everyday words

O cafea la Boncafe'

2011-10-21T00:05:00.003-07:00

O frumoasa si romantica scriitoare, draga mie, care scrie adevaruri cind vrea si fictiune cind trebuie, m-a invitat la o cafea in sufrageria ei calda si primitoare, pe care o imparte cu alte scriitoare frumoase si romantice:
http://oaspetele.boncafe.ro/
Subiectul e unul trist si controversat, dar atit de actual pentru societatea in care traim.
Dar nu, n-am sa scriu acum despre violenta, unde incepe si unde se termina ......

Am sa va spun doar despre cartea Alinei, pe care eu o tin in mina acum si cu care probabil o sa adorm ... o carte despre iubire si temeri, frustrari si dezamagiri, inceputuri si singuratate, o carte frumoasa, frumoasa, si cu atita suflet in ea ....
http://alina.boncafe.ro/?p=438

Good news from the kitchen

2011-10-19T12:11:00.001-07:00

(via e-mail)

This woman is 52 years old.
She is TV health guru Gillian McKeith, advocating a holistic approach to nutrition and health, promoting exercise, a vegetarian diet high in organic fruits and vegetables.
She recommends detox diets, colonic irrigation and supplements.

This woman is 51 years old.
She is Nigella Lawson, a TV cook, who eats meat, butter and desserts.

I REST MY CASE!

(PS I love Nigella's recipes)

iBack

2011-10-11T00:21:00.010-07:00

La inceput a fost iMac, acum vreo 7-8 ani. Mi-a trezit interesul cu ofertele pentru prezentari si brosuri. Dar in afara de iMovie si "big bright screen", nu ma atragea nimic altceva la el, mai ales ca devenisem proprietara unui HP laptop, posesor de Windows XP, Dvd player si alte o mie si una de optiuni. iMac-ul a fost surghiunit, fara nici un fel de remuscari, in office-ul din basement (demisol).

A urmat iPod Nano al domnisoarei.
Sweet mother of God, cea mai desteapta inventie, alaturi de Nintendo DS, in materie de gadget-uri pentru copii cu parinti loviti de virusul calatoriilor. Excursiile noastre de o zi, sau zece, au devenit mai relaxante si atragatoare ca niciodata. Daca nu ma credeti, imaginati-va o calatorie de 8 ore cu masina, ascultind-o pe Hannah Montana si melodii din filme cu printese Disney.

La aniversarea de 11 ani, husbandul, in romantismul specific de mascul care nu scrie poezii si nu stie sa cumpere un parfum decit daca-i trimiti numele si poza in task-ul de blackberry, s-a gindit sa-mi ofere ceva ce-mi va aduce aminte de "our love at first sight": un MacBook Pro.
Nu mi-a fost greu sa inteleg cum a ajuns la concluzia asta. De cind au extins departmentul Apple la Future Shop, imi petreceam acolo cam mult timp, la concurenta cu timpul petrecut in Chapters - magazinul de carti, de cele mai multe ori fiind printre cei carora li se aducea aminte, in cel mai politicos mod: "sorry, but we are closed now".

Contrar asteptarilor, husei roz-bombon, bunavointei vinzatorului coreean care mi-a explicat cam toate functiile jucariei (si pe care le-am uitat pina a doua zi), programului Office for Mac (oferit gratis), a fost orice altceva, numai dragoste la prima vedere Nu.
Ma enerva cam totul la el: iPhoto cu events-urile, fetele si hartile lui, documentele care-mi apareau subliniate cu rosu cind scriam in romaneste, mousse-ul cu "double fingers", "double touch", ma dureau degetele pina imi reusea un "right click", functia "drag" care nu-mi iesea niciodata din prima si nu-mi mai gaseam pozele si fisierele, bookmarks-urile pe care nu le chema "favorites", multi-paginile pe care le inchideam toate odata cind apasam gresit butonul rosu.

Mai aveam putin si-l duceam inapoi, cind s-a intimplat ceva care m-a facut sa-i acord inca o sansa: Sony Vaio roz, de care ma atasasem in ultimii 3 ani (bateria HPului isi daduse sufletul de mult), a inceput sa dea semne de oboseala si sa se innece din ce in ce mai des cind ii solicitam servicii urgente. L-am trecut printr-o detoxifiere rapida (ca tot e la moda procesul), si l-am oferit domnisoarei sa faca "research" in mitologie si sa-si incerce talentele de scriitor, fotograf si ce-o mai vrea.

Am inceput sa petrec mai mult timp de calitate cu MacBook-ul si, incetul cu incetul, am ajuns sa ne placem reciproc si sa devenim nedespartiti. Ba am invatat sa fac "right click" si "zoom" fara sa-mi sucesc degetele si am revenit la sentimente mai prietenesti fata de iMac-ul din basement, caruia i-am daruit o tastatura noua si am sacrificat jumatate de duminica, aducindu-l la zi in materie de "updates".

Mos Craciun, fan Apple convins, mi-a lasat sub brad un iPod touch, in husa roz. Probabil m-a vazut uitindu-ma precum Aladin la lampa fermecata, cum manevrau pustanii de 16-17 ani (vinzatori) jucaria respectiva, in acelasi departament Apple de la Future Shop. Desi mi-a devenit companion de naveta si alte drumuri, nu pot sa afirm ca a fost o legatura prea puternica intre noi, asa ca n-am simtit nici o parere de rau cind, in Algarve, domnisoara a pus monopol pe el, si l-am mai vazut doar cind trebuia incarcat si sincronizat.
Inca din primavara, incepusem sa observ in jurul meu din ce in ce mai multe persoane cu o cartulie in mina pe nume iPad. Nu stiu de ce aveam impresia ca iPad-ul e un fel de iPod touch cu ecran mai mare si nimic mai mult. Reclamele cu ce putea dinsul sa faca, mi se pareau doar o strategie de marketing bine pusa la punct si refuzam cu indirjire sa ma las acaparata de ele.
Deci nu-i de mirare ca am uitat sa inchid gura la o conferinta, ascultindu-l pe un nene care si-a tinut intreaga prelegere cu materialul stocat pe iPad.
Despre iPad2 -ul meu as putea scrie o saptamina. Dar am sa ma limitez doar la citeva rinduri.
E usor, finut si are o memorie fantastica. Si bineinteles ca are un "smart cover" roz.
In care alt univers de gadget-uri, poti sa cari in poseta, in acelasi timp, vreo 30 de carti (in engleza si romana), 5 reviste, 400 de poze din vacanta de vara, filmul Mamma Mia, 10 albume cu muzica, trei adrese de email, cu contactele si calendarele aferente, 20 de aplicatii cu diferite subiecte, toate astea folosind cam un sfert din capacitatea maxima?
Nu m-am hotarit ce iubesc mai mult la el: rezolutia pozelor, "double tap"si dictionarul care-mi explica cu exactitate sensul cuvintului pe care nu-l inteleg, faptul ca pot sa-mi verific email-urile (yahoo, job si casa) fara sa ma mut dintr-o fereastra intr-alta, aplicatiile "business" si "education" care-mi fac viata la job din ce in ce mai usoara, toti scriitorii clasici gratis in iBooks.
Inca mai am nevoie de computer, ochii mei nu rezista 6-8 ore pe zi la un ecran de marimea iPad-ului. Nimic nu ma relaxeaza mai mult decit statul in fotoliu cu o carte adevarata in mina, tiparul proaspat al unei carti noi, sau parfumul amintirilor din cartile vechi. Inca imi face placere sa ma uit la colectia de cd-uri si sa ascult muzica prin boxele cd-player-ului, nu prin fire infipte in urechi.
Si totusi, abia astept sa-mi expire contractul la blackberry in decembrie si sa-l inlocuiesc cu un iPhone ... fiindca iPad nu e complet fara iPhone :).

1 Iunie ... opinii, ginduri si cuvinte

2011-06-02T00:17:00.008-07:00

Daca ii intreaba cineva pe unii romani din Canada si SUA, cum se celebreaza 1 Iunie pe aceste meleaguri, va primi probabil - cum mi s-a intimplat mie, un raspuns de genul: aici exista o zi pentru oricine si orice, Ziua Mamei, a Tatalui, a bunicilor, a familiei, a sefului, a secretarelor, a profesorilor, a recunostiintei, ziua cind iti aduci copilul la servici, ziua muncii, ziua pamintului, ziua sportului si multe alte zile, dar nu exista Ziua Copilului, astia nu sarbatoresc 1 Iunie ... insotit de multe clipiri de gene, eventual si ceva adjective "dobitoci", "inculti", "ignoranti", urmat de inevitabilele laude de sine si scenariile de cit de sarace financiar, spiritual si cultural ar fi fost cele doua tari, fara imigrantii romani.
Desigur ca, o privire mai atenta in activitatile scolare ale propriilor copii (activitati care n-au nici o legatura cu matematica si gramatica), cit si o simpla incursiune pe internet sau in ziare, le-ar fi explicat "misterul" lipsei zilei de 1 Iunie de pe lista sarbatorilor nationale.

1 Iunie a fost proclamata Ziua Internationala a Copilului, la Conferinta pentru Drepturile Copiilor de la Geneva, in 1925, fiind votata in unanimitate de cele aproximativ 50 de state participante.
Nimeni nu poate afirma cu exactitate de ce s-a ales 1 Iunie si nu alta zi.
Saritori ca de obicei, chinezii si americanii si-au decretat meritul alegerii respective, venind cu explicatia ca, consulul chinez din San-Francisco, impreuna cu autoritatile, au organizat o petrecere mare si frumoasa, pentru copiii orfani, cu ocazia festivalului Dragon Boat din acel an, care s-a intimplat sa pice tocmai in ziua de 1 Iunie.
Rusii, n-au putut sa se lase mai prejos, si au instituit 1 Iunie ca fiind ziua in care copiii vor sarbatori, prin parade, serbari si ode inchinate conducatorilor iubiti, minunata viata pe care o au datorita acestora, primind in schimb, inghetata, baloane si alte cadouri de la parinti, bunici si profesori. Atit sarbatoarea, cit si regulile respective, au fost adoptate, mai cu forta, mai de buna voie, si de catre restul tarilor in care bautorii de vodca si-au pus amprenta si bocancul comunist, exceptie facind Ungaria, care a ales sa-si sarbatoreasca copiii in ultima Duminica din luna Mai ... a naibii ungurii astia, tot cu motz au fost.

In anul 1954, Adunarea Generala a Natiunilor Unite - UNGA/GA, a proclamat ziua de 20 Noiembrie - Ziua Universala a Copiilor, si a lasat tuturor tarilor participante optiunea de a-si alege individual Ziua Copilului.
Ce i-a determinat pe participanti sa aleaga ziua respectiva, de ce s-au facut ca uita de existenta unei Zile Internationale a Copiilor, sunt intrebari la care nimeni nu vrea sa raspunda, lasind locul speculatiilor ca, prin noua descriere, s-a vrut detasarea de orice legaturi cu sarbatoarea monopolizata de comunistii rusi.
20 Noiembrie s-a consolidat in calendarul ONU, prin semnarea in 1959 a Declaratiei pentru Drepturile Copiilor, urmata in 1989 de Conventia pentru Drepturile Copiilor, 1 Iunie raminind trofeul blocului comunist.

Daca intrebi un canadian de la mama lui - adica incepind cu a 2 a generatie de imigranti, cind e Ziua Copilului, iti va raspunde ca "every day is childrens day".
In Canada, ziua de 20 Noiembrie se sarbatoreste prin organizarea de seminarii la nivel de scoli si comunitati, prin implicarea copiilor in diferite activitati caritabile, pentru promovarea educatiei si sanatatii in familiile si tarile sarace, si mai ales, pentru respectarea drepturilor copiilor.
Fiind o societate multiculturala, participarea la aceste actiuni nu este obligatorie, dar este incurajata prin recunoasterea si celebrarea zilelor importante din alte culturi.
Scoala unde merge Sara, este un astfel de exemplu.
La inceputul anului, se intocmeste de catre comitetul parintilor (PAC), o lista cu nationalitatile copiilor, se alege un reprezentant multi-cultural si, in functie de implicarea parintilor voluntari, sunt organizate diferite evenimente reprezentative.
Ziua de 1 Iunie se numara printre evenimentele respective, dar, datorita unor proteste, a suferit citeva modificari, devenind in ultimii ani o actiune care se desfasoara timp de o saptamina si celebreaza inceputul verii si apropierea sfirsitului de an scolar.
Responsabila de aceasta traditie, este o fosta directoare de origine poloneza, pe care eu personal, din motive de copil in pampersuri pe vremea aceea, n-am avut onoarea sa o cunosc si sa o imbratisez, dupa cum va povesteam mai demult ca se obisnuieste pe aceste meleaguri.
Recunoasterea, intr-o scoala publica, a unei zile semnificative unor regimuri dictatoriale, n-a putut sa ramina fara ecouri. Au fost voci, pancarde, petitii cu semnaturi, initiate tocmai de reprezentantii nationalitatilor respective. Ca urmare, directoarea a fost obligata sa emita o declaratie prin care sa explice ca festivitatile sunt legate de sfirsitul anului scolar, iar corelatia cu 1 Iunie este o simpla coincidenta, pe care cadrele didactice o folosesc ca subiect de cultura generala.

Luni de dimineata, m-am trezit cu pofta de mers la job, ca sa ma laud - nu de altceva, cu noua tunsoare si suvitele roscate, pofta pe care am pus-o imediat la loc in poseta, fiindca mi-am adus aminte ca jobul meu din ziua respectiva, n-are nici o legatura cu legi, finante si suvite rosii, ci cu vreo patru duzini de cupcakes, pe care domnisoara m-a oferit voluntar sa le pregatesc pentru a doua zi. Am luat o pauza de la canile de faina, zahar, margarina, oua, tavi si bomboane decorative, ca sa particip la ceaiul oferit parintilor, de catre elevii din clasele a 3 a, si la demonstratia de ikebane, pusa in scena de elevii din clasele a 4 a.

Marti a fost ziua in care copiii si profesorii din scoala, in schimbul unui dolar, si-au ridicat nivelul de glucide, iar dupa pauza de prinz, au zis "it's time to have fun", si au petrecut restul zilei cu jocuri si concursuri. Banii adunati in urma vinzarilor de cupcakes, vor merge la fondul SWATZA - Students work as a team for Zimbabwe and Africa, dar am sa povestesc despre acest fond cu alta ocazie.
Azi, copiii au primit prinzul de la scoala si au participat la un spectacol oferit de trupa de teatru muzical, cu acordul parintilor bineinteles, si tot bineinteles ca, au fost destui care nu si l-au dat ... doar traim intr-o tara libera si democrata.
Miine, dupa pauza de prinz, au program de jocuri, iar citiva parinti, printre care si subsemnata, am fost invitati sa povestim la clasa copiilor nostri, despre amintirile care le avem noi legate de sfirsitul anului scolar, pe meleagurile unde ne-au ramas radacinile.
Festivitatile se vor incheia Vineri, printr-un "Old fashioned carnival" ... adica un fel de bilci, cu hot-dogs, pizza, ponei, tot felul de jocuri, concursuri, iar la final vor fi premii si cadouri pentru copiii din familiile dezavantajate.

Nu sunt in masura sa-i judec pe cei care, cu ani in urma, au protestat. Nu stiu daca au fost rusi, chinezi, romani, nemti din est, si oricum nu conteaza. Le inteleg sentimentele, in felul lor, au avut dreptate.
Am citit azi multa "poezie" legata de 1 Iunie ... am citit de sarbatoarea genunchilor juliti, de obraji imbujorati, de imbratisari calde, de zimbete cu gropite si ochi voiosi ... romanul s-a nascut poet, nu exista nici o indoiala. Avem noi, romanii, calitatea aceasta de a ascunde mizeria sub covor, dupa dulap si prin colturi intunecate, lasind la lumina doar bibelourile din portelan si dantelele din cuvinte calde.
Poezia din amintirile mele de 1 Iunie, incepe cu mucegaiul serbarilor scolare, genunchii juliti sunt inlocuiti de palmele umflate de sunetele wagneriene a liniarului, obrajii sunt imbujorati de rusine, iar imbratisarile calde s-au pierdut sub urletele dascalilor, declansate de recitarea necorespunzatoare a versurilor paunesciene "partidul, ceausescu, romania" ... urmeaza puncte puncte, paragrafe goale, se lasa cortina, iesim la aer. Mirosul de mucegai se evapora, incet, incet ... simt aroma spumei de capsuni, iar la urechi imi atirna cirese coapte, bunatati nelipsite de 1 Iunie ... festinul se incheie pe sunete de anotimpuri trecute prin hirtia de cadouri reciclata, scotind la iveala, mici, dar pretioase comori ... Jules Verne, Karl May, Ciresarii, Dumas, Medelenii .... zimbete si ochi mari ... glasuri iubitoare si brate ocrotitoare de parinti si bunici ...
Amintiri dragi, amintiri pe care incerc, si nu stiu daca-mi reuseste intotdeauna, sa le ofer copilei, amintiri de dragul carora nu ma pot supara pe directoarea poloneza ... si mucegaiuri, pe care oricit as vrea sa le uit, nu pot, ele au ramas acolo, cu radacinile pe care n-am cum sa le smulg, mucegaiuri din cauza carora, nu pot decit sa-i admir pe cei care au protestat.

