A urmat iPod Nano al domnisoarei.
Sweet mother of God, cea mai desteapta inventie, alaturi de Nintendo DS, in materie de gadget-uri pentru copii cu parinti loviti de virusul calatoriilor. Excursiile noastre de o zi, sau zece, au devenit mai relaxante si atragatoare ca niciodata. Daca nu ma credeti, imaginati-va o calatorie de 8 ore cu masina, ascultind-o pe Hannah Montana si melodii din filme cu printese Disney.
Sweet mother of God, cea mai desteapta inventie, alaturi de Nintendo DS, in materie de gadget-uri pentru copii cu parinti loviti de virusul calatoriilor. Excursiile noastre de o zi, sau zece, au devenit mai relaxante si atragatoare ca niciodata. Daca nu ma credeti, imaginati-va o calatorie de 8 ore cu masina, ascultind-o pe Hannah Montana si melodii din filme cu printese Disney.
La aniversarea de 11 ani, husbandul, in romantismul specific de mascul care nu scrie poezii si nu stie sa cumpere un parfum decit daca-i trimiti numele si poza in task-ul de blackberry, s-a gindit sa-mi ofere ceva ce-mi va aduce aminte de "our love at first sight": un MacBook Pro.
Nu mi-a fost greu sa inteleg cum a ajuns la concluzia asta. De cind au extins departmentul Apple la Future Shop, imi petreceam acolo cam mult timp, la concurenta cu timpul petrecut in Chapters - magazinul de carti, de cele mai multe ori fiind printre cei carora li se aducea aminte, in cel mai politicos mod: "sorry, but we are closed now".
Nu mi-a fost greu sa inteleg cum a ajuns la concluzia asta. De cind au extins departmentul Apple la Future Shop, imi petreceam acolo cam mult timp, la concurenta cu timpul petrecut in Chapters - magazinul de carti, de cele mai multe ori fiind printre cei carora li se aducea aminte, in cel mai politicos mod: "sorry, but we are closed now".
Contrar asteptarilor, husei roz-bombon, bunavointei vinzatorului coreean care mi-a explicat cam toate functiile jucariei (si pe care le-am uitat pina a doua zi), programului Office for Mac (oferit gratis), a fost orice altceva, numai dragoste la prima vedere Nu.
Ma enerva cam totul la el: iPhoto cu events-urile, fetele si hartile lui, documentele care-mi apareau subliniate cu rosu cind scriam in romaneste, mousse-ul cu "double fingers", "double touch", ma dureau degetele pina imi reusea un "right click", functia "drag" care nu-mi iesea niciodata din prima si nu-mi mai gaseam pozele si fisierele, bookmarks-urile pe care nu le chema "favorites", multi-paginile pe care le inchideam toate odata cind apasam gresit butonul rosu.
Ma enerva cam totul la el: iPhoto cu events-urile, fetele si hartile lui, documentele care-mi apareau subliniate cu rosu cind scriam in romaneste, mousse-ul cu "double fingers", "double touch", ma dureau degetele pina imi reusea un "right click", functia "drag" care nu-mi iesea niciodata din prima si nu-mi mai gaseam pozele si fisierele, bookmarks-urile pe care nu le chema "favorites", multi-paginile pe care le inchideam toate odata cind apasam gresit butonul rosu.
Mai aveam putin si-l duceam inapoi, cind s-a intimplat ceva care m-a facut sa-i acord inca o sansa: Sony Vaio roz, de care ma atasasem in ultimii 3 ani (bateria HPului isi daduse sufletul de mult), a inceput sa dea semne de oboseala si sa se innece din ce in ce mai des cind ii solicitam servicii urgente. L-am trecut printr-o detoxifiere rapida (ca tot e la moda procesul), si l-am oferit domnisoarei sa faca "research" in mitologie si sa-si incerce talentele de scriitor, fotograf si ce-o mai vrea.
Am inceput sa petrec mai mult timp de calitate cu MacBook-ul si, incetul cu incetul, am ajuns sa ne placem reciproc si sa devenim nedespartiti. Ba am invatat sa fac "right click" si "zoom" fara sa-mi sucesc degetele si am revenit la sentimente mai prietenesti fata de iMac-ul din basement, caruia i-am daruit o tastatura noua si am sacrificat jumatate de duminica, aducindu-l la zi in materie de "updates".
Mos Craciun, fan Apple convins, mi-a lasat sub brad un iPod touch, in husa roz. Probabil m-a vazut uitindu-ma precum Aladin la lampa fermecata, cum manevrau pustanii de 16-17 ani (vinzatori) jucaria respectiva, in acelasi departament Apple de la Future Shop. Desi mi-a devenit companion de naveta si alte drumuri, nu pot sa afirm ca a fost o legatura prea puternica intre noi, asa ca n-am simtit nici o parere de rau cind, in Algarve, domnisoara a pus monopol pe el, si l-am mai vazut doar cind trebuia incarcat si sincronizat.
