Frumoasa cu doua fete - partea I

Duminica trecuta incepeam un post tonic, in care va spuneam cum i-am dat, in mod politicos, papucii lui 2010, nu inainte de a-i multumi frumos pentru sanatate, prosperitate, multa iubire, dar si pentru agitatia si alergatura cu care ne-a desfatat in timpul vizitei dumnealui.
In timp ce scriam cum l-am rugat sa ne puna o pila buna la 2011, ca sa ne aduca mai mult timp pentru mici placeri personale si  mai putina alergatura si stress parintesc si carieristic, iar el din pragul usii mi-a soptit ca deja il avem, depinde doar de noi sa invatam sa-l valorificam, m-a intrerupt sunetul mail-ului electronic. Pentru o secunda m-am gindit sa-l ignor, gindindu-ma ca sigur e inca o oferta de la retail-urile nord-americane, care s-au luat la intrecere sa-mi trimita cit mai multe cupoane de reduceri in saptamina ce se pregatea sa inceapa. Curiozitatea tipic feminina nu s-a dat batuta si, spunindu-i lui blogger "I'll be back", am fugit repede la yahoo.
Nu era nici un cupon, desi tare mult mi-as fi dorit, nu pentru ca-mi trebuie inca o pereche de jeansi sau pantofi, ci pentru ca email-ul respectiv mi-a redeschis tristeti adinci si amintiri pline de neputinta ... un mesaj disperat de la o prietena draga, a carei colega se confrunta cu unul din cele mai cumplite cosmaruri pe care le poate avea un parinte: o boala nemiloasa care a pus stapinire pe trupul firav al unei fetite ce tocmai implinise 4 anisori.
Minute in sir, am stat si-am privit cirliontii blonzi si ochii de culoarea murelor, speriati de acul seringii care se pregatea sa-i soarba pentru a zecea oara singe din mina micuta, incercind sa inteleg, pentru a cita oara oare (?), misterele intortocheatea ale destinului uman. "De Ce?" a ramas din nou fara raspuns.
Din spatele lacrimilor care nu se mai opreau, si-a facut loc un simbure de Speranta. O mina de Oameni, simpli, necunoscuti, si-au unit eforturile si au initiat o campanie de ajutor pentru familia greu incercata ... colegi si prieteni si-au strins in brate copiii sanatosi si apoi s-au pus pe treaba: au facut un site de promovare, au deschis conturi la banca, paypal, au presat romtelecomul pentru numere de telefon, au trimis informatiile la prieteni si rude, care la rindul lor au trimis mai departe, au exploatat setea de atentie a vip-urilor romanesti si au ajuns la televiziune, in sufrageria lui Becali si pe agenda Nadiei Comaneci.
Am plins de bucurie marti dupa-amiaza cind am vazut ca suma ajunsese la 85.000 euro, de la numai 23.000 citi erau duminica, iar aseara mi-a venit pur si simplu sa imbratisez monitorul, albumul cu poze care troneaza pe masa din sufragerie, tricolorul din camera de oaspeti, cind am vazut ca se adunasera deja 120.000 euro. Intr-o saptamina, oamenii acestia simpli, dar cu suflet Mare, au reusit o campanie care, prin viteza si raza de propagare, egaleaza in succes celebrele teledoane hollywood-iene.
De fiecare data cind vad rezultatele campaniilor de acest gen, din nefericire mult prea multe, cu toata tristetea care ma apasa, nu pot sa nu ma simt mindra de romanii mei, nu pot sa nu las sa se vada farima de bucurie ca inca mai exista partea aceea de Romanie pe care eu o pastrez in suflet, cu oameni buni, calzi si saritori.
Desi lupta micutei Eva cu monstrul nemilos abia a inceput, sunt convinsa ca va invinge, pentru ca alaturi de ea sunt multi oameni frumosi si multe ginduri bune!
http://www.mariaeva.ro/