La final ...

In curind se va asterne linistea si rutina zilnica peste orasul meu.
Oaspetii, unii sunt deja la ei acasa, altii au inceput sa-si impacheteze suvenirurile si periuta de dinti, urmind ca in zilele urmatoare sa experimenteze ultima categorie de stat la coada - cea de la aeroport ... m-as ascunde si eu intr-o valiza cu destinatia Amsterdam, Londra sau Frankfurt, dar regulile sunt stricte, nu se admit mai mult de 25 de kg pe valiza.
E curios cum eu vreau sa fac schimb cu ei, si ei cu mine ... in timp ce ei viseaza la o casuta cu vie si artari in inima Okanaganului sau chiar in suburbia mea, eu visez la un apartament cu tavan inalt, french doors si un balcon a la Julieta, intr-un tirg european, nu prea departe de Mediterana.

Inca incerc sa-mi pun in ordine impresiile lasate de Olimpiada ... sunt realista si imi dau seama ca petrecerea s-a terminat, dar noi vom plati mult timp de-acum inainte.
Ce m-a impresionat cel mai mult in afara de reprezentatia ruseasca - care mi-a lasat acel gust de "de ce ei pot si noi, romanii, nu"-, au fost oamenii.
Canadienii ... au fost simbolul a ceea ce spunea odata Kennedy "ask what not your country can do for you - ask what you can do for your country" ... canadienii au demonstrat ce pot ei sa faca pentru tara aceasta, despre care Michael Fox a spus la ceremonia de inchidere "we're sorry you believed it is a big tundra":).
M-a impresionat patriotismul lor atit de diferit de "eu sunt buricul pamintului" ... patriotismul canadian se descrie simplu: "I am here when you need me".
Numarul record de medalii de aur nu sunt datorate numai atletilor, ci si publicului ... publicului acesta cu suflet mare si cald, care a ovationat si i-a sustinut neintrerupt, de pe pirtiile de schi si pina in arena de hochei, care a varsat lacrimi de bucurie si de tristete alaturi de ei.
Publicul canadian a salvat Jocurile si pe organizatori, care mai aveau putin si clacau de neputinta ... turistii si atletii straini nu-si vor aduce aminte numai de jenantul moment de la ceremonia de deschidere, nu-si vor aduce aminte ca s-a carat zapada in remorci dintr-o vale in cealalta, ca transportul public a fost la un pas de haos, ca organizatorii au uitat de un lucru elementar ca toaletele publice, ca un reprezentant al Comitetului Olimpic - un dobitoc de fapt - s-a referit la atletul din Georgia ca fiind ne-experimentat, cind ar fi putut sa se opreasca simplu la "human error".
Isi vor aduce aminte de fetele prietenoase care le-au zimbit in fiecare zi, care le-au zis please, thank you si sorry chiar si atunci cind au fost calcati pe picioare in skytrain sau autobuze, care le-au explicat cu rabdare unde este strada X, ce autobuz sa ia sau la care restaurant maninci bine si ieftin ... isi vor aduce aminte de cei 25 de mii de voluntari care timp de 17 zile si-au pus jobul si familia on hold, ca sa le fie la dispozitie zi si noapte ...
isi vor aduce aminte de marea familie canadiana care i-a fost alaturi Joanniei Rochette, atunci cind a avut nevoie de ei ...
oh Doamne, fata asta, personal, mi-a dat o lectie de curaj si determinare ... stiu ce inseamna sa-ti pierzi parintele, stilpul care te-a sustinut toata viata si care se prabuseste atunci cind ai cea mai mare nevoie de el ... cit curaj iti trebuie sa te ridici, sa privesti inainte si sa cistigi ... e de neimaginat.
As vrea sa pot spune la fel ca multi altii "I am proud to be Canadian" ... dar nu, nu pot ... cu toate ca am un pasaport pe care scrie Canada si o diploma de felicitare cu semnatura Reginei, nu sunt si nu voi fi niciodata Canadian ... pentru ca m-am nascut si am sa mor Romanca.
Dar pot sa spun ca sunt mindra si recunoscatoare sa fiu sotia unui canadian si mama unui copil care are din simplitatea si sufletul mare canadian.
Si mai pot spune ca, desi sufletul mi-e impartit in doua si plinge mai des decit ar trebui de dorul Mediteranei si al Banatului, sunt norocoasa ca traiesc aici, in acest loc binecuvintat de natura si de Dumnezeu, alaturi de oamenii acestia veniti din toate colturile lumii si de la care am invatat si invat atitea.

Si acum poze de la petrecere :) ...

flacara si inelele olimpice de la fereastra biroului meu ... si muntii care in Februarie sunt acoperiti de zapada ... dar nu anul acesta :)

flacara si inelele olimpice noaptea ... inelele isi schimbau culoarea din rosu in verde sau galben, de fiecare data cind Canada cistiga o medalie de aur ... aici le-am prins intr-unul din acele momente...

standul rusesc si cel american la The Bay  - magazinul oficial al Jocurilor ... cum va ziceam, echipamentul rusesc a fost preferatul meu ...

  

una din fatadele de la The Bay si o vitrina la Holt Renfrew ..

concert gratis in Robson Square si Galeriile de Arta, pe la miezul noptii :)...

 Granville Street, in weekend ...

Elvis inviat si Batman pe Granville Street ... contra donatii de la 5 centi in sus, te puteai fotografia cu ei :) ...

tot Granville Street ... fiecare cu ce-l doare ...

  

nu putea lipsi o mostra de civilizatie ...

  

in incheiere imagini din spectacolul laser deasupra False Creek si Burrard Bridge ... scuze pentru calitate, dar pentru astfel de poze e nevoie de o camera mai performanta decit a mea :) ...

Edit: ca sa raspund mesajelor ca pozele sunt prea mici ... dati click pe poza si se fac mai mari :)...