Millie

2011-04-16T23:53:00.000-07:00

Cind am ajuns aseara acasa, domnisoara lipsea la inventar. Terri - vecina de care am mai povestit aici, si care mi-e nu numai vecina, ci si mama, matusa si sora de suflet, s-a gindit sa duca fetele la teatru: piesa muzicala Jesus Christ Superstar, pusa in scena de elevii de la liceul din cartier.

Ca sa nu-mi fie prea dor de ea, si sa nu ma simt tocmai singura in timp ce husbandul viziona, cu pasiunea data la maxim, al doilea meci dintre Canucks si Blackhawks, domnisoara s-a gindit sa mi-o lase in grija pe Millie.

Pe blatul de bucatarie, linga ghiveciul cu violete, trona casuta lui Millie: o cutie Ziploc, cu capac, si un biletel deasupra : "This is Millie. DO NOT MOVE! I love you. Sara".

Ma uit in cutie, nu vad decit tarite.

"What's this?" il intreb nedumerita pe husband.

"It's a worm", imi raspunde cu gura pina la urechi.

"A whaaaaaat?" tip eu, gata sa-mi scape cutia din mina.

Millie e un vierme, sau mai stiintific si englezeste spus, a mealworm, si este tema de studiu la biologie, pentru saptamina asta si saptamina viitoare.

Astazi a fost studiata cu lupa, s-au luat notite, s-a facut un pic de cercetare pe internet, miine vor urma alte analize cu lupa si alte notite, urmind ca Millie sa se intoarca la scoala luni dimineata, unde, sper eu, va ramine forever. Mai ales ca domnisoara m-a anuntat, incintata, ca subiectul urmator va fi despre broaste.

Asta ma face sa-mi fie dor de o anumita perioada de anul trecut, cind am petrecut nenumarate ore pe internet si la librarie, studiind animalele arctice. Macar alea le-am avut in casa doar sub forma de carti, fotografii si reviste.

10 Ani!

2011-02-10T01:32:00.000-08:00

Unde s-au dus? Cind au trecut?

Stau si privesc fata angelica, care doarme linistita, stringind la piept unul din zecile de "stuffies" cu care-si imparte dormitorul. Ma simt neputincioasa in fata timpului, as vrea sa am puteri magice si sa opresc clipele care zboara prea repede ... o mingii incetisor pe buclele ondulate, cu grija sa nu-i tulbur visele, ii sarut pe rind fiecare degetel, imi sterg lacrimile ... lacrimi amestecate, fericire, teama, mindrie, griji, implinire, iubire, multa, multa iubire.

36 saptamini + 10 Ani! ... anii in care am invatat ce inseamna fericirea absoluta!

La Multi Ani splendoarea mea! Te iubesc mai mult decit orice pe lumea asta, mai mult decit se poate spune in cuvinte!

n my daughter's eyes I am a hero
I am strong and wise and I know no fear
But the truth is plain to see
She was sent to rescue me
I see who I wanna be
In my daughter's eyes

In my daughter's eyes everyone is equal
Darkness turns to light and the
world is at peace
This miracle God gave to me gives me
strength when I am weak
I find reason to believe
In my daughter's eyes

And when she wraps her hand
around my finger
Oh it puts a smile in my heart
Everything becomes a little clearer
I realize what life is all about

It's hangin' on when your heart
has had enough
It's giving more when you feel like giving up
I've seen the light
It's in my daugter's eyes

In my daughter's eyes I can see the future
A reflection of who I am and what will be
Though she'll grow and someday leave
Maybe raise a family
When I'm gone I hope you see how happy
she made me
For I'll be there
In my daughter's eyes

Frumoasa cu doua fete - partea a II a

2011-02-06T00:45:00.010-08:00

In timp ce unii parinti cauta metode si solutii sa-si salveze copiii din ghearele bolilor necrutatoare, altii aduna si promoveaza la rindul lor, idei de cum sa-i educe de la cele mai fragede virste (8-12 luni), cu palma, cureaua, lingura de lemn, nuiaua, betisoare chinezesti si multe alte obiecte la indemina tuturor.
Parintii respectivi se inspira din diferite surse, ca de exemplu proprii parinti, internet, carti publicate de sleata de psihologi deveniti peste noapte experti in parenting, punctul de plecare fiind sfinta si nepretuita carte ce ar trebui sa ne ghideze pe toti in aceasta viata: Biblia.

M-am nascut si am crescut intr-o perioada cind "bataia e rupta din rai" si "eu te-am facut, eu te omor", au fost devizele prin care majoritatea parintilor si educatorilor se ghidau in educatia copiilor.
Am invatat in scoli unde profesori fara vocatie si suflet, dar cu carnet de pcr, aveau dreptul legal, moral, educativ, sa ne umileasca in cele mai incredibile moduri.
Incepind de la virsta gradinitei, eram numiti idioti, dobitoci, pitecantropi fara creier, cretini, prosti, inculti, sarantoci. Epitetele respective erau de cele mai multe ori insotite de trimisul la colt, in genunchi, cu miinele sus, batutul la palma cu dunga liniarului de lemn, trasul de codite, perciuni sau urechi, scosul in fata clasei si aratat cu degetul spre hazul celorlalti colegi.
Nici parintii nostri nu scapau de umilintele profesorilor, mai mici intr-adevar. Celebrele sedinte cu parintii, mi-au dat intotdeauna impresia de spectacol ieftin, unde se contribuia cu succes la umflarea ego-ului a 2-3 parinti, de cele mai multe ori cei care nu mai pridideau cu pupatul partii dorsale a dascalului respectiv, in timp ce restul erau aruncati in balta rusinii.
Desigur ca, unii dintre ei, isi spalau rusinea acasa, tabarind cu palmele, cureaua, furtunul sau ce nimereau, pe fundul, spatele si capul bietului copil care nu a reusit sa scoata "bravo"-ul din buzele lipsite de umanitate ale dascalului. In 19 ani de educatie in institutiile romanesti (gradinita inclusiv), pot sa numar pe degetele de la o mina dascalii care mi-au ramas la suflet in mod pozitiv.
Trist, foarte trist, mai ales cind ma uit la Sara, care la numai 10 ani, vorbeste cu drag de toti profesorii ei si ii iubeste pe toti.
Am avut norocul de parinti care, desi au fost intr-un fel victimele mentalitatii si curentului general, au realizat destul de devreme ca educatie nu inseamna sa-ti pleznesti copilul cind greseste. De bunici nu mai vorbesc, ei au fost pentru noi adevarati Ingeri pazitori.
Aud si citesc mereu pareri de la prieteni, cunostinte, anonimi, care au incasat-o serios in copilarie si care declara cu mina pe inima ca ei sunt OK si nu i-a afectat cu nimic, dimpotriva, asa au devenit oameni.
Mi se pare hilar, mai ales cind, majoritatea dintre ei, prin personalitatea care o au, sunt dovada clara a abuzului: frustrat, neadaptat, mereu pus pe harta, speriat de esec. De asemenea, ma uit la mine, care, desi n-am fost batuta si umilita de parinti, dar i-am simtit cit de cit gustul de la educatori, am luptat ani de zile cu unul din cele mai urite simptome: frica de a nu gresi, teama de sefi, de a nu fi data "bad example" sau "stupid" in fata colegilor.

Din nefericire, multe din conceptiile si mentalitatile din vremea copilariei mele au ramas neschimbate in Romania.
Parintii inca isi bat copiii, de la motive puerile ca varsatul canii cu lapte si pina la fapte grave ca furatul unui calculator ... profesorii inca ii umilesc si ii scot in careu in fata clasei si a scolii ... vecinii inca ii injura si asmutesc ciinii vagabonzi pe ei cind se joaca in fata ferestrelor si ii tulbura de la vizionarea Inimii de tigan.
Da, exista o lege, chiar si badea Ion din Cucuietii din Deal stie ca poate ajunge la puscarie daca-si snopeste feciorul in bataie, a vazut el un caz la televizor. Dar cine sa-l pirasca, ca invatatoarea le da si ea pe cocoasa cind ii joaca hormonii in creier, seful de post isi bate si el copiii cu centura de la uniforma, pina si popa i-a spus ca scrie in Sf. Scriptura cum "nuiaua si certarea dau intelepciune".
Mai mult, pe linga multitudinea de edituri care publica orice si oricit, auto-cenzura fiind un cuvint neexistent in politica lor de marketing, au aparut forumurile si blogurile, unde oricine are dreptul sa scrie ce vrea, cit poate si cit il duce mintea.
Andra a descoperit zilele trecute un astfel de blog, cu un titlu care te duce la cel mai dulce, iubitor si inocent cuvint: "mamici". Pe linga numeroase articole, sfaturi, glume, retete si fotografii, mamicile respective au facut si schimb de experienta in ceea ce priveste educatia copilasilor de virste mici si foarte mici, folosind unele din metodele enumerate in primul paragraf. Spun "au facut", deoarece postarile respective nu mai exista, au fost sterse.
Un grup de mame inimoase au preluat postul Andrei pe blogurile lor, contribuind astfel, fara voia lor, la avertizarea "mamicilor". Stergindu-si postarile nu inseamna ca-si vor schimba metodele de educatie, ci doar ca si-au acoperit urmele de frica autoritatilor .
Nu e primul blog cu astfel de postari, si din pacate, nici unicul.
In urma cu 3-4 ani, pe unul din cele mai populare forumuri romanesti pentru copii, parinti si viitori parinti, au aparut citeva subiecte in care se facea schimb de experienta in educatia copiilor pornind de la principiile biblice, cit si schimb de experienta cum sa tii copilasii la liturghie fara sa faca galagie, una din solutiile adoptate fiind jordita peste fund sau palma peste gura. Desi au fost multi cei care au protestat, administratorii au ales sa faca absolut "nimic", si au lasat subiectele "sa curga", traficul fiind mult mai important decit psihicul copilasilor fortati sa asiste la un spectacol din care, in afara de "Dumnezeu ii pedepseste pe copiii neascultatori", nu intelegeau mare lucru. Dupa o perioada de timp, din lipsa de interes, cit si din cauza numeroaselor proteste, subiectele respective au intrat in hibernare, fanii lor gasindu-si adapost pe bloguri, de unde, sub protectia lacatelor virtuale, au continuat sa-si promoveze nestingheriti ideile.

[am reusit sa salvez o parte din discutiile "mamicilor" aici]

Emigrind, am ajuns sa experimentez un alt mod de educatie la nivel general, atit ca parinte, cit si pusa in situatia de a studia sistemul legislativ cu toate tentaculele lui, cele psihologice inclusiv. Nu pot sa afirm ca e un sistem exceptional, are si multe elemente negative, dar, cumva, exista o balanta.
De la inceput, m-a uimit educatia anti-bullying care se face copiilor, incepind inca din gradinita. Lovitul altui copil nu este acceptat in nici o circumstanta. "Sorry", "please" si "thank you" sunt cuvinte de la care nu se face rabat aici, fie ca e vorba de un copil de 3 ani, de parintele lui, de profesor, de ditamai seful sau prim-ministru.
Un alt aspect pe care-l admir, este implicarea mass-media si a scolilor in educatia parintilor!
A fi parinte, este o meserie pe viata, si ca in toate meseriile, nimeni nu s-a nascut invatat. Unii au vocatie, altii nu. Unii vor sa fie parinti, altii s-au trezit in functia respectiva fara voia lor.
Exista cel putin o duzina de reviste de bun simt, accesibile tuturor, care se intrec in sfaturi de parenting, sunt emisiuni tv, iar scolile organizeaza frecvent workshop-uri pe categorii de virsta, unde se discuta diferite subiecte ca: tantrumuri, mofturi la mincare, attachment parenting, safe internet, dificultati la studiu, pubertate, etc.
Functioneaza totul ca la carte? NU
Sunt copii abuzati, batuti? DA
Sunt cazuri sfirsite tragic? DA, destule.
Sunt copii care iti dau impresia ca merita o pedeapsa buna? DA, adolescenti in special, dar nu e vina lor, ci a parintilor care nu i-au educat.
Sunt psihologi, misionari si tot felul de conferentiari care promoveaza educatia biblica? DA, si inca foarte multi.
Este decaderea din drepturi a parintelui abuzator unica solutie? NU ... este de fapt ultima solutie, multe abuzuri inregistrindu-se chiar in casele de plasament (foster-care).
Cauzele principale ale partilor negative sunt multiculturalismul, diversitatea religioasa si aspectele politico-sociale. Cu toate dificultatile, nimeni nu renunta, nimeni nu inchide ochii, legea e sfinta si se aplica oricui, indiferent de religie, rasa, scara sociala sau politica.

Nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar eu, in afara de citeva articole in Tango si Unica, n-am vazut alta revista romaneasca care sa promoveze anti-bullyingul, educatia parintilor, psihologia copilului. Exista vreo emisiune tv?
Se face educatie in scoli, parintilor, profesorilor?
Pentru ca de aici ar trebui inceput totul, de la educatia educatorilor si a parintilor. Toti, incepind cu preotii -micii dumnezei ai Romaniei -, si terminind cu profesorii si parintii, trebuie sa inteleaga, daca e nevoie repetindu-le zilnic, ca bataia si umilirea copiilor este un act imatur, imoral si ILEGAL!
Si mai ales trebuie sa li se arate ca exista solutii mai bune si mai de succes decit nuiaua si "cretinule".

Frumoasa cu doua fete - partea I

2011-02-04T13:40:00.003-08:00

Duminica trecuta incepeam un post tonic, in care va spuneam cum i-am dat, in mod politicos, papucii lui 2010, nu inainte de a-i multumi frumos pentru sanatate, prosperitate, multa iubire, dar si pentru agitatia si alergatura cu care ne-a desfatat in timpul vizitei dumnealui.
In timp ce scriam cum l-am rugat sa ne puna o pila buna la 2011, ca sa ne aduca mai mult timp pentru mici placeri personale si mai putina alergatura si stress parintesc si carieristic, iar el din pragul usii mi-a soptit ca deja il avem, depinde doar de noi sa invatam sa-l valorificam, m-a intrerupt sunetul mail-ului electronic. Pentru o secunda m-am gindit sa-l ignor, gindindu-ma ca sigur e inca o oferta de la retail-urile nord-americane, care s-au luat la intrecere sa-mi trimita cit mai multe cupoane de reduceri in saptamina ce se pregatea sa inceapa. Curiozitatea tipic feminina nu s-a dat batuta si, spunindu-i lui blogger "I'll be back", am fugit repede la yahoo.
Nu era nici un cupon, desi tare mult mi-as fi dorit, nu pentru ca-mi trebuie inca o pereche de jeansi sau pantofi, ci pentru ca email-ul respectiv mi-a redeschis tristeti adinci si amintiri pline de neputinta ... un mesaj disperat de la o prietena draga, a carei colega se confrunta cu unul din cele mai cumplite cosmaruri pe care le poate avea un parinte: o boala nemiloasa care a pus stapinire pe trupul firav al unei fetite ce tocmai implinise 4 anisori.
Minute in sir, am stat si-am privit cirliontii blonzi si ochii de culoarea murelor, speriati de acul seringii care se pregatea sa-i soarba pentru a zecea oara singe din mina micuta, incercind sa inteleg, pentru a cita oara oare (?), misterele intortocheatea ale destinului uman. "De Ce?" a ramas din nou fara raspuns.
Din spatele lacrimilor care nu se mai opreau, si-a facut loc un simbure de Speranta. O mina de Oameni, simpli, necunoscuti, si-au unit eforturile si au initiat o campanie de ajutor pentru familia greu incercata ... colegi si prieteni si-au strins in brate copiii sanatosi si apoi s-au pus pe treaba: au facut un site de promovare, au deschis conturi la banca, paypal, au presat romtelecomul pentru numere de telefon, au trimis informatiile la prieteni si rude, care la rindul lor au trimis mai departe, au exploatat setea de atentie a vip-urilor romanesti si au ajuns la televiziune, in sufrageria lui Becali si pe agenda Nadiei Comaneci.
Am plins de bucurie marti dupa-amiaza cind am vazut ca suma ajunsese la 85.000 euro, de la numai 23.000 citi erau duminica, iar aseara mi-a venit pur si simplu sa imbratisez monitorul, albumul cu poze care troneaza pe masa din sufragerie, tricolorul din camera de oaspeti, cind am vazut ca se adunasera deja 120.000 euro. Intr-o saptamina, oamenii acestia simpli, dar cu suflet Mare, au reusit o campanie care, prin viteza si raza de propagare, egaleaza in succes celebrele teledoane hollywood-iene.
De fiecare data cind vad rezultatele campaniilor de acest gen, din nefericire mult prea multe, cu toata tristetea care ma apasa, nu pot sa nu ma simt mindra de romanii mei, nu pot sa nu las sa se vada farima de bucurie ca inca mai exista partea aceea de Romanie pe care eu o pastrez in suflet, cu oameni buni, calzi si saritori.
Desi lupta micutei Eva cu monstrul nemilos abia a inceput, sunt convinsa ca va invinge, pentru ca alaturi de ea sunt multi oameni frumosi si multe ginduri bune!
http://www.mariaeva.ro/

Sfirsit de Octombrie

2010-10-29T00:05:00.007-07:00

Calendarul spune ca mai sunt doua zile pina la Halloween si doar 57 de zile, 7 ore, 38 de minute si 17 secunde (in acest moment) pina vine Mos Craciun!

