj cu o mina, iar cu cealalta vorbesc la telefon ... si eu care aveam o parere foarte buna despre calitatile mele in multi-tasking ... oh well, uneori trebuie sa acceptam ca ne mai inselam in privinta personala ...
am invatat ca niciodata, dar niciodata, sa nu-i spui unei femei sa-si tina copilul in brate si sa stringa caruciorul pentru a fi mai mult loc, fiindca te alegi cu amenintari si reclamatii pina la drepturile omului ... mai ales daca esti conductorul trenului si ai ecuson cu numele la vedere ...
am invatat ca intr-un vagon de West Coast Express se pot vorbi in tonalitati inalte, pina la 7 limbi diferite - atitea am identificat eu si Ioana, or fi fost mai multe, nu stiu ... la fel cum nu stiu in ce masura s-au inteles vorbitorii intre ei ... dar stiu ce a avut in minte cel care a scris povestea cu turnul Babel ...
am invatat ca sunt inca foarte multi locuitori in suburbii care n-au fost deloc sau de foarte mult timp in the Big City ... altfel nu-mi explic zecile de fotografii facute traseului, cit si sunetele de extaz la vederea Downtown-ului ... eu inteleg ca Vancouver e un oras foarte frumos si canadienii sunt mindri de el, dar nici chiar asa ...
am invatat ca noua generatie de parinti nord-americani nu-si invata copiii cele mai simple reguli din codul bunelor maniere: un barbat ofera locul unei femei si un tinar ofera locul unui batrin ... deci, cei care aveti fete si le spuneti ca barbatii sunt politicosi - forget about it ... la fel, nu va asteptati ca atunci cind sunteti la pensie, sa vi se ofere locul in autobuz sau in tren de catre un adolescent ... regulile astea sunt la fel ca ursul carpatin - pe cale de disparitie ...
am invatat ca de la coborirea din tren si pina la iesirea din statie se pot face exact 14 minute ... cam jumatate din durata calatoriei ...
spre scara rulanta ...nu se vede, dar e acolo, stiu ca e acolo
sunt aproape ... o vad deja
Ok, inchei capitolul de navetist si trec la cel de spectator ... nu inainte de a mentiona ca printre marea de oameni mari ce-i vedeti in poze, sunt zeci si zeci de copii ... ei nu se vad, dar sunt acolo, va dau cuvintul meu de onoare.
Nu pot sa inteleg ce-i in mintea parintilor care-si chinuie copilasii in ingramadeala asta, la primele ore ale diminetii ... nu-i nimic amuzant pentru ei, nu sunt parcuri de distractii, doar un "cauldron" cu 5 flacari, o gramada de pavilioane la care se sta la coada de la jumatate de ora in sus si foarte multa lume pe strazi.
Singurul sport care ma pasioneaza cu adevarat la Olimpiada este patinajul artistic ... din cauza lui avem take-out la cina, Sara e fericita ca nu o mai stresez cu lectiile, Manolo sunt si ei on hold ... sufar ca n-am bilete la competitia de ice dancing care incepe diseara, desi toata lumea incearca sa ma convinga ca o sa vad mai bine live la tv, decit la cucurigu in sala.
Orice ar spune gurile rele si invidioase, oricite medalii ar pierde, rusii rules ... sunt buni, n-ai ce le reprosa, cu toate ca arbitrii se iau la intrecere sa le gaseasca nodul din papura.
Am zis si o repet: patinatorii rusi s-au nascut pe gheata si cu ritmul in suflet ... simti tu, simplu spectator, pasiunea cu care aluneca pe gheata in perfecta sincronizare cu muzica ... intr-adevar, chinezii au luat primele doua medalii la perechi, dar tot atita de bine puteau sa fie doi roboti pe gheata, ca tot reprezentatia aia le iesea.
Plushenko, putea sa nu ia nici o medalie, el este si va ramine o legenda ... inegalabil.
Rusii nu m-au impresionat numai la patinaj, ci in toata prezentarea lor ca si natiune ... costumele lor sunt de departe cele mai reusite ... lumea intoarce capul dupa ei pe strada, sunt recunoscuti de la o posta, combinatia lor de rosu si alb este unica ... americanii ar trebui sa-si ceara banii inapoi de la Ralph Lauren.
Pavilionul rusesc este gazduit la Science World ... am incercat si noi sa intram acolo in weekend, a fost imposibil, se statea cel putin 2 ore la coada si asa a fost toata saptamina ... Disneylandu' din Vancouver.
Ii invidiez pe rusi ... au cultura, talent, pasiune, si stiu cum sa le arate lumii.
Noi, romanii, avem si noi cultura, talent cu carul, pasiune cit cuprinde ... si ma opresc aici.
6 comments:
Sofie, imi place fantastic de mult cum vezi lucrurile, cum scrii.
Am fost cu tine, cu fundul pe dosarul clientului :))
Am trait asa o inghesuiala la Buzau, intr-un tren care venea din Moldova, sper sa nu jignesc pe nimeni, ca nu asta mi-e intentia.
Dar io nu mai vazusem asa inghesuiala feroviara pana atunci.
Naveta asta sardiniera e due to Olympics, nu?
Amalia, multumesc ... cum ziceam in comentariul la postul precedent, nu pot schimba nimic, si decit sa ma enervez, mai bine fac haz de necaz:)
Da, ingramadeala e due to the Olympics ... ca in rest, trenul meu e calm si curat, iar in statia in care urc eu am la alegere oferte de parter/etaj/fereastra/mers cu fata/mers cu spatele hahaha, na intelegi tu ...
Nu stiu cum e in skytrain, alias metrou, dar nici nu vreau sa stiu ... am vazut doar cozile la intrare in statii si mi-a fost de-ajuns :) .
Apropo de regulile care tie/noua ni se par normale, sa stii ca si in germania e la fel. Nu se ofera locul nimanui, fie el batrin, bebelus sau in cirje. Iar cu barbatul galant...?! Aici e egalitate. :)
Al meu avea 4 anisori si mergeam cu el la dans, si intr-o zi cind ne-am intors erau locurile toate ocupate. Nu era aglomerat, dar locurile ocupate.
Ei bine, al meu a PLINS ca e obosit si ca nu se mai poate tine pe picioare, si toti s-au uitat pe geam sau oriunde in alta parte. Eu am fost socata atunci, nu mi-a venit sa cred, efectiv. Pe scaune erau de toate virstele, iar cind o pustoaica s-a ridicat, iar eu am interpretat gresit ca vrea sa coboare, dar ea avrut doar sa ia un ziar, s-a uitat urit la mine ca am vrut sa-i ocup scaunul.
This is why I avoided downtown overall...love the tourists just dislike the commute...
Simona, eu cred ca as crapa de rusine sa stau jos si linga mine - in picioare sa fie o batrina/batrin sau o mama cu copil mic ... la fel, nu concep ca fie-mea sa ocupe un loc pe scaun, cind poate sa stea la mine in brate, intr-un mijloc d transport arhiplin.
Dar probabi, sunt eu depasita cu pretentiile mele :)
Wen - the commute wouldn't be so bad if it would be planned smart ... but I guess it's too much to ask ...
Post a Comment