Inca din primavara, incepusem sa observ in jurul meu din ce in ce mai multe persoane cu o cartulie in mina pe nume iPad. Nu stiu de ce aveam impresia ca iPad-ul e un fel de iPod touch cu ecran mai mare si nimic mai mult. Reclamele cu ce putea dinsul sa faca, mi se pareau doar o strategie de marketing bine pusa la punct si refuzam cu indirjire sa ma las acaparata de ele.
Deci nu-i de mirare ca am uitat sa inchid gura la o conferinta, ascultindu-l pe un nene care si-a tinut intreaga prelegere cu materialul stocat pe iPad.
Despre iPad2 -ul meu as putea scrie o saptamina. Dar am sa ma limitez doar la citeva rinduri.
E usor, finut si are o memorie fantastica. Si bineinteles ca are un "smart cover" roz.
In care alt univers de gadget-uri, poti sa cari in poseta, in acelasi timp, vreo 30 de carti (in engleza si romana), 5 reviste, 400 de poze din vacanta de vara, filmul Mamma Mia, 10 albume cu muzica, trei adrese de email, cu contactele si calendarele aferente, 20 de aplicatii cu diferite subiecte, toate astea folosind cam un sfert din capacitatea maxima?
Nu m-am hotarit ce iubesc mai mult la el: rezolutia pozelor, "double tap"si dictionarul care-mi explica cu exactitate sensul cuvintului pe care nu-l inteleg, faptul ca pot sa-mi verific email-urile (yahoo, job si casa) fara sa ma mut dintr-o fereastra intr-alta, aplicatiile "business" si "education" care-mi fac viata la job din ce in ce mai usoara, toti scriitorii clasici gratis in iBooks.
Inca mai am nevoie de computer, ochii mei nu rezista 6-8 ore pe zi la un ecran de marimea iPad-ului. Nimic nu ma relaxeaza mai mult decit statul in fotoliu cu o carte adevarata in mina, tiparul proaspat al unei carti noi, sau parfumul amintirilor din cartile vechi. Inca imi face placere sa ma uit la colectia de cd-uri si sa ascult muzica prin boxele cd-player-ului, nu prin fire infipte in urechi.
Si totusi, abia astept sa-mi expire contractul la blackberry in decembrie si sa-l inlocuiesc cu un iPhone ... fiindca iPad nu e complet fara iPhone :).
Inca din primavara, incepusem sa observ in jurul meu din ce in ce mai multe persoane cu o cartulie in mina pe nume iPad. Nu stiu de ce aveam impresia ca iPad-ul e un fel de iPod touch cu ecran mai mare si nimic mai mult. Reclamele cu ce putea dinsul sa faca, mi se pareau doar o strategie de marketing bine pusa la punct si refuzam cu indirjire sa ma las acaparata de ele.
Deci nu-i de mirare ca am uitat sa inchid gura la o conferinta, ascultindu-l pe un nene care si-a tinut intreaga prelegere cu materialul stocat pe iPad.
Despre iPad2 -ul meu as putea scrie o saptamina. Dar am sa ma limitez doar la citeva rinduri.
E usor, finut si are o memorie fantastica. Si bineinteles ca are un "smart cover" roz.
In care alt univers de gadget-uri, poti sa cari in poseta, in acelasi timp, vreo 30 de carti (in engleza si romana), 5 reviste, 400 de poze din vacanta de vara, filmul Mamma Mia, 10 albume cu muzica, trei adrese de email, cu contactele si calendarele aferente, 20 de aplicatii cu diferite subiecte, toate astea folosind cam un sfert din capacitatea maxima?
Nu m-am hotarit ce iubesc mai mult la el: rezolutia pozelor, "double tap"si dictionarul care-mi explica cu exactitate sensul cuvintului pe care nu-l inteleg, faptul ca pot sa-mi verific email-urile (yahoo, job si casa) fara sa ma mut dintr-o fereastra intr-alta, aplicatiile "business" si "education" care-mi fac viata la job din ce in ce mai usoara, toti scriitorii clasici gratis in iBooks.
Inca mai am nevoie de computer, ochii mei nu rezista 6-8 ore pe zi la un ecran de marimea iPad-ului. Nimic nu ma relaxeaza mai mult decit statul in fotoliu cu o carte adevarata in mina, tiparul proaspat al unei carti noi, sau parfumul amintirilor din cartile vechi. Inca imi face placere sa ma uit la colectia de cd-uri si sa ascult muzica prin boxele cd-player-ului, nu prin fire infipte in urechi.
Si totusi, abia astept sa-mi expire contractul la blackberry in decembrie si sa-l inlocuiesc cu un iPhone ... fiindca iPad nu e complet fara iPhone :).
2 comments:
Sofie, felul in care ai scris m-a facut sa ma gandesc iar: trebuie sa ne intalnim, nu se mai poate asa. Si sa se vada si fetele noastre care seamana atat de bine. Deja ma delectez imaginandu-mi dialogul lor.
Amalia, si eu zic tot asa!:)
Post a Comment