Acelasi calendar spune ca au trecut mai bine de doua luni de cind n-am mai scris nimic aici ... imi fac mea culpa si inteleg rostul mesajelor primite in ultimul timp, daca suntem bine, s-a intimplat ceva, de ce nu mai scriu (?)
Nu, nu s-a intimplat nimic, suntem bine, sanatosi, n-am emigrat pe alte tarimuri virtuale si nici n-am tradat blogul cu facebookul ... n-am mai scris pur si simplu din lipsa de timp, si de inspiratie - care venea in cele mai nepotrivite momente, si pleca taman cind ma asezam in fata monitorului.
Ne-am bucurat de vara- inclusiv cea indiana, si de oaspeti dragi, ne-am stresat pe la joburi, si-am inceput un nou an scolar cu activitatile si agenda aferenta.
De citeva zile insa, avem un oaspete nou, care, vrem, nu vrem, ne va obliga sa petrecem o buna parte din timpul liber in jurul semineului, alaturi de o carte, reviste sau nelipsitul laptop si ceai cu rom - surse cit se poate de bogate in cuvinte si idei ... Zina melopeelor, spaima florilor si Doamna cucurbitaceelor, s-a instalat cit se poate de confortabil, impreuna cu alaiul de nori, ploaie, dimineti intunecate si nopti lungi, friguroase... trandafirii, petuniile si iasomia, sunt intr-o competitie zilnica cu crizantemele pentru premiul "cine rezista cel mai mult toanelor climei de West Coast", iar artarul din gradina s-a intrecut pe el insusi, cu nuantele ce ne-au delectat in ultimele saptamini, culminind intr-un rosu perfect canadian, chiar de ziua Curcanului - aka Thanksgiving.

Stiu ca am ramas datoare cu apusurile si cuvintele din Maui, imi cer scuze, dar mi-a luat ceva timp - acela de lipsa caruia ma plingeam citeva rinduri mai sus - sa gasesc o solutie technica, care sa impiedice anumite gesturi, mai putin "crestine", ale unora din privitori :(.

Maui ... imagini dintr-un colt de rai

2010-08-08T14:45:00.014-07:00

Cuvintele, vor veni si ele in curind ... iar apusurile, oh, apusurile din Maui merita un capitol separat.

click:)

kidz (4) ... sau lectia de vocabular

2010-08-07T13:00:00.001-07:00

La 9 ani si jumatate, baietii se incadreaza in doua categorii:
- puppy dog cute: cei care urmeaza cu sfintenie instructiunile partenerelor de joaca si le indeplinesc absolut toate dorintele, inclusiv aceea de a asigura necesarul de popsicles intr-o zi torida ... sunt si mici comentarii de protest, dar dispar in mod miraculos cind rasplata e un zimbet, sau mai multe, insotite de "you are sooo cute".
- Zac Efron cute: cei care sunt subiect de conversatii in soapta cu BFF si de jurnal protejat cu lacate si cheite ascunse strategic in diferite locuri, pentru a deruta eventualii cautatori de secrete ... adica Mama:).

Telegrama de vacanta

2010-07-13T00:50:00.007-07:00

"Azi te grabesti undeva? Ai timp de masaj?" - ma intreaba Vicky, in timp ce amesteca sarurile si regleaza temperatura apei .
"Azi NU ma grabesc, am timp si de masaj, si de cafea", ii raspund zimbind absenta din spatele mostrelor de sezon de la Opi ... ma relaxez instantaneu ... prin fata ochilor mi se deruleaza, in viteza, amalgamul ultimelor doua luni ... proiecte scolare, repetitii, recitaluri, fundraising-uri, intilniri cu profesorii si alte activitati din categoria "parenting", pe post de meniu principal, servit din abundenta cu ambitii si obligatii profesionale, indulcite pe alocuri de cite o iesire cu prietenii, un martini, un film usor, un weekend la munte, sau citeva pagini din colectia rabdatoare de pe noptiera.

De azi, Vacanta!
Rochite, pantaloni scurti, slapi, costume de baie, palarii, tricouri, periute de dinti, carti si reviste, pasapoarte, rezervari ... bifat totul ... doua saptamini in care vom fi doar noi trei, soarele, oceanul si culorile aromate de plumeria ...

Telegrame din Vancouver

2010-05-21T12:23:00.009-07:00

Blog prafuit, zapacit de atitea BX-uri, ignorat de stapina stresata de job si gradina in reparatii capitale ... ma si mir ca mi-a deschis usa azi.

Dupa lupte seculare care au durat aproape o luna si cel putin 10 rapoarte zilnice la Gogu_blogger, BX-urile s-au mutat la alta casa, sau sper eu, s-au evaporat pe net.

Tot de aproape o luna, la Vancouver si-au facut aparitia navele de croaziera, si legenda moderna spune ca, atunci cind apar cruise-shipurile, este vara ... o fi vara la ei in legenda, brosurile de turism si graficele meteo, dar la mine, 25 de grade intr-o zi si 13 grade in urmatoarea saptamina, nu-mi suna chiar a vara.
Cu toate astea, m-am lasat si eu purtata de valul verii legendare si, impinsa de la spate de reducerile de Mother's Day, mi-am achizitionat sandale si rochite noi, in care dirdii cu stoicism in fiecare dimineata intre statia de tren si birou.

Acelasi val al verii, mi-a deschis de asemenea apetitul de gradinarit, sau mai bine zis a eliberat piticul caruia nu-i place actuala imagine a gradinii - backyard- cum se zice in America, si ca atare, s-a gindit ca are nevoie de un makeover - adica o fata noua.
Dupa consultarea citorva firme si preturi (astronomice), am hotarit sa-l promovez pe husband la rangul de gradinar / sef de proiect / human resources / supervizor de achizitii, iar eu m-am facut designer de gradina - sau cum se spune pe aici - landscape designer.
Domnisoara a adoptat politica sindicalistilor, aceea de "this is not my job. hire someone trained to do it" ...

Weekendul acesta o sarbatorim pe Majestatea Sa Victoria si tot neamul ei, asa ca stam acasa pina marti ... vorba vine stam ... husbandul va fi responsabil cu roaba si lopata, eu cu directivele, iar domnisoara cu bagatul de seama si probabil meciuri de ping-pong cu nervii mei, ca n-are cu cine sa se joace, toti prichindeii din vecini fiind plecati in camping, la cottage, la bunici, sau la shopping in USA.

BX-uri care te imping la emigrare

2010-04-23T11:37:00.005-07:00

De mai bine de-o saptamina, bloggeru' face pe nebunu' si-mi arata coduri de eroare BX de fiecare data cind incerc sa postez ceva, sau cind vreau sa accesez din blogrol sau dashboard orice blog gazduit de blogger.
Din fericire, pentru computerul meu, care astfel a scapat de lada de gunoi, nu sunt singura careia i se intimpla asta, Gogutu_blogger e invadat de plingeri asemanatoare.
Din nefericire, pentru blogger, ma gindesc serios sa emigrez la wordpress, am auzit eu ca la ei in ograda totul merge struna si n-au probleme cu erori si coduri.

edit:
astazi am reusit sa postez, dar tot nu pot sa accesez blogul din "view blog" ... trebuie sa deschid o alta fereastra de internet si ajung pe blog din favorites ... asa ceva ................ daca nu se rezolva situatiunea in viitorul apropiat, sigur ma veti gasi pe wordpress ...
Of, si cind ziceam ca am terminat cu migrarile de orice fel.

Christos A Inviat!

2010-04-04T01:33:00.003-07:00

Lumina sfinta a Invierii sa va aduca numai bucurie in suflet si in ginduri!

Your call is very important to us

2010-03-25T19:04:00.040-07:00

Nu mai e un secret pentru nimeni ca daca ai o problema cu softu', biletele de avion, masina de spalat vase, crema de noapte samd, pui mina pe telefon, formezi un numar care incepe cu 1-8xx si dupa un interval de 5 minute pina la jumatate de ora, o voce cu accent din cealalta parte a Pacificului, pe nume Raj, Sun sau Ahmed, iti sta la dispozitie pentru rezolvarea problemei in cauza.
Ei bine, cind ai o problema de rezolvat in care este implicat guvernul, e mai hic treaba ... Raj, Sun si Ahmed sunt depasiti, dar nu-i nimic grav, de aceea s-au inventat robotii.
Deci, tu, angajat al firmei X, trebuie sa rezolvi o situatie sensibila a unui client, in care este implicat guvernul ... cum nu esti la prima situatie de acest gen si stii ce te asteapta, iti iei frumos cana de cafea, te asezi la birou, iti aranjezi notebooku', pixul, ecranul si, dupa ce te simti cit de cit confortabil, formezi numarul de pe hirtie, care incepe si el tot cu 1-8xx ... sa nu creada guvernul ca el e mai cu mot cind vine vorba de telefonia moderna.
De la celalalt capat al firului, iti raspunde o voce cit se poate de placuta, amabila, calda, senzuala, cum vrei s-o iei ... daca, cu o seara inainte te-ai uitat la noul serial de pe ABC -"V", te trec fiori, vocea de la telefon e identica cu a Annei - sefa extraterestrilor din serial.
Vocea calda si amabila de extraterestru incepe sa te ghideze printr-un meniu al cifrelor "press 1 if you ..." ... daca ajungi la sfirsitul meniului si tot n-ai ales ce sa inghiti, iti spune sa apesi star si te intorci la meniul initial ... mai asculti inca o data tot meniul si decizi ca problemei tale i se potriveste cel mai bine cifra 4.
De aici incepe un fel de Piticot, dai cu zarul, mergi mai departe sau te intorci de unde ai plecat ... 4 iti da un meniu din care alegi 3, meniul lui 3 are 8 optiuni, ajungi la 7, acolo te saturi de atitea cifre si apesi star de vreo trei ori, pina cind I Robot sau Anna - cum vreti sa-i numiti, iti spune ca te transfera unui operator.
Oh, finally o sa vorbesti cu o fiinta umana ... dar te bucuri prea devreme ... dupa vreo doua minute de ascultat Vivaldi, papilele auditive iti sunt din nou incintate de vocea calda si amabila a robotului care-ti spune "all our operators are busy at this moment, your call is very important to us blablabla" ...
iei o gura de cafea, maninci un ou Lindor, mai trimiti vreo doua mailuri, in timpul acesta biroul este invadat de Vivaldi via speakere de telefon ... la fiecare doua minute, muzica este intrerupta si ti se aduce aminte ca your call is very important pentru persoana de la capatul celalalt al firului ... cum sa nu te simti in al noualea cer? ... cafea, Vivaldi, ciocolata si o voce calda care-ti spune ca apelul tau este foarte important.
Cind credeai ca ziua e pe lista a top 10 relaxing working days din an si deja te apucasesi sa-ti organizezi outlooku', auzi un click, Vivaldi e mut, te uiti la telefon, crap, te-au deconectat ... n-au trecut decit 25 de minute!
O iei de la capat, "your call is very important", oh ce mult ti-a lipsit vocea aceea ... mai o gura de cafea, mai un ou de ciocolata, cind muti mailuri mai cu sirg, biroul e din nou inundat de tacere ... iar te-au deconectat ... de data asta n-au trecut decit 20 de minute!
Reiei tot procesul cifrelor si incepi sa-l compatimesti pe Sisif, dar si pe client cind va primi nota de plata ... cafeaua s-a racit, ti-e greata de ciocolata, outlooku' e mai organizat decit arhiva nationala, ti s-a pus de-atita Vivaldi si voci calde, ba iti mai vine sa mergi si la toaleta.
Dintr-o data, cuiva acolo intr-un birou platit din taxele tale, i se face mila sau e plictisit de insistenta ta si iti raspunde cu un impecabil "bonjour, je m'appelle........"
Tu insisti cu "Hi, how are you", vocea se fisticeste si reia conversatia intr-o engleza atit de stilcita ca pe moment te intrebi unde naiba ai nimerit ...
dupa vreo 10 minute de repetat acelasi lucru, reusesti sa convingi vocea care nu intelege engleza ta, nici tu pe a ei, ca ai dreptul sa primesti informatia respectiva, ajungeti la un consens si cind crezi ca esti aproape de liman, vine bomba - "you also need to contact ............", adica varianta americana a biroului guvernamental canadez cu care ai treaba ... you've got to be kidding me!
N-ai de ales si, cu speranta ca americanii sunt mai proactivi, nu sunt atit de amabili si n-au atitia roboti care sa-ti spuna "your call is very important", formezi 1-8xx ... wrong ... bineinteles ca si ei au roboti, mai multi chiar decit canadienii, roboti cu aceleasi voci calde, placute, senzuale, incurajatoare.
La fel ca fratii canadieni, robotii lor guvernamentali sunt plasati tot pe coasta de est, la trei ore lumina de locul de unde suni tu si care, atunci cind ai reusit sa treci de I Robot, 4, 3, robot, 7, star, Vivaldi, iti spun ca programul lor s-a terminat pe ziua respectiva si iti ureaza o seara placuta ... la tine e amiaza, dar ce mai conteaza ...
look on the bright side ... your call is very important!

3 Ani ......................

2010-03-22T23:22:00.077-07:00

22 Martie ... a mai trecut un an ... acelasi dor, aceleasi lacrimi ... intrebarile s-au mai rarit, ce rost au ? ... oricum nu sunt raspunsuri ... sau poate suntem noi prea mici ca sa ajungem la raftul unde sta cutia cu raspunsurile ...
cautarile, s-au rarit si ele ... n-am gasit ceea ce speram, dar am invatat sa traiesc cu durerea ... si cu dorul ...
Mereu ma gindesc la o vorba din popor - "timpul vindeca" ... cit ne-adevar! ... timpul poate vindeca multe, marile dureri insa, nu ...
Marile Dureri, intr-un fel, sunt ca marile Iubiri ... nu se vindeca si nici nu mor ...
durerile ramin in viata ta, isi fac loc in suflet, te macina in fiecare zi, iti otravesc mintea cu "de ce" - "de ce mie", "de ce eu" ... ai de ales: ori te prabusesti in neant, ori te ridici si mergi mai departe ... inveti sa traiesti cu ele, le accepti, sunt acolo si acolo vor fi mereu.
Cind pierzi pe cineva drag, lumea se opreste in loc, momentul in care primesti vestea ramine marcat in mintea ta, apoi lumea incepe sa se miste cu incetinitorul, tu ramii pe loc ...
Imi aduc perfect aminte ziua aceea, seara cind a sunat telefonul si vocea lui Toni ... apoi se face o gaura neagra pentru citeva ore ... ma trezesc din nou si stiu exact toate detaliile ... cu cine am vorbit la telefon, instructiunile trimise la job, imi impachetez hainele negre, ursuletul mov pe care mi-l baga Sara in geanta, drumul la aeroport, Amsterdan, Budapesta, Caransebes ... si in momentul in care intram pe aleea copilariei, se face din nou negru ...
n-au mai ramas decit flashuri ... ca si cum iei o radiera si incerci sa stergi un text scris cu creionul apasat, pe ici pe colo ramin urme de cuvinte, litere de-o schioapa, vrei sa refaci textul, dar nu mai stii cum sa le pui cap la cap ...
Se spune ca durerea pierderii unei persoane dragi are cinci etape: refuzul, furia, negocierea, depresia si acceptarea ... si se mai spune ca totul, absolut totul in viata asta se intimpla cu un scop ...
timp de 3 ani am trecut prin toate etapele, nu intr-o anumita ordine si nu cu aceeasi intensitate ... putini m-au inteles si mi-au fost alaturi, multi au fost care mi-au spus ca exagerez - sa-ti pierzi parintele e in legea firii, oamenii se imbolnavesc si mor, am inchis si mi s-au inchis usi, am deschis suflete si-am gasit lumina ...
in ceea ce priveste scopul acela, nu l-am inteles inca ...
dar am intelesc ca micile minuni sunt in noi, noi le facem ...
In fiecare an, in 22 martie, cerul e la fel ... albastru, acoperit de nori pufosi, de toate formele si dimensiunile, tarimul ingerilor ... stiu ca e acolo, ca ma vede ...
dupa ce impart pomenile la saraci, ma duc si-mi cumpar o carte si-o pereche de pantofi ... ii vad zimbetul si ii aud glasul: "mai Bunule mai, iar ti-ai cumparat carti si pantofi!" ...
zimbesc si eu ... si-mi curg lacrimile ... nenumarate, nestavilite, nemuritoare ... apoi cerul devine gri si, undeva, departe, se vede o raza de lumina ...

Dumnezeu sa te odihneasca in pace taticul meu drag! ...

Cind Mos Ene doarme in post ...

2010-03-20T01:20:00.009-07:00

A trecut si St.Patrick, primavara si-a luat rolul foarte in serios, au inflorit rododendronii, ciresii japonezi, lalelele, zambilele ... si tot nu stiu cum sa tai trandafirii, altoiere parca-i zice ... in fiecare vara reusesc sa am niste trandafiri superbi si primavara ii ucid.
Am impachetat garderoba de iarna, tot, absolut tot, cizme, fulare, manusi, jachete imblanite ... e un pitic mai vechi al meu, implementat acum si familiei din dotare - dupa 15 Martie nu mai purtam hainele de iarna. Azi-dimineata mi-au inghetat picioarele in fusta si balerini, dar am strins eroic din dinti pe traseul dintre statia de tren si birou.
M-a apucat si dorul de duca iar vacanta de primavara e dupa colt, anul acesta in combinatie cu weekendul lung de Pasti ... boierie, nu alta ... de fapt asta e singura parte rozalie a lunii Martie - vacanta de primavara ... in rest, nu-s in prea mare amor cu luna asta.

Inca n-am ajuns sa vedem Avatarul ... nici nu stiu daca mai vreau sa-l vad la cinema sau mai bine imi cumpar inca o poseta si astept filmul pe dvd in blue ray.

Sara are nevoie de ochelari noi si, dupa ultima vizita - scumpa - la dentistul pediatru, cica n-are loc in gura pentru toti dintii - masele mai bine zis - si va fi nevoie de "some work" ... expensive work!

Pasapoartele romanesti se fac doar in persoana, la consulat, cu programare si o valiza de acte in original ... deci, daca vreau sa ma dau mare patrioata, n-am decit sa-mi iau doua zile de concediu si bilet de avion dus-intors Toronto, cind imi fac dinsii programare, nu cind imi convine mie ... hotel ma gindesc ca nu-mi trebuie, din atitia prieteni si neamuri, se va gasi vreunul sa ma gazduiasca o noapte :) ... pasaportul nou mi-l vor trimite cei de la consulat cu un servici de curierat, platit de mine, in termen de 3 pina la 6 luni. Cred ca am sa pun sentimentul patriotic in cui si pasaportul expirat in sertarul cu antichitati.
Ah, cel canadian a fost si el cu dureri de cap - din motiv de vint si uitat sapca in masina husbandului ... am lasat formularele la ghiseu, dimineata, in drum spre birou, iar pasaportul nou l-am primit prin posta, doua saptamini mai tirziu ... mama ei de birocratie canadeza ... toate merg pe dos in tara asta, plina de inculti, chinezi, indieni, romani inglodati in datorii, samd ... de ce nu m-or fi pus si astia pe drumuri si asteptari, nu pot sa inteleg (?)

Mi-e dor sa citesc o carte buna, dar buna, intelegeti? ... de genul sa-ti fie greu sa o lasi din mina si in momentul in care intorci ultima pagina, sa simti ca pierzi un prieten bun.
Am intrat pe siteul celor de la Polirom - depozitul meu de aprovizionare - si am uitat sa inchid gura cind am vazut la bestseller-urile saptaminii o carte de Mihaela Radulescu ... tanti asta parca a plecat la Monte Carlo, cu surle, trimbite, suparata si scirbita de tot neamul romanesc ... si atunci ce cauta si cine a pus-o pe lista de bestseller la o editura care, credeam eu ca se respecta ???

cam atit ... s-a trezit Mos Ene si-a plecat sa-si faca rondul de noapte.
Va doresc un weekend minunat, plin de soare si multe lalele :).

kidz (3) ...

2010-03-03T12:12:00.003-08:00

E tirziu ... ca de obicei, diminetile noastre din mijlocul saptaminii sunt subiect de maraton ...
"Sara, grabeste-te, te rog mult".
"I am, I'm just getting an outfit for Scruffy" ... (Scruffy este noul membru al familiei Build-A-Bear, achizitionat in weekend si caruia i s-a acordat zilele astea onoarea sa insoteasca domnisoara la scoala).
Termin de impachetat snackurile, ii pun apa in sticla, imi verific geanta de job, ma uit la ceas ... daca nu iesim pe usa cel tirziu la 7.30, singura sansa de-a prinde trenul e doar un taximetrist indian, care sa se creada pe strazile din Bombay.
"Sara, e tirziu, pierd trenul, grabeste-te, te rog frumos, nu ma supara de dimineata" ...
"I'm cooooming" se aude de la etaj.
Nu mai am rabdare, urc sa vad ce face ... se piaptana, calm ... mda, nu pot s-o grabesc la faza asta, ar insemna sa ma contrazic singura. Nu demult, eu am fost cea care i-am spus ca daca vrea sa aiba un par frumos si lucios, trebuie sa se pieptene cel putin 3 minute in fiecare dimineata si seara, no matter what ...
cobor in bucatarie ... mai sorb o gura de cafea, musc dintr-un muffin, ma uit la ceas:
"Saaaara, rabdarea mea e la limita".
in sfirsit coboara ... tot calm ... uneori sunt convinsa ca genele britanice sunt majoritare in comparatie cu restul amalgamului mostenit.
"Mommy, I am telling you again, you have to practice the art of patience"! ... urmat de un zimbet irezistibil si care mi-a luminat dimineata ... am ajuns la tren in momentul in care conductorul striga "the doors are now closing".
Inca mai zimbesc!

La final ...

2010-03-01T00:27:00.010-08:00

In curind se va asterne linistea si rutina zilnica peste orasul meu.
Oaspetii, unii sunt deja la ei acasa, altii au inceput sa-si impacheteze suvenirurile si periuta de dinti, urmind ca in zilele urmatoare sa experimenteze ultima categorie de stat la coada - cea de la aeroport ... m-as ascunde si eu intr-o valiza cu destinatia Amsterdam, Londra sau Frankfurt, dar regulile sunt stricte, nu se admit mai mult de 25 de kg pe valiza.
E curios cum eu vreau sa fac schimb cu ei, si ei cu mine ... in timp ce ei viseaza la o casuta cu vie si artari in inima Okanaganului sau chiar in suburbia mea, eu visez la un apartament cu tavan inalt, french doors si un balcon a la Julieta, intr-un tirg european, nu prea departe de Mediterana.

Inca incerc sa-mi pun in ordine impresiile lasate de Olimpiada ... sunt realista si imi dau seama ca petrecerea s-a terminat, dar noi vom plati mult timp de-acum inainte.
Ce m-a impresionat cel mai mult in afara de reprezentatia ruseasca - care mi-a lasat acel gust de "de ce ei pot si noi, romanii, nu"-, au fost oamenii.
Canadienii ... au fost simbolul a ceea ce spunea odata Kennedy "ask what not your country can do for you - ask what you can do for your country" ... canadienii au demonstrat ce pot ei sa faca pentru tara aceasta, despre care Michael Fox a spus la ceremonia de inchidere "we're sorry you believed it is a big tundra":).
M-a impresionat patriotismul lor atit de diferit de "eu sunt buricul pamintului" ... patriotismul canadian se descrie simplu: "I am here when you need me".
Numarul record de medalii de aur nu sunt datorate numai atletilor, ci si publicului ... publicului acesta cu suflet mare si cald, care a ovationat si i-a sustinut neintrerupt, de pe pirtiile de schi si pina in arena de hochei, care a varsat lacrimi de bucurie si de tristete alaturi de ei.
Publicul canadian a salvat Jocurile si pe organizatori, care mai aveau putin si clacau de neputinta ... turistii si atletii straini nu-si vor aduce aminte numai de jenantul moment de la ceremonia de deschidere, nu-si vor aduce aminte ca s-a carat zapada in remorci dintr-o vale in cealalta, ca transportul public a fost la un pas de haos, ca organizatorii au uitat de un lucru elementar ca toaletele publice, ca un reprezentant al Comitetului Olimpic - un dobitoc de fapt - s-a referit la atletul din Georgia ca fiind ne-experimentat, cind ar fi putut sa se opreasca simplu la "human error".
Isi vor aduce aminte de fetele prietenoase care le-au zimbit in fiecare zi, care le-au zis please, thank you si sorry chiar si atunci cind au fost calcati pe picioare in skytrain sau autobuze, care le-au explicat cu rabdare unde este strada X, ce autobuz sa ia sau la care restaurant maninci bine si ieftin ... isi vor aduce aminte de cei 25 de mii de voluntari care timp de 17 zile si-au pus jobul si familia on hold, ca sa le fie la dispozitie zi si noapte ...
isi vor aduce aminte de marea familie canadiana care i-a fost alaturi Joanniei Rochette, atunci cind a avut nevoie de ei ...
oh Doamne, fata asta, personal, mi-a dat o lectie de curaj si determinare ... stiu ce inseamna sa-ti pierzi parintele, stilpul care te-a sustinut toata viata si care se prabuseste atunci cind ai cea mai mare nevoie de el ... cit curaj iti trebuie sa te ridici, sa privesti inainte si sa cistigi ... e de neimaginat.
As vrea sa pot spune la fel ca multi altii "I am proud to be Canadian" ... dar nu, nu pot ... cu toate ca am un pasaport pe care scrie Canada si o diploma de felicitare cu semnatura Reginei, nu sunt si nu voi fi niciodata Canadian ... pentru ca m-am nascut si am sa mor Romanca.
Dar pot sa spun ca sunt mindra si recunoscatoare sa fiu sotia unui canadian si mama unui copil care are din simplitatea si sufletul mare canadian.
Si mai pot spune ca, desi sufletul mi-e impartit in doua si plinge mai des decit ar trebui de dorul Mediteranei si al Banatului, sunt norocoasa ca traiesc aici, in acest loc binecuvintat de natura si de Dumnezeu, alaturi de oamenii acestia veniti din toate colturile lumii si de la care am invatat si invat atitea.

Si acum poze de la petrecere :) ...

flacara si inelele olimpice de la fereastra biroului meu ... si muntii care in Februarie sunt acoperiti de zapada ... dar nu anul acesta :)

flacara si inelele olimpice noaptea ... inelele isi schimbau culoarea din rosu in verde sau galben, de fiecare data cind Canada cistiga o medalie de aur ... aici le-am prins intr-unul din acele momente...

standul rusesc si cel american la The Bay - magazinul oficial al Jocurilor ... cum va ziceam, echipamentul rusesc a fost preferatul meu ...

una din fatadele de la The Bay si o vitrina la Holt Renfrew ..

concert gratis in Robson Square si Galeriile de Arta, pe la miezul noptii :)...

Granville Street, in weekend ...

Elvis inviat si Batman pe Granville Street ... contra donatii de la 5 centi in sus, te puteai fotografia cu ei :) ...

tot Granville Street ... fiecare cu ce-l doare ...

nu putea lipsi o mostra de civilizatie ...

in incheiere imagini din spectacolul laser deasupra False Creek si Burrard Bridge ... scuze pentru calitate, dar pentru astfel de poze e nevoie de o camera mai performanta decit a mea :) ...

Edit: ca sa raspund mesajelor ca pozele sunt prea mici ... dati click pe poza si se fac mai mari :)...

Ciocirlia si americanii ...

2010-02-21T22:39:00.003-08:00

i-ati vazut, da? ... au fost nemaipomeniti ... costumele, dansul, aplauzele ... si ce daca prezentatorii au zis "moldavian dance" si multi n-au facut legatura cu Romania ... si ce daca (poate) nu vor pleca acasa cu o medalie ... ei au dansat si au ridicat sala in picioare in ritmurile Ciocirliei ... Tanith Belbin si Benjamin Agosto ...

sursa foto: Dimitar Dilkoff /Getty Images

Insemnari de navetist - spectator la Olimpiada (II)

2010-02-19T15:24:00.053-08:00

Azi-dimineata am ajuns in gara inaintea trenului ... impreuna cu inca vreo citeva sute de persoane.
De data asta am avut loc la clasa 1 - adica pe scari ... cele interioare bineinteles, rezervate cu mare greutate de Ioana, care urca cu doua statii inaintea mea. N-am avut ziar pe post de anti-pete-in fund, si a trebuit sa aleg intre geanta de piele si dosarul unui client care se divorteaza si falimenteaza in acelasi timp ... m-am gindit ca de geanta mai am nevoie si pielea nu se curata asa usor, dar clientul nu mai are nimic de pierdut, deci postul a fost cistigat de dosar.
Calatoria a fost cit se poate de instructiva si amuzanta, exact dupa criteriul de educatie nord-american ...
Am invatat ca turistii americani vorbesc tare, se pling de orice, dar ramin muti de admiratie, invidie sau ce-o fi, in fata stivelor de containere pe care scrie mare si apasat China Shipping ...
am invatat ca unele femei isi pot pune rimel, pudra si ruj cu o mina, iar cu cealalta vorbesc la telefon ... si eu care aveam o parere foarte buna despre calitatile mele in multi-tasking ... oh well, uneori trebuie sa acceptam ca ne mai inselam in privinta personala ...
am invatat ca niciodata, dar niciodata, sa nu-i spui unei femei sa-si tina copilul in brate si sa stringa caruciorul pentru a fi mai mult loc, fiindca te alegi cu amenintari si reclamatii pina la drepturile omului ... mai ales daca esti conductorul trenului si ai ecuson cu numele la vedere ...
am invatat ca intr-un vagon de West Coast Express se pot vorbi in tonalitati inalte, pina la 7 limbi diferite - atitea am identificat eu si Ioana, or fi fost mai multe, nu stiu ... la fel cum nu stiu in ce masura s-au inteles vorbitorii intre ei ... dar stiu ce a avut in minte cel care a scris povestea cu turnul Babel ...
am invatat ca sunt inca foarte multi locuitori in suburbii care n-au fost deloc sau de foarte mult timp in the Big City ... altfel nu-mi explic zecile de fotografii facute traseului, cit si sunetele de extaz la vederea Downtown-ului ... eu inteleg ca Vancouver e un oras foarte frumos si canadienii sunt mindri de el, dar nici chiar asa ...
am invatat ca noua generatie de parinti nord-americani nu-si invata copiii cele mai simple reguli din codul bunelor maniere: un barbat ofera locul unei femei si un tinar ofera locul unui batrin ... deci, cei care aveti fete si le spuneti ca barbatii sunt politicosi - forget about it ... la fel, nu va asteptati ca atunci cind sunteti la pensie, sa vi se ofere locul in autobuz sau in tren de catre un adolescent ... regulile astea sunt la fel ca ursul carpatin - pe cale de disparitie ...
am invatat ca de la coborirea din tren si pina la iesirea din statie se pot face exact 14 minute ... cam jumatate din durata calatoriei ...

spre scara rulanta ...nu se vede, dar e acolo, stiu ca e acolo

sunt aproape ... o vad deja

Ok, inchei capitolul de navetist si trec la cel de spectator ... nu inainte de a mentiona ca printre marea de oameni mari ce-i vedeti in poze, sunt zeci si zeci de copii ... ei nu se vad, dar sunt acolo, va dau cuvintul meu de onoare.
Nu pot sa inteleg ce-i in mintea parintilor care-si chinuie copilasii in ingramadeala asta, la primele ore ale diminetii ... nu-i nimic amuzant pentru ei, nu sunt parcuri de distractii, doar un "cauldron" cu 5 flacari, o gramada de pavilioane la care se sta la coada de la jumatate de ora in sus si foarte multa lume pe strazi.

Singurul sport care ma pasioneaza cu adevarat la Olimpiada este patinajul artistic ... din cauza lui avem take-out la cina, Sara e fericita ca nu o mai stresez cu lectiile, Manolo sunt si ei on hold ... sufar ca n-am bilete la competitia de ice dancing care incepe diseara, desi toata lumea incearca sa ma convinga ca o sa vad mai bine live la tv, decit la cucurigu in sala.
Orice ar spune gurile rele si invidioase, oricite medalii ar pierde, rusii rules ... sunt buni, n-ai ce le reprosa, cu toate ca arbitrii se iau la intrecere sa le gaseasca nodul din papura.
Am zis si o repet: patinatorii rusi s-au nascut pe gheata si cu ritmul in suflet ... simti tu, simplu spectator, pasiunea cu care aluneca pe gheata in perfecta sincronizare cu muzica ... intr-adevar, chinezii au luat primele doua medalii la perechi, dar tot atita de bine puteau sa fie doi roboti pe gheata, ca tot reprezentatia aia le iesea.
Plushenko, putea sa nu ia nici o medalie, el este si va ramine o legenda ... inegalabil.
Rusii nu m-au impresionat numai la patinaj, ci in toata prezentarea lor ca si natiune ... costumele lor sunt de departe cele mai reusite ... lumea intoarce capul dupa ei pe strada, sunt recunoscuti de la o posta, combinatia lor de rosu si alb este unica ... americanii ar trebui sa-si ceara banii inapoi de la Ralph Lauren.
Pavilionul rusesc este gazduit la Science World ... am incercat si noi sa intram acolo in weekend, a fost imposibil, se statea cel putin 2 ore la coada si asa a fost toata saptamina ... Disneylandu' din Vancouver.
Ii invidiez pe rusi ... au cultura, talent, pasiune, si stiu cum sa le arate lumii.
Noi, romanii, avem si noi cultura, talent cu carul, pasiune cit cuprinde ... si ma opresc aici.

Insemnari de navetist - spectator la Olimpiada (I)

2010-02-18T00:36:00.006-08:00

M-am trezit tirziu ... am mai pierdut minute si cind am realizat ca in loc de sampon am pus balsam si a trebuit sa reiau tot procesul spalarii podoabei capilare ... mi-a alunecat surubul de la cercel in chiuveta si dus a fost ... nu e primul si dupa cum invat eu lectiile astea, probabil nici ultimul.
Domnisoara nu s-a putut hotari care mascota o ia la scoala ... dupa ce-a decis ca le lasa pe toate 3 acasa si ia un webkinz, caruia i-a trebuit vreo 10 minute sa-i aleaga hainele si sa-l imbrace - da, nu plecam cu ei dezbracati, s-a razgindit si s-a intors dupa Miga.

Am ajuns in gara tocmai cind intra trenul ... care tren era deja super-extra-ridicol de aglomerat.
O fatuca de trei ori cit mine, pictata pe fata in rosu si alb, m-a impins sa-si faca loc si era cit pe ce sa-mi dau in nas ... noroc cu un nene amabil care m-a prins de aripa cu o secunda inainte sa dau reprezentatia zilei: "cu nasu'n beton si tocurile in vint".
I-am fluierat un "idiot", la fatuca, nu la nene, si m-am strecurat printre marea de white collar suburbisti si turisti olimpici, sa-mi caut un loc in care sa nu ma calce nimeni pe picioare sau sa-si verse cafeaua pe jacheta mea ... nice dream.
O tanti draguta s-a oferit sa-si tina copilul in brate si sa-mi ofere locul pe care micutul tropaise inainte cu cizmulitele pline de noroi.
heey, nu fii circotasa, dupa ce ca-ti ofera locul, mai faci si mofturi ...
Am zis thank you si am zimbit frumos in timp ce intindeam pe scaun ziarul ce planuisem sa-l citesc, dupa care m-am asezat cit de elegant am putut pe mutra lui Alexandre Bilodeau muscind din medalia de aur ...
am mai inginat doua thank-you-ri, ca asa e la Canada, zici thank you, please si sorry pina te plictisesti sau iti amorteste maxilarul de atita zimbit.
N-am apucat sa ma relaxez, ca trenul a ajuns in urmatoarea statie.
Aici, alta mare de navetisti si turisti ... ma felicitam in gind pentru norocul ce-a dat peste mine, sa mi se ofere un loc pe scaun ... asa ceva, mai rar pe meleaguri nord-americane ... eram hotarita sa nu-l cedez nimanui ... asta e locul meu, trenul meu, cu care circul de 6 ani, la aceeasi ora, in aceleasi zile, nu ma intereseaza cine sunt oamenii astia, de unde vin si ce vor ... eu nu ma misc de aici ...yeah, sure.
O tanti asa pe la 60 si ceva de ani, imbracata din cap pina in picioare in culorile Canadei, inclusiv cirjele aveau stichere cu steagu', cauta cu privirea un loc unde sa se aseze ...
mda ... un vagon arhiplin - imaginati-va trenurile cursa cu etaj, dar mai elegante - majoritatea locurilor ocupate de familii - sot&sotie si copii intre 3 luni si 18 ani, nu s-a ridicat unu', da' unu, sa-i ofere locul femeii ce se sprijinea in cirje!
Am inghitit in sec, m-am ridicat, am zis din nou thank you singurei mamici cu bun simt din gloata aia si i-am oferit locul, cu tot cu ziar, femeii proud to be Canadian.
A inceput un schimb de thank you, sorry si don't worry, insotit de zimbetele aferente, care a durat pina la statia urmatoare, cind drumurile noastre s-au despartit ... tanti a ramas pe locul meu si eu a trebuit sa-mi mut papornita, si pe mine bineinteles, spre mijlocul vagonului, ca sa facem loc altui val de navetisti si turisti.
Am nimerit in dreptul unei familii cu un bebe mic si dulce care-si cerea dreptul la mic dejun, in timp ce surioara lui hranea niste pasarele invizibile dintr-o punga mare de cheerios.
In spatele meu, o tanti cu ochi lunguieti, in-gucci-nata toata, de la poseta, pantofi si pina la ochelari, se plingea la telefon -cu voce tare, sa auda tot vagonul - ce nesimtit e barba-su' ... omul a organizat vacanta de primavara in Jamaica si, in loc sa faca escala la New York, fac la Houston, ce shopping poate ea sa faca in Houston?! ... asta da problema serioasa ... mai ca-mi venea sa-i recomand un grup de suport pentru traumatizati din astia.
In stinga, alte doua tanti, tot cu ochi lunguieti, sporovaiau de zor in limba materna, cu sonorul dat la maxim ... limba care, nu stiu cum vi se pare voua, dar mie imi suna ca o combinatie intre furculite de inox aruncate pe gresie si latrat de pudeli ... mai ales dupa doar 6 ore de somn.
In dreapta, un nene facea echilibristica intre servieta, cana de cafea si cititul ziarului ... imi imaginam deja cafeaua pe jacheta si papornita, cit si setea cu care o sa-l fac idiot, asa sa ma racoresc, ca deja incepusera sa ma ia caldurile si vedeam stelute colorate in geam.
Cind credeam ca mai inconfortabila situatie de asa nu se poate si incercam un exercitiu de relaxare imaginindu-mi cana de cafea aburinda ce ma astepta la birou, am simtit ca mi-a cazut un bolovan pe piciorul sting ... nu era decit un nene la vreo 300 de pounds, cu palarie de cowboy si un ditamai nikonul atirnat de git ... vroia sa faca poze la o epava ramasa de pe vremea Expo 86 si de care s-a vorbit mult in ziare ... presupun ca nenea, la fel ca jumatate din vagonul respectiv, nu era canadian, ca n-a folosit nici sorry, nici please, ci doar datu' din coate insotit de un rinjet.
Fara voia mea, mi-a iesit un "dobitocule" printre buze ... o tanti ce avusese norocul sa prinda un loc pe scaun si inteligenta sa nu-l cedeze, mi-a zimbit complice, semn ca a inteles sensul cuvintului dobitoc.
Urmatoarele 20 de minute au fost briza curata ... pentru cei carora le plac senzatiile tari.
Tanti cu telefonul s-a luat la intrecere cu celelalte doua, cit si cu restul vagonului, intr-o competitie de genul "cine zbiara mai tare" ... au cistigat duzina de bebelusi si todleri, obositi si plictisiti, care probabil isi spuneau unii altora in limba bebeluseasca "ce parinti timpiti avem sa ne aduca in vacarmul asta la 8 dimineata" ... marele premiu i-a revenit bebelui caruia nu i-a placut micul dejun si l-a decartat 3/4 pe mocheta, masuta si ce-a mai fost in jur, inclusiv jacheta unei tanti care n-a fost prea fericita de toata situatiunea si n-a facut nici un efort sa ascunda asta ...
drumul spre casa din seara precedenta, cind am venit cocotata pe cosul de gunoi, mi s-a parut "five stars trip".
Am coborit din tren cu un inceput de migrena si in timp ce ma lasam dusa de valul uman spre iesirea din statie, m-am gindit cu invidie la cei care si-au luat vacanta zilele astea si-au plecat departe de lumea dezlantuita.

O ora mai tirziu, dupa ce am savurat cafeaua, strudelul cu mere, stirile si birfele de dimineata, tragind din cind in cind cu ochiul pe fereastra la flacara olimpica, mi-a mai revenit un pic din spiritul de sarbatoare ...

9 Ani!

2010-02-14T02:15:00.142-08:00

In urma cu 9 ani, in ziua lui Valentin, imi stringeam bagajul din semi-rezerva de la Royal Columbian Hospital, in timp ce husbandul asculta cu atentie instructiunile unei asistente care-i explica cum se pune un baby in car-seat. Ma dureau cam toate alea, mergeam ca o rata beata, dar nu fusesem in viata mea mai fericita ca atunci ... ajunsi acasa, am pus bebele adormit pe canapea si ne-am uitat unul la altul ... "now what?" ... eram deja indragostiti pina peste urechi de mogildeata in virsta de 4 zile, cea mai superba combinatie intre un alien, Oblio si portretele lui Anne Geddes.

9 ani ...
Recunosc ... imi vine greu sa accept ca Sara creste.
E minunat, extraordinar, sa fim parintii ei ... miracolul din viata noastra ... reteta fericirii absolute!
Imi creste inima si ma sufoc de mindrie cind vad cum ii vrajeste pe cei din jur doar cu un zimbet, cum isi da interlocutorii pe spate cind vorbeste, cum roiesc copiii in jurul ei, cum e A Joy and Sunshine pentru educatori, cum toti folosesc doar superlative cind imi vorbesc de ea.
Ma topesc de fericire cind re-inventeaza gramatica "you are the bestest Mommy in the world" ... cind imi spune ca ma iubeste google times to the top of the Universe and back ... cind nu adoarme, nu se spala pe dinti, nu se poate concentra la scoala, fara doza de "kissy-kissy" ...
Simt cum ma pierd in valuri de iubire cind dupa ce joaca ping-pong cu nervii mei, imi lasa biletele in baie sau in poseta "I'm sorry Mommy, I am a kid, I can't be good all the time, are we still BFF? "
Adun ca pe o comoara pretioasa clipele in care ridem, si ridem, si ne facem promisiuni si planuri, si ne imbratisam, si ne spunem mici secrete ... si-as vrea sa opresc timpul in loc si sa savurez fiecare moment, fiecare zimbet, fiecare boacana, fiecare povestioara ...
fiindca, totul se intimpla prea repede ... creste prea repede ...

"I want my birthday at Build a Bear, please, please, pretty please"
ta-su de colo:
"Aren't you too old for Build a Bear?"
"You are never too old for stuffies"
I agree ... si a fost Build a Bear ... pentru citeva ore, am reusit sa opresc timpul in loc.
Simbata trecuta ... imbracata in iia mea -de pe vremea cind eram de virsta ei, cu prietenele si micuta "mascota" - sora Allyahei ...

Miercuri a urmat tortul oficial si cina la restaurantul ales de ea:

9 Ani ... prea repede trece timpul ... creste prea repede!

Let the show begin

2010-02-12T12:51:00.004-08:00

Desi deschiderea oficiala e diseara, spectacolul a inceput de o saptamina.
Prima impresie - lume multa, multa ... turisti, sportivi, localnici, ziaristi, cersetori, fotografi, politisti, 'securisti', hoti de buzunare, soferi de taxi, voluntari in jachete albastre, autobuze colorate, mascote, tonete cu hot-dogsi aproape la fiecare colt, pavilioane, steaguri canadiene si olimpice, reclame, showuri, muzica ... si multa voie buna.
La ora asta torta olimpica se plimba prin dowtown Vancouver, insotita de sute de politisti pe cai, biciclete sau pe jos ... au fost deja ciocniri cu protestatarii, au trebuit sa schimbe ruta tortei in ultimul moment ca sa evite violenta si zic eu, pina la sfirsitul zilei sigur va iesi o incaiereala soldata cu ceva catuse si ochi vineti.
Inca nu se stie cine va da startul Olimpiadei ... se fac speculatii intre Wayne Gretzy -cel mai mare hocheist canadian si mama lui Terry Fox - eroul luptatorilor contra cancerului ... altii, cu imaginatia dezvoltata dupa vizionarea Avatarului, spun ca va fi imaginea virtuala a lui Terry Fox.
Eu sper doar sa nu le vina idei de Brangelina sau Lady Gaga ... nu de alta, dar dupa ce l-au lasat pe Terminator sa duca torta si l-au fortat pe bucatarul de la pavilionul nativ sa schimbe numele la hamburgherul de bizon, fiindca s-a suparat mcDonalds, ma astept la orice ...

Pe principiul "pofta vine mincind", m-a lovit si pe mine, in final, entuziasmul ... azi-dimineata cind am coborit din tren, parca mi-a parut rau ca nu am imprumutat un ceva, cit de mic, din colectia olimpica a domnisoarei.
Dupa vizionarea standurilor culinare nemtesti, olandeze, tailandeze si a tonetelor cu hot-dogsi de care ziceam mai sus, i-am zis bye-bye dietei sanatoase ... ne revedem in Martie.
Curtea Suprema e inchisa pe toata durata jocurilor, asa ca luam si noi o pauza ... de la stress, nu de la job ... dar venitul la birou s-a transformat intr-o adevarata placere ... vom vedea insa cum e cu plecatul acasa :).
O sa va tin la curent cu evenimentele, eventual si cu poze, daca nu ma ia valul de bratwursti cu bere ... keep in touch.

pregatiri

2010-02-06T01:07:00.009-08:00

In just 7 more days ... asa mi-a dat buna dimineata vocea de la CBC, cind am deschis cutia tembelizoare, sa verific daca e zi de pantofi sau botine si umbrela.

I am with Switzerland, i-am raspuns unui coleg care m-a intrebat de care parte-s, a celor entuziasmati sau a protestarilor ... nici cu unii, nici cu altii, sunt neutra!
Sau mai bine zis extrem de obosita, fara chef de conversatii olimpice si manifestari de mindrie, cu atit mai putin de protest.
Ca sa fiu politically corecta, dau vina pe Ianuarie - a fost o luna imposibila la job, si nici Februarie nu e mai blinda ... mai e indopatul cu informatii, reguli, stiri, si nu in ultimul rind - taxele olimpice ... incurajat din plin de sentimentul acela de victima a comercializarii si a politicii, fiindca in final, totul se reduce la regele dolar si la control.
De la inceputul anului, am fost bombardati cu emailuri si brosuri din volumul 1001 si una de reguli ... strazi inchise, parcari sigilate, lasati masina acasa, folositi transportul in comun, veniti cu 3 ore mai devreme si plecati cu 3 ore mai tirziu, nu aglomerati soselele, trenurile si autobuzele, pregatiti-va sa fiti controlati din virful parului din urechi si pina la urma transpiratiei dintre degetele de la picioare ... n-aveti voie tutun, alcool, droguri, obiecte ascutite, produse chimice sau bikini cu margele ... mincati doar mcDonalds, beti CocaCola, folositi telefoanele Samsung, camerele Panasonic si platiti doar cash sau Visa!

Protestatarii, nu s-au lasat nici ei mai prejos ... Olimpiada e de vina ca in Vancouver sunt citeva sute (mii ?) de homelessi, ca primarul din Edmonton ii pune pe ai lui in Greyhound si le plateste drumul pina la ocean, ca spitalele n-au personal suficient, ca dispar prostituate din east side, ca se topesc ghetarii, ca inca nu i-am batut pe talibani la fund, ca nu-i suficient somon in Fraser, samd ... mai ramine sa i se puna in circa criza Brangelinilor si avem un tacim cit se poate de complet si multicultural.

Preturile, sunt intr-adevar demne de Olimp, unde se stie ca e numai ambrozie si nectar ... daca nici astea nu scot America din criza, apai nu stiu cine sau ce ar mai putea-o scoate!
o banderola din fleece cu logo-ul jocurilor -16$ plus taxe (14%), o caciula - 28$, o geaca - $87, un rucsac - $40 ... astea-s numai la copii!
Adaugam un weekend prelungit la Whistler pentru 3 persoane, cazare, mincare si schiat 3 zile, egal cu pretul a 7 zile in Puerto Vallarta, la 4/5 stele, all inclusive, cu avion ... tot pentru 3 persoane ...

Ma contrazic putin ... nu sunt chiar neutra ... intr-un fel, astept cu nerabdare concertele in aer liber, standurile cu mincaruri variate si pe "marines" ... fiind vecini de palier cu reprezentanta celei mai puternice natiuni, o sa avem privilegiul de ni se verifica legitimatiile si deschide usa la lift de baietii aceia frumosi si inalti, care joaca roluri de eroi in filme ... cu diferenta ca astia or sa fie "reali" :).

Mai vroiam sa zic ca odata cu Olimpiada de iarna, a venit primavara! ... au inmugurit pomii si pina la sfirsitul saptaminii viitoare, daca o tine tot asa, am lalele inflorite ... anul asta am sarit peste iarna ... tot din vina Olimpiadei, sa fie clar!

La inceput de 2010

2010-01-14T18:01:00.012-08:00

Bine am revenit si bine v-am regasit in Noul An! ... pe care l-am inceput in ritm de galop.
Dar probabil asa se intimpla cind sarbatoresti Revelionul de 4 ori in aceeasi zi ...
incepi cu australienii, continui cu romanii, urmeaza live din New York la ora new-yorkeza si inca un live - tot din New York, dar la ora Pacificului ... satelitii sa traiasca!
Continuarea la "the twelve days of Christmas" a fost cam asa: a opta si-a noua zi cu prieteni si curatenie, a zecea zi am sarbatorit un eveniment extrem de important in istorie, iar ultimele doua zile am tras de noi sa ne trezim pentru joburi si scoli ...

Domnisoara a venit cu teme din prima zi ... ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se implineasca!
V-ati prins ... am ajuns la tabla inmultirii, cea adevarata, fara desene ... tabla care, aici nu se memoreaza de pe coperta caietului, ci mai intii se intelege logica la de ce 4X7=28 ... un fel de "luam 4 grupuri a cite 7 si ne iese 28" ... si nici nu ne oprim la 4X10, mergem mai departe pina la 100.
Ca sa nu stresam copiii si sa fie totul cit mai amuzant si in ton cu secolul in care traim, am fost indrumati cu toata caldura spre http://www.multiplication.com/ ... il recomand si eu parintilor posesori de prunci aflati in prag de tabla inmultirii.
De o saptamina, refrenul de seara la noi acasa e cam asa:
cinci ori noua
fortyfive
patru ori douashunu
eightyfour
Pe linga tabla inmultirii, mai avem temele la gramatica, science si socials, axate pe evenimentul de luna viitoare si anume Jocurile Olimpice de Iarna ... deseneaza, scriu compuneri, fac analize gramaticale, invata geografie, matematica si istorie, toate avind Olimpiada ca centru de studiu ... parca incepe sa-mi placa sistemul acesta de invatamint.
"Mommy, did you know that some kids in my class never heard about Romania?"

A inceput numaratoarea inversa, si in fiecare dimineata primesc un avertisment, eventual si-un zimbet, - daca se intimpla ca avertismentul sa vina din spatele ecranului tv - "30 more days to go" ...
lumea e inca destul de calma ... mai ales ca ploua de trei ori pe saptamina si termometrul de pe terasa oscileaza intre 7 si 14 grade.
Am citit un comentariu pe net referitor la Olimpiada si temperaturile din Vancouver ... cica ce timpiti aia care au votat Jocurile aici, stiind ca zapada e asa, un fel de eveniment, odata pe an.
Pai fratilor, o parte din activitati se vor desfasura la munte - Whistler si Cypress, acolo au zapada suficienta, pot sa dea si la altii.
Restul activitatilor sunt in interior, ce conteaza cum e vremea afara ... si ce poate fi mai romantic si sportiv, decit sa te plimbi prin satul olimpic sau centrul orasului, in cizme de cauciuc, jacheta gore-tex si nelipsita umbrela? :).
Hai ca am scris destul pentru o zi despre Jocuri ... fiind un eveniment hot, sper ca intelegeti ca am sa tot povestesc despre el, da?
Inchei cu o imagine specifica Vancouverului ... cu si fara zapada ... Naturala ... sa nu ziceti ca aberez cind prezint buletinul meteorologic:

On the seventh day of Christmas ...

2009-12-31T12:40:00.014-08:00

vine Anul Nou!

Mare minune internetul asta cu fusul orar :) ... australienii sunt deja in faza de mahmureala si probabil surzi de o ureche dupa toate artificiile alea ce le vazuram la tv, romanii gatiti de petrecareala si cu bucatele pe masa, noi abia ne-am asezat la brunch:) ... suntem printre ultimii de pe planeta care spunem adieu 2009, welcome 2010.

Bilantul pe 2009 ... privind inapoi - oare de ce ne place asa mult sa analizam trecutul? - a fost un an cu bune si mai putin bune ... cu drumuri line, dar si hopuri destule, ca asa e in viata ... ... nu stiu cite am realizat sau am pierdut in 2009, n-am avut un plan de urmat ... sunt recunoscatoare ca am inceput anul sub semnul dragostei si-l incheiem tot asa, ca am fost sanatosi si ne-am avut unul pe altul.
Lui 2010 nu-i cer decit, cum zice si Simona, multa dragoste .......... si sanatate, ca restul vin de la sine ... si poate ceva mai putine hopuri :).
Rezolutii, am doar una deocamdata - sa port cit mai multe rochii si fuste, si sa reduc colectia de pantaloni ... dar mai sunt vreo 11 ore pina la marea intilnire, cine stie ce-mi mai trece prin minte :).

Tuturor celor care veniti la un ceai, o cafea, un cosmopolitan sau un pahar de vin in sufrageria mea, va doresc ca 2010 sa fie un an minunat, plin de bucurii si impliniri!

La Multi Ani!

On the fifth and the sixth day of Christmas ...

2009-12-30T17:54:00.068-08:00

... au fost multi pupici, tolanit pe canapea in Sunetul Muzicii, ciocolata calda cu marshmallow, salata de fructe cu multe mandarine, Melania si Mirciulica intr-un fotoliu, Dear Canada in alt fotoliu ...
Azi, profitind de faptul ca celor de la meteo iar le-a dat computerul eroare, am renuntat la pijama inainte de amiaza si am venit la birou, lasindu-i pe Sara si husband sa petreaca ceva "quality time"- cum zic americanii.
E incredibil de cite hirtii si dosare poti scapa in citeva ore in care nu-ti suna telefonul, nu primesti emailuri si nu te bruiaza seful ... spre bucuria mea n-am fost singura work-alcoolica din firma, majoritatea colegilor -ingropati ca si mine in rapoarte forensice, grafice si deadlineuri- tinindu-mi companie si lasindu-mi pe tastatura mici surprize, in avans :).

Mai e o zi pina vine Anul cel Nou si eu inca n-am facut nici un plan, nici un bilant, nimic ... toata lumea in jurul meu trage linie, analizeaza, face liste cu rezolutii.
In ultimii ani am cam renuntat la obiceiul acesta ... acum ma simt ba inconstienta, ba pe dinafara ... semn ca imbatrinesc?:)
Bilanturile de la job ma stresau, cele personale ma deprimau ... a mai trecut un an, bleaah, ce-am invatat, ce-am realizat, si mai ales ce n-am realizat, ce-am pierdut ...
Rezolutiile, hmmm, nu mi-au prea iesit, probabil de aceea am si renuntat la ele ... recunosc, mai toate erau de genul "slabesc 5 kile", "imi iau licenta", "dorm 8 ore", "gatesc mai des si sanatos" ...

Deci cum ziceam, imbatrinesc ... si cred ca o sa ma gindesc la niste rezolutii, asa mai usor de indeplinit, care sa nu includa diete, cariere si alte chestii de super-woman ... iar bilantul de sfirsit de an am sa-l privesc cu sentimentul acela de acceptare ... "C'est la Vie" ...

On the fourth day of Christmas ...

2009-12-28T16:29:00.002-08:00

mi-am facut curaj si-am iesit in gradina inainte de amiaza ... in pijama bineinteles ... termometrul de pe terasa arata 2 grade ... miine, s-au laudat cei de la meteo ca ne trimit zapada in combinatie cu ploaie ... wonderful ... exact ce ne lipsea :).
Am facut un efort si-am reusit sa activez comanda de gospodina, nu de alta, dar toate cele trei cosuri de rufe dadeau pe dinafara ... si cica ne-am saturat de curcan si cirnati ...
Desi problema rufelor am rezolvat-o usor, habar n-am ce-o sa mincam la cina, miine si poimiine, orice idee fiind trimisa la plimbare de o serie de sunete si strimbaturi ...
nu stiu daca este efectul fiestei craciuniste, sau al Julie and Julia - care a facut parte din programul de azi ...

continuarea mai tirziu :) ......

On the third of Christmas ...

2009-12-27T18:27:00.040-08:00

a fost Mamma Mia :) ... Mosu' mi-a auzit promisiunea ca de Sarbatorile astea vor fi doar lacrimi de fericire, asa ca si-a facut datoria si mi-a adus "ajutoare" ...
Si ce poate sa-ti alunge lacrimile de dor si sa-ti dea asa o stare de bine si fericire, ca un Cosmopolitan pe malul marii, la apusul soarelui? ... Mamma Mia in blue ray ... pe cuvint de onoare :) ... daca nu ma credeti, incercati ...
dar nu uitati sa aveti si companie ... ideal ar fi trei domnisoare carora le place ABBA si un husband dispus sa "play along" :).

Edit
de la aparitie, anul trecut, si pina acum, l-am vazut de 5 ori deja si tot nu m-am saturat ... chiar sunt curioasa daca mai sunt alte/alti "ciudati":) ca mine, pe care filmul acesta ii scoate din butoiul cu melancolie si le da asa o senzatie de euforie, de life is good, live, love, laugh ...

On the second day of Christmas ...

2009-12-27T01:00:00.007-08:00

m-a trezit alarma vecinului de la doua case mai jos ...
Vecinul, albertan de origine, plecat in vacanta la mama, nu s-a prins nici dupa mai bine de un an de convietuire in cul-de-sacu' nostru, ca rusii de la 48 nu vind kalashnikoave, afganii de la 62 nu-s talibani, iranienii de la 27 nu au laborator de arme nucleare la subsol, cuplul de la 35 sunt doua tanti dragute si care nu joaca in filme deocheate, chinezii nu fac contrabanda cu gucci si rolexuri false, coreeni nu au plantatie de marijuana in dormitor, iar restul familiilor canadiene nu-s nici "white trash" si nici n-au relatii cu bandele de gangsteri din lower mainland ...
Deci, e cit se poate de OK ca atunci cind pleci in concediu, mai lung sau mai de weekend, sa lasi cheia la vecinul si eventual un numar de telefon unde poti fi gasit in cazul in care se sparge vreo teava, sau pisica iese la plimbare de 5 ori pe zi si activeaza alarma ... care, culmea, nici macar nu e monitorizata!
Am deschis ochii, m-am uitat la ceas si m-am rugat sa-i fie invadata casa de un grup de adolescenti petrecareti ... stiu, n-am avut ginduri tocmai pasnice de Craciun ... dar ce ginduri poti sa ai la 5 dimineata, in conditiile in care ai dormit doar 3 ore de la ultima alarma? ...

Restul zilei a fost "pajama day" ... cu 007 aka Pierce Brosnan si Daniel Craig, Dear Canada - A Christmas to Remember, si setul de la Auntie Cheryl de manichiura si pedichiura ... ne-am hranit cu leftovere de curcan, cirnati cu brinza si masline, fursecuri si french macaroons, vin rosu de Napa si suc de fructe pentru minori :).

On the first day of Christmas ...

2009-12-26T22:49:00.147-08:00

m-am trezit in susoteli, pasi grabiti pe scari, sunete de mirare, urmate de glasuri cristaline si pupici cirliontati "come on Mommy, wake up, Santa came, wake up" ... am deschis ochii, i-am soptit husbandului "coffee", mi-am pus halatul si-am plecat pe urmele glasurilor si-a aromei de cafea.

La Polul Nord nu s-a auzit de recesiune, criza ... sau poate Mosu' a fost impresionat de scrisoare, micul cadou si fursecurile moi cu crema de ciocolata si vanilie, pazite sa nu se arda in cuptor si decorate cu multa rabdare de doua minute talentate, sub directa indrumare a lui Rudolph ...

A fost o zi plina, cu casa plina ... ne-am bucurat de fericirea fetelor, de faptul ca inca sunt copii si noi pe linga ele :) ... If you believe, Santa does exist, if you don't believe, then he doesn't exist ... le-am imortalizat zimbetele si mirarile in zeci de fotografii, si le-am inregistrat glasurile povestind cum au auzit ele clopotelul la miezul noptii ...

Am impartit bucatele, am ris, am povestit si am inchinat un pahar de vin pentru toate cele bune si cele rele, cu o parte din familie si prieteni dragi ... am zimbit linistita gindindu-ma la cei dragi, care nu ne-au fost alaturi decit in suflet ...

A fost o zi in care, asa cum i-am promis Sarei, au fost doar lacrimi de fericire ... ca cele la deschiderea cadoului de la Secret Santa and Rudolph - cutia muzicala de bijuterii, cu inscriptie ...

Buna dimineata la Mos Ajun!

2009-12-24T12:12:00.004-08:00

Ati impachetat sarmalele? Cozonacii-s in cuptor? Bradul e impodobit? Casa curata si luminata?

Printre asternuturi de scuturat, aluaturi de pus la copt, cadouri de impachetat, fripturi de condimentat, in acorduri de colinde anglo-romanesti, va fac un scurt rezumat la ce-am mai facut noi in ultimele trei saptamini ...
Pai am bifat un numar record de petreceri de job si prieteni, lunch-uri si coctail-uri ... drept si prin urmare, dieta mea e in plop si plopu'-nnecat in calorii ... dl. pateu a avut si el niste tentative de rascoala, dar l-am indopat cu steroizi si a promis ca ma lasa-n pace pina dupa Anul Nou :).
La astea s-au adaugat trei concerte ale domnisoarei, dintre care unul cu tema africana, un fel de fundraising mascat care a creat ceva controverse si petitie cu semnaturi trimise pe la bordurile scolare si minister ... noi am preferat sa stam deoparte si sa ne vedem de-ale Sarbatorilor ... parerea mea e ca unii chiar nu pot sa se relaxeze si sa vada si partea plina a paharului.
Intre lunch-uri si concerte am alergat la cumparaturi, activitati de sezon la scoala si interviuri cu profesori ... domnisoara e - citez - awesome, a joy to have in the class, wonderful kid, responsible, friendly, si alte caracterizari din astea, care mi-au adus corasonul la limita exploziei de fericire si mindrie :) ...

N-au fost numai zimbete si martini-uri zilele astea ... am avut parte si de lacrimi, multe, multe, care s-au alaturat celor ce curg neincetat de aproape 3 ani ... dar cum zic americanii - Life goes on -, cazi in genunchi, iti versi oful, apoi te ridici si mergi mai departe, n-ai de ales ... Dumnezeu sa te odihneasca in pace Uica Horia, vei ramine mereu in sufletele si gindurile noastre!

De azi, Vacanta! ... avem planuri mari ... stat in pijama pina la prinz, citit si uitat la filme vechi, scrabble si alte jocuri in caldura semineului, Sara si husbandu' au pus pe lista si schi, eu am pus home spa ... am limitat musafirii si vizitele, ne-au ajuns cele trei saptamini de maraton :) ...
gata rezumatul, fug la treaba ... acusica vine Mosu' si ma gaseste in pijama si cu aluatul pe masa.

Va doresc un Craciun linistit alaturi de cei dragi, colindele sa va aduca pace si bucurie in suflet, masa sa va fie imbelsugata, sacul Mosului plin cu tot ce va doriti, sanatate, fericire si tot binele din lume!

Telegraf

2009-12-07T18:30:00.001-08:00

Tot stau si ma gindesc la bietu' geoana, oare cum se simte ... cum e sa te duci la culcare presedinte, "prostanac" intr-adevar, mai ales dupa ce-ai multumit tuturor, multumiri cum numai la Oscaruri vezi - de la Ana la Caiafa, si sa te trezesti dimineata papitzoi?
Si eu care credeam ca tantalai ca Bush si Palin nu mai exista pe planeta asta.
Sincer, nu stiu daca sa rid sau sa pling ... cum zice balada - "ca la noi, la nimenea".

Mohsh Necholaie ...

2009-12-07T17:07:00.006-08:00

... la parinti indragostiti pina peste cap de copilul perfect :) ...

... carti, hainute, cizmulite rosii, Rudolf, ciocolata si bineinteles jordita :) ... care seamana uimitor cu "a branch from our cedar tree, don't you think Daddy?"

A fost asa de bine sa fim din nou copii ... chiar si numai pentru o zi.

In rind cu lumea

2009-11-29T02:28:00.007-08:00

Mi-am activat contul pe facebook, desi uit de el cu zilele si inca n-am reusit sa ma dumiresc ce se intimpla pe acolo, sa raspund la invitatii de prietenie, ce-i cu invitatiile la tot felul de eventuri si jocuri, unde scriu si unde primesc raspunsuri ... parca vad ca ma ajunge Sara din urma :).
Dupa vreo 3 ani de refuz si batalii cu keyboardul in ceea ce priveste socializarea, am realizat ca am pierdut lupta ... daca vreau sa pastrez legatura cu prieteni, rude, fosti colegi, n-am alta solutie decit sa ma fac prietena cu facebooku' si twitteru' ... ha, dar dinsului, adica twitter, nu i-am cedat inca :).
Putini sunt cei care mai imi scriu mailuri cu vesti si poze, sunt si mai putini cei care-mi dau un telefon, de scrisori nu mai zic ca rid si curcile de mine ... ma rog, alea ramase dupa festinul nord-american din ultimele doua luni ... mda, recunosc, nici eu nu ma mai inghesui sa bat la usi virtuale si telefonice.

Am facut eforturi si m-am uitat la citeva reality-showuri ... nu de alta, dar mai trebuie sa fac si eu conversatie cu colegii si clientii, in afara de recesiune, probleme financiare si banalele discutii despre unde mergi in vacanta si ce-ai facut in weekend. Nu am reusit sa stau in fotoliu de la inceput pina la sfirsit decit la nevestele reale din Orange County, NY si New Jersey. Alea de New Jersey le-am vazut intr-un episod in care s-au incaierat intr-un restaurant, cu pumni in masa si tacimuri pe sub masa ... cum se zice in vest - "m-am ris cu lacrimi" ... deci o sa ma mai uit.

Multumita celor de la cool-digitv, am programe romanesti la discretie, inclusiv telenovelele de Acasa, basescu palmuind pustani in versiune patriciu si paiate cu nume de floare batindu-si joc de istoria tarii ... timp sa fie, ca de oferte nu duc lipsa.
Dar cum pentru mine politica romaneasca e ca si fotbalul, adica ma depaseste, cred ca o sa ramin cu telenovelele, sau daca aveti alte sugestii - multumiri anticipate ... ca la Mircea Badea nu pot sa ma uit ... chiar asa tendinte masochiste incit sa-mi provoc dureri cerebrale de una singura, nu am. Apropo, oare nu se gaseste nimeni sa-i spuna individului ca are o problema de ego din ala de dimensiuni xxl si terapia nu-i o rusine?

In final, citeva ceva despre noi ... tot din categoria "in rind cu lumea".
Programul de duminica este dedicat aproape in intregime lui Disney on Ice - World of Fantasy.
Showurile Disney de patinaj sunt o moda in Vancouver.
In fiecare an la sfirsitul lui noiembrie, timp de 4 zile, toti parintii, bunicii, unchii si matusile responsabile se duc cu prichindeii la show. Noi mergem de vreo 5 ani, adica eu si domnisoara ... husbandul a promis ca face orice, spala chiar si baile, numai sa nu-l pun sa mearga la astfel de spectacole. Si anul acesta, la fel ca in ultimii doi ani, le vom avea cu noi pe Sarah si Leah, iar Terri are o zi doar pentru ea :).
Dupa Disney on Ice, la noi acasa incep pregatirile de Sarbatori ... zilele care urmeaza scoatem decoratiile de Craciun, husbandul instaleaza luminile afara, Sara se pregateste pentru Mos Nicolae, eu fac listele de cadouri si cumparaturi pentru vizite si musafiri.
Desigur, dupa standardele multora de pe aici, suntem in intirziere cu pregatirile ... oh my gosh, you didn't even start your shopping, I have everything wrapped ...
of course you have, you told me this in September ... but who cares :)
O Duminica faina la toata lumea!

Doamne ocroteste-i pe romani ...

2009-11-22T13:10:00.004-08:00

... sau da-le mintea de pe urma ... sau una dupa ceafa sa-i trezesti!!!
basescu si geoana in turul 2 ... asa zic astia la breaking news, cu imagini - de ce nu ma mir?- ale tiganilor votind ... sorry, eu nu pot sa le zic minoritatea roma.
Un corupt pina in maduva si-un comunist! ... ma uit, ascult si tot nu-mi vine sa cred.
Cind eram adolescenta, mereu ma intrebam de ce parintii si bunicii nostri au stat 40 de ani sub comunism, de ce nu s-au rasculat, de ce n-au facut revolutii, de ce s-au complacut? ... cind iliescu a fost re-ales a doua oara, am inteles ... erau atit de indoctrinati si spalati pe creier, ca nu mai era nimic de facut pentru ei.
Acum, ma gindesc, jumatate din alegatori sunt din generatia mea, care ne-am petrecut cei mai frumosi ani din viata sub comunism, am plins de bucurie in decembrie '89, am fost golani si derbedei, l-am iubit pe Senior (Corneliu Coposu) si l-am votat plini de speranta pe Constantinescu ... si nu pot sa nu ma intreb, sunt si ei chiar atit de indoctrinati, au ajuns in starea aia in care se complac in coruptie, haos si minciuna???
Ce sa mai zic? ... pe aici, la alegeri, se spune "votezi raul cel mic" ... romanii au ales cele doua rele mari ... ori cu basescu, ori cu geoana, tot aia e ... ca sa-l citez pe dl. Djuvara: "s-a stricat ceva in creierul acestui popor".
Africa ne intimpina cu flori si lauri.

20 Noiembrie 1999

2009-11-20T17:15:00.013-08:00

am aterizat la Vancouver ...
De data asta nu mai eram in vizita de lucru, nici oaspete la in-laws, nici macar in vacanta - desi alor mei le spusesem ca o sa ma intorc probabil in ianuarie, nu ma lasa ei, canadienii, sa stau fara landing visa ... eram aici "for good", cum se zice in engleza.
In Vancouver mai fusesem pe timp de primavara-vara, cind totul era verde si inflorit, iar cerul si oceanul se luau la intrecere care e in stare sa scoata cel mai cristalin albastru.
Vancouverul acesta de noiembrie nu-mi spunea nimic ... totul era un amestec de verde inchis, gri si maro, mai ales oceanul ... nu-mi aduc aminte prea multe din ziua aceea, doar citeva instantanee.
Banda de bagaje ... toate valizele soseau, doar lada mea cu zestre nu.
Lada cu zestre era de fapt o cutie din aia din plastic, verde, de la WalMart, mare cit un portbagaj de Tico si in care erau inghesuite lucrurile de la Muma si Buni - Dumnezeu s-o odihneasca -, pe care nu ma lasase inima sa le pun in container: cearsafuri cu dantela, cuverturi (procovite) si covorase tesute, macrameuri, pahare din rubin, setul de masa din portelan si cobalt, setul de dulceata, doua paturi de plush, turcesti ... plapuma si pernele nu mai incapusera, ca pocnea lada :).
Mi-l aduc aminte pe socru-miu grabindu-se spre noi cu portmoneu' in mina, agitat ca fusese trafic si a intirziat ... in Bucuresti sau la greci, cine stie (?), ne fusese copiat cardul si banca ne-a blocat contul, urmind sa trimita noile carduri la adresa din Canada ... si oricit de mult cash ai in buzunar sau pe debit, aici nu primesti masina daca nu arati si-un credit card.
Imi mai aduc aminte ca atunci cind am iesit din aeroport spre parcare, batea un vint de facea ploaia sa ne loveasca din toate partile ... pe moment am crezut ca avionul zburase in cerc si aterizasem la O'Hare, doar ca eram la alta iesire ... mi se spusesera o gramada de povesti despre ploaia din Vancouver, dar nimeni n-a zis nimic de vint.
Husbandul, baiat destept si cunoscator al "moodurilor" subsemnatei, a planuit totul din timp si urmatoarele 3 saptamini le-am petrecut la Whistler, unde ningea zilnic, ca-n povesti, cu fulgi mari si moi ... in timp ce husbandul se dadea cu schiurile insotit de Steve - prietenul nostru din Chicago, eu i-am descoperit pe John Grisham, Friends, Seinfeld, Frasier, ciocolata calda cu marshmallow si pasiunea pentru goblen ... imi luasem unul din Romania sa-mi treaca de plictiseala.
ah da, si spiritul de Craciun ... ma plimbam prin magazine si cafenele doar ca sa ma uit la decoratii si sa ascult colinde in engleza.
Despre primul Craciun in Canada voi scrie cu alta ocazie.

Am scris postul acesta in memoria tuturor parintilor si bunicilor care sunt "stars in the sky", cum zice Sara ... inclusiv socrul meu ... Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Cind te iei la trinta cu mentalitatea ...

2009-11-15T13:51:00.010-08:00

sau esti obligat sa joci rolul lui Dumnezeu ... ce faci?
Ce faci cind trebuie sa fii parte din decizia daca masinaria care-l tine in viata e pe on sau off ?
In partea rationala a creierului, stii ca cel mai bine pentru el e sa-l lasi sa plece, ca asta nu e viata, ca nici el n-ar vrea sa traiasca asa ... dar, inima si credinta iti spun ca nu poti sa-ti dai acordul, ca nu e drept sa fii tu Dumnezeu!
Si mai stii ca pentru al tau parinte, n-ai fi luat decizia asta nici intr-un milion de ani ... ca l-ai fi vrut acolo, sa poti sa-i vorbesti, sa-l atingi, sa-l imbratisezi, chiar si printre tuburile care-i pompeaza viata in trup.
Apoi te gindesti ca al tau parinte n-avea 80 de ani, ca nu se saturase sa fie bolnav, ca nu avea o sotie, parinti, frati si prieteni care-l asteptau acolo unde nu mai e durere si suferinta.
Ti se reproseaza ca dai impresie de egoism, ca te gindesti doar la tine, la sentimentele tale ... counselorii se grabesc sa-ti explice realitatea, rudele sa-ti aduca aminte ca uneori n-a fost prea dragut cu tine. Te uiti prin ei si le intelegi motivele - costa mult sa tii un batrin conectat la aparate, asigurarea o sa cam tremure, apoi mai e si un testament asteptat cu nerabdare sa fie deschis.
Si totusi, nu, nu poti sa-ti dai acordul ... si tot ce ai promis odata ca veti fi alaturi la bine si la rau, acum se clatina, fiindca tu, tu nu poti sa intelegi aceasta decizie.
Nu poti sa fii de acord cu rationalul si practicul care pun umbra peste sentimente ... nu intelegi regulile, nici macar ca nu poti sa-ti duci copilul sa-si vada bunicul, sa-i spuna la revedere ... nu intelegi mentalitatea asta ... da, poate esti egoista ... egoism nascut din faptul ca ai suflet, principii si credinta.
Nu-ti ramine decit sa te rogi ... sa te rogi pentru sufletul celui care va pleca in curind si pentru sufletele celor care s-au jucat de-a Dumnezeu ... sa ai puterea sa-ti privesti sotul cu intelegere pentru decizia care a luat-o, sa-i fii stinca de care va avea nevoie cind il va lovi golul si regretele ... sa-ti gasesti cuvintele sa-i explici copilului in asa fel incit sa sufere cit mai putin ... sa mergi inainte si sa nu privesti inapoi ...

Hai la shopping neamule!

2009-11-12T23:56:00.009-08:00

Ieri ... ziua Veteranilor - sarbatoare nationala, nu se merge la servici ... dar se merge la mall.
Cum mai ziceam si aici, se da startul la cursa pentru golirea conturilor ... premiul cel mare i se ofera celui care reuseste, in cel mai scurt timp, sa ramina cu 1 cent in cont si sa-si umple la maxim toate cartile de credit ... presupun ca e ceva de capul premiului acela, probabil un loc de VIP pe lista de la welfare sau de la Salvation Army, ca altfel nu-mi explic ce-am vazut ieri la mall.
De cind am intrat in parcare, nu mi-a parut semn bun ... ne-a luat vreo 10 minute sa gasim un loc de parcare, si nu e un lot mic, e chiar exagerat de intins, iar eu nu l-am vazut niciodata asa plin.
Cind am intrat in mall nu mi-a venit a crede ... am avut impresia ca tot tricity-u' s-a adunat acolo ... parinti, copii, bunici, adolescente galagioase, adolescenti cu nadragii dupa ei, toti carind sacose, cutii, carucioare ... magazine devastate, foodcourt-urile aratind ca lagarele de refugiati, cozi la chioscurile de mincare, cartoane goale pe mese, pe jos, containere de gunoi pline pina la refuz si o mina de vietnamezi care nu mai faceau fata curateniei.
Dupa o ora de sapat in raionul de jucarii de la Zellers si platit cele doua bucati de plastic made in China cu sigla Canucks pe ele, si inca 3/4 de ora cit mi-a luat sa schimb o pereche de pantaloni si un pulover la Children's Place, am simtit ca ma ia ameteala.
Am mai avut putere sa stau 10 minute la coada la McDonalds - era cea mai scurta :) - si sa-mi iau o cola si-o placinta cu mere, dupa care m-am asezat pe o bancuta linga locul unde-i pregateau rezidenta lui Mos Craciun, cu plasutele linga mine, asteptind sa-mi treaca senzatia de calduri si stelute colorate prezicatoare de lesin ... de pe bancuta aceea, m-au pescuit un pic mai tirziu Sara si husbandul si impreuna am evadat din purgatoriul shoppingului.
Ajunsa acasa, am luat canalele de stiri la rind, dar n-am gasit nimic de triplatul preturilor pina la Craciun, atacul martienilor, nici macar de falimente prin China ... de aici concluzia cu premiul cel mare :).

Si va rog nu uitati ... postul acesta e scris de o persoana care sincer, sincer, crede ca shoppingul o relaxeaza :).

Plagiatu' e la reducere :)

2009-11-06T13:44:00.019-08:00

La Holt Renfrew au sale-uri la designeri si bineinteles ca eu si A nu puteam lipsi de la ele :) ...

tot invirtindu-ne printre rafturi cu posete, pantofi, esarfe si alte zdrente cu "labels" puse la reducere, am dat cu ochii de sacosa pe care casa Vuitton, a avut tupeul acum vreo doua veri sa zica ca-i design personal, sa-i puna logo si s-o vinda la un pret de $$$$.

Imi aduc aminte ca majoritatea revistelor aveau pe primele pagini vedetele de la Hollywood cu sacosa respectiva, iar eu muream de ris si-i ziceam husbandului, uite ce a avansat sacosa de la cozile comuniste, la valiza vintage de carat marfa turceasca si bulendre prin aero-garile europene, pina la big fashion trend ... si fraierii platesc bani grei pentru ea ...

Intr-adevar, nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreo vedeta de Dimbovita -nici macar pe Columbina- cu plasa de rafie, oricit de mult si-ar fi dorit sa fie in pas cu moda ... stiau ele ce stiau.

Dar, ca sa fiu obiectiva, sacosa asta e de o calitate ireprosabila - doar e LV, si se stie ca la ei dai banu' si te tine o viata ... e perfecta pentru weekend, plaja, cumparaturi si costa doar 200$!
A nu i-a rezistat ... eu insa nu mi-am putut scoate din minte originea si nu m-a lasat inima sa dau atitia bani pe ...
fie ea cu eticheta si captuseala Louis Vuitton ...

