kidz (3) ...

E tirziu ... ca de obicei, diminetile noastre din mijlocul saptaminii sunt subiect de maraton ...
"Sara, grabeste-te, te rog mult".
"I am, I'm just getting an outfit for Scruffy" ... (Scruffy este noul membru al familiei Build-A-Bear, achizitionat in weekend si caruia i s-a acordat zilele astea onoarea sa insoteasca domnisoara la scoala).
Termin de impachetat snackurile, ii pun apa in sticla, imi verific geanta de job, ma uit la ceas ... daca nu iesim pe usa cel tirziu la 7.30, singura sansa de-a prinde trenul e doar un taximetrist indian, care sa se creada pe strazile din Bombay.
"Sara, e tirziu, pierd trenul, grabeste-te, te rog frumos, nu ma supara de dimineata" ...
"I'm cooooming" se aude de la etaj.
Nu mai am rabdare, urc sa vad ce face ... se piaptana, calm ... mda, nu pot s-o grabesc la faza asta, ar insemna sa ma contrazic singura. Nu demult, eu am fost cea care i-am spus ca daca vrea sa aiba un par frumos si lucios, trebuie sa se pieptene cel putin 3 minute in fiecare dimineata si seara, no matter what ...
cobor in bucatarie ... mai sorb o gura de cafea, musc dintr-un muffin, ma uit la ceas:
"Saaaara, rabdarea mea e la limita".
in sfirsit coboara ... tot calm ... uneori sunt convinsa ca genele britanice sunt majoritare in comparatie cu restul amalgamului mostenit.
"Mommy, I am telling you again, you have to practice the art of patience"! ... urmat de un zimbet irezistibil si care mi-a luminat dimineata ... am ajuns la tren in momentul in care conductorul striga "the doors are now closing".
Inca mai zimbesc!