Post alambicat

2009-11-06T10:57:00.035-08:00

To be or not be vaccinat impotriva gripei porcine? ... intrebare cu care, de cind a aparut antiporcina, m-am luat in coarne zilnic …

Nu sunt impotriva vaccinurilor in general ... domnisoara are carnetul la zi cu toate intepaturile obligatorii canadiene, in plus hepatita si meningita, adica vaccinuri testate ani de zile, vaccinuri la care mi s-au expus riscurile si rata lor atit de medic, cit si de tonele de bibliografie accesibile oriunde si oricind.
Zile intregi m-am luptat cu neincrederea in acest vaccin minune, inventat in mai putin de 6 luni si produs in cantitati considerabile incit sa multumeasca pe toata lumea lovita de paranoia declansata de media.
In final am luat decizia – Sara va primi vaccinul, atunci cind va fi disponibil pentru grupa ei de virsta … acum nu e.

Desi s-au laudat ca au cumparat suficient vaccin pentru 75% din populatie, stimabilii nostri guvernanti s-au trezit depasiti de numarul de doritori, asa ca au pus reguli si prioritati … pai la cita reclama au facut monstruoasei gripe, chiar nu inteleg la ce se asteptau, sa nu se duca nimeni la vaccin?
De ce am hotarit ca va primi vaccinul?
Am rascolit ziarele, blogurile si forumurile pina m-au usturat ochii … si am ajuns la concluzia ca majoritatea opozantilor vaccinului sunt ingrijorati de fapt din cauza adjuvantului si a cantitatii de mercur din vaccin … pai la cite chimicale bagam zilnic in noi si in copiii nostri, ma intreb oare cita importanta mai are un amarit de milligram de adjuvant?
Eu una nu cred ca mai exista un produs natural astazi, oricit de mare ar scrie Organic pe el si oricit m-ar arde la buzunar cind il cumpar.

Si daca se imbolnaveste si face complicatii, atunci o sa-mi dau cu capul de pereti ca puteam sa previn dar n-am facut-o, fiindca m-am luat dupa forumurile romanesti si teoria conspiratiei ... stiu, asta e ca drobu' de sare ...
Husbandul nu s-a hotarit … el se vaccineaza in fiecare an impotriva gripei si tot se imbolnaveste :).

Eu inca n-am votat, dar probabil va fi Nu.

In ultimele doua luni am reusit performanta sa gazduiesc cite un bug cam la fiecare doua saptamini, buguri care m-au scos din circuitul muncii 2-3 zile fiecare … unul dintre ei a fost chiar nasol de tot, 24 de ore le-am petrecut cu capul in galeata …
Habar n-am daca si Miss Piggy mi-a fost musafir, ca nu m-am dus la doctor … ultima data cind am fost la doctor cu febra si dureri de oase, acum vreo 3 ani, m-am ales cu trimitere urgenta la cardiolog si s-a deschis un intreg can of worms – cum zic americanii ... asa ca eu o sa mai ajung la doctori doar cind advilul nu-si face efectul ...

Cu mine dau faliment si medicii si companiile de asigurari ... mai putin cind e vorba de copil, ca acolo intotdeauna imi trebuie doua-trei opinii.

Inchei subiectul cu vaccinul si trecem la urmatorul … dar sa nu uit ... ma enerveaza de nu mai pot astia de zic ca s-au vaccinat sau or sa se vaccineze fiindca este "duty" a lor ca cetateni, vecini si blablabla, sa nu-i imbolnaveasca pe altii ... pai te vaccinezi frate ca asa iti spune tie instinctul, te-a lovit paranoia in aripa sau l-ai citit pe Creanga, dar lasa-ma cu "duty" ala, ca nu suntem la adunarea de partid ...

Halloween … fuse si se duse …
Vrajitoarea gotica s-a transformat in Transylvanian Vampire Princess … “because I have Transylvanian blood” … asta fiindca si ea si tasu stiu cit ma irita asocierea lui Vlad Tepes si a Transilvaniei cu vampirii …

Dar i-am facut pofta ce-a poftit si am machiat-o ca pe o veritabila vampirita … atit pe ea, cit si pe Sarah – care n-a renuntat la rolul lui Dracula,- si Francesca – The Vampire Queen … a mea cica a fost fiica lor :)…
Doar Daniela a fost draguta si a ales sa fie dansatoare, cu un costum autentic de la bunicii ei columbieni …
Mi-e dor de vremurile cind erau bubureze, vrajitoare, pisicute si mai ales printese ... le luasem pe rind in fiecare an – Alba ca Zapada, Cenusareasa, Frumoasa adormita ...
Am avut cei mai mari bostani de cind ma stiu sarbatorind Halloweenu’ … si bineinteles ca toti au fost cu fete scary … “Halloween is about being scary, not cute” …
In rest, a fost o simbata seara perfecta …la fel ca in anii trecuti, vecinii s-au luat la intrecere in ale decorarii, am avut peste o suta de colindatori, fetele s-au intors si ele cu o prada bogata pe care am impartit-o egal intre noi, colegii de job si cosul de gunoi ...

Culori

2009-10-22T17:29:00.085-07:00

Ma simt vinovata fata de musafirii care-mi deschid usa aproape zilnic, cu speranta ca poate am mai scris cite ceva ... parca le vad dezamagirea sau mai bine zis plictiseala pe fata ... inchid usa si se duc pe la alte case, unde cafeaua e fierbinte si aromata, iar fursecurile fragede si vanilate.
Adevarul e ca zilele astea nu-mi prea gasesc cuvintele ... ma simt de parca nu am nimic de spus ... ca atunci cind iti pleaca inspiratia in vacanta ...
Pina se intoarce, cum inca sunt in amor cu toamna, va las in compania culorilor din coltul meu de liniste ...

North by Northwest ... nici o legatura cu filmul :)

2009-10-16T10:22:00.018-07:00

"A Day of General Thanksgiving to Almighty God for the bountiful harvest with which Canada has been blessed, to be observed on the 2nd Monday in October."

Anul acesta ne-am exprimat recunostinta si am savurat curcanul la 800 de km nord de Vancouver - in Prince George, alaturi de dragii nostri Iuli, Russ si Kiki of course:).
Vinerea trecuta, dis-de-dimineata, am pornit pe urmele celor care in urma cu 150 de ani au plecat in goana dupa aur si o viata mai buna ... Fraser Canyon si apoi oraselele din Cariboo Country, pina la ultima frontiera, de unde se intinde vast si maret - Nordul.
Sute de kilometri printre peisaje ce-ti taie respiratia si uneori iti dau senzatia ca te-ai intors in timp, pe vremea cautatorilor de aur si a comerciantilor de blanuri ... o regiuna unica in lume prin contrastele geografice ... munti abrupti cu esarfe de zapada, ghetari si pajisti alpine, cascade zgomotoase care se pierd in adincimea riurilor repezi, dealuri desertice, finete inconjurate de paduri dese, lacuri de culoarea turcoazului, gazde primitoare pentru piriurile cu apa precum cristalul ... este tara, cindva a aurului, azi a fermelor si a cowboy-lor ... Wild West.

A fost o mini-vacanta de toamna perfecta ... cu temperaturi scazute, dar indulcite de lumina soarelui ... ne-am plimbat prin padure, am facut focul in curte si-am mincat hot-dogsi si marshmallow-uri prajite, am baut ceai de tei romanesc la caldura semineului canadez si ne-am rotunjit taliile cu meniul specific Zilei Recunostintei.
Mi-a parut rau ca nu am apucat sa-i aratam Sarei, Hat Creek Ranch si Barkerville -cindva cel mai mare oras la vest de Chicago si nord de San Francisco ...
dar ne vom intoarce, la vara cel mai probabil ...

In ultimii ani am fost asa preocupata de drumurile europene si cele in sud, ca pur si simplu am uitat de frumusetile modeste din ograda proprie, care isi asteapta cuminti rindul sa fie descoperite si admirate ...

Tomnesti ...

2009-10-04T13:21:00.007-07:00

Cri cri cri toamna cri … te-am cam asteptat sa vii …
Relatia mea cu toamna & iarna e ca povestile de iubire din adolescenta … incepe cald, cu emotii si mici bucurii … continua cu pasiunea achizitionarii de botine, esarfe, palarii si obiecte de décor pentru casa … urmeaza placerea diminetilor proaspete cu aroma de cafea fierbinte si frunze uscate, cititul sau goblenul cuibarita in fotoliu, sunetul ploii in geam, caldura semineului, placinta cu mere si gemul de gutui …
Apoi vine senzatia aceea de ‘gata, m-am plictisit, sunt satula’ … de frig, de botine, de ploaie, de placinta cu mere, de manusi si fular, de nas infundat … vreau din nou soare, plaja, sandale, inghetata …

Am avut o vara minunata in Vancouver – motiv pentru “verzi” sa ne aduca aminte in fiecare zi de incalzirea globala … avem o toamna si mai minunata … cu nori plictisiti, soare si un spectacol de culori pe care rar il vezi in orasul acesta numit si ‘ploios’ …
si tot motiv pentru "verzi" sa ne repete ca ne apropiem de “the end” … ce pesimisti si astia … nu pot sa gaseasca un alt slogan … pai daca tot stiu ca sfirsitul e inevitabil, dupa colt, de ce sa ma mai chinui sa salvez copacul de peste drum? … am ales sa le ignor amenintarile si sa traiesc cum am facut-o si pina acum, responsabil si cu bun simt.

Ne pregatim de ziua Curcanului si de Halloween … am achizitionat costumul de “vrajitoare gotica”, dovlecii ne asteapta cuminti si dolofani la ferma vecina, am scos decoratiile de la subsol – cele dragute doar-, alea creepy n-au decit sa astepte pina le vine rindul …
Azi e zi de placinta cu mere ... si yams la cuptor …

Scoala canadeza (2)

2009-09-18T12:40:00.011-07:00

Azi aniversam doua saptamini de la inceperea scolii ... clasa a 3 a sau clasa a 4 a ... nu stiu (!).

Da, nu va mirati, inca nu stiu in ce clasa e domnisoara ... adica stiu ca ar fi trebuit sa fie in clasa a 3 a, dar din motiv de fonduri taiate a ajuns intr-o clasa de a 4 a.

Prima zi de scoala a fost exact asa cum ne-am obisnuit ... am dus copila la scoala, cu ghiozdanul cel nou si hainele alese de ea cu vreo luna in urma, am predat-o in clasa de anul trecut si m-am intors dupa jumate de ora sa o recuperez ... acasa am citit articolele trimise de Principal - director, am bombanit la adresa PAC-ului ca deja imi cer bani si am tras linie la prima zi de scoala.

In a doua zi ne-au venit rechizitele comandate acum trei luni, conform regulamentului am etichetat tot ce s-a putut eticheta si le-am aranjat frumos in cutie pentru return la scoala ... manuale nu avem, noi servim doar foi volante in dosare colorate, manualele fiind niste tratate de cite 3 kile fiecare si care stau la scoala si in biblioteci.

Prima saptamina de scoala s-a incheiat cu un picnic la care au fost invitati parintii si bunicii, bineinteles cei care n-au altceva de facut vineri dupa-amiaza la ora 2 ... tot la sfirsitul primei saptamini de scoala am aflat in ce clase si la ce dascali vor fi odraslele si unde sa ne prezentam luni dimineata ...

Domnisoara a avut un acces de bucurie cind s-a vazut in clasa Ms.Bonnet, cea mai 'funny and cool teacher ever'.

Luni m-am vazut si eu cu doamna, ba chiar si cu directorul, care au incercat sa-mi explice amabili si zimbitori cum e cu clasele astea ... dintre toate cuvintele, zimbetele si amabilitatile, n-am priceput decit "don't worry, everything will be fine".

Aseara a fost "open house"... am fost invitati in sala de sport, am facut cunostiinta cu dascalii noi in scoala, ne-am imbratisat cu cei 'vechi', am facut turul obisnuit al scolii si am incheiat vizita in clasa domnisoarei ... care ne-a aratat foarte incintata masuta ei, felul cum si-a aranjat rechizitele, dosarele cu ce-au facut zilele astea, eu am zimbit cu gura pina la urechi cind am vazut manualul de matematici, iar la final, am primit inca o tura de zimbete, amabilitati si imbratisari de la Ms. Bonnet ...decorate cu nelipsitul "don't worry, everything will be fine" ...

Si uite asa, "don't worry" imi va tine de cald pina in septembrie anul viitor, cind probabil voi avea raspunsul la "in ce clasa e domnisoara anul acesta?".

Edit: teacherii astia pot sa-i bata la fund pe comunisti cu metodele lor de a-ti inchide gura si a nu mai pune intrebari ... te aduc pina acolo ca le stringi mina calduros, le multumesti din suflet, ajuns la usa nu rezisti valului de recunostiinta ce te invaluie si te mai intorci pentru inca o tura de multumiri si imbratisari :) ...

The romance of a thousand lifetimes

2009-09-04T13:24:00.028-07:00

... a inceput in luna a noua din anul omienouasutenouazecisiopt era noastra, cind un zbanghiu de Cupidon n-a avut altceva mai bun de facut decit sa-si incerce talentele pe o romanca ce abia descoperise gustul non-conformismului, si pe un canadian ce se credea burlac convins.

S-a legalizat cu act in regula la Primarie (tradus in trei limbi, sa nu fie dubii), exact un an mai tirziu, in ziua a patra din luna a noua ... sau vorbind in prezent, cu un deceniu in urma :).

Nu stiu daca a fost "love at first sight" ... stiu doar ca statea pe scaunul meu din boardroom, si-a ridicat privirea albastra si mi-a zimbit ... eu am simtit ca mi se fac picioarele precum inghetata pusa la microunde, iar stomacul mi-a fost invadat de fluturasi ... fluturasi pe care numai Richard Gere in Yankeii si Harrison Ford in Strada Hanovra reusisera sa mi-i dea, pe vremea cind eram o adolescenta naiva si rezolvam integrale visind la iubiri made in Hollywood.

Nu stiu daca avem o casnicie perfecta... oare exista asa ceva, si cine o defineste? ... dar stiu ca nu ne plictisim ... ridem, plingem (eu), ne distram, ne certam (eu), ne iubim ...

Si mai stiu ca atunci cind sunt intrebata ce imi doresc cel mai si cel mai mult pentru Sara, raspunsul meu e inevitabil: sa fie sanatoasa si sa aiba parte de o poveste de dragoste asa cum avem eu si tatal ei ... restul vor veni de la sine.

Jurnal de vacanta spaniola (2)

2009-08-20T14:08:00.020-07:00

La Vancouver, vremea e generoasa ... suntem rasfatati de soare si temperaturi californiene, iar ploaia se pare ca a uitat de noi ...
timpul insa e cam zgircit si are pretentii de jonglerii intre obligatii si placeri ...
Da, ati inteles, dau vina pe timp ca n-am mai scris la blog :) ...

Continuare la jurnal ...
O buna parte din vacanta am petrecut-o la plaja ...
Costa del Sol e renumita prin varietatea si multitudinea de plaje ... plaje aglomerate, cu sezlonguri, chiringitos (restaurante pe plaja) si tarabe cu de toate, plaje pentru surfisti si nudisti, plaje ascunse in spatele vilelor si copacilor seculari, plaje pentru mofturi si milionari ...
Dimineata, dupa micul dejun si dupa ce fetele se balaceau macar jumate de ora in piscina resortului, ne urcam in masinute si plecam la plaja ... din gramada de oferte, ne-am lipit de doua locuri mai putin aglomerate: Cabopino si Elviria ...
Cabopino e o mica bijuterie - cum zic localnicii - care nu a cazut victima urbanizarii hoteliere ... un mic port cu yachturi de marime medie, inconjurat de citeva restaurante si complexuri de vile ... de o parte si de alta a portului sunt amenajate doua bucati de plaja si un loc mai retras pentru fanii lui Adam si ai Evei ...
Sezlongurile erau in grija a doi baieti, care in schimbul a 5 euro de persoana te faceau proprietarul de o zi a unui pat de plastic, cu saltea, umbreluta si masuta, chiar pe malul Mediteranei ... bineinteles ca puteai sa refuzi oferta si sa te relaxezi pe nisipul liber si fierbinte, cu prosopul si umbrela proprie, daca aveai una ...
in cele mai multe zile, fetele au preferat rogojinile si prosoapele nou achizitionate, cu conditia ca cei 10 euro sa mearga exclusiv in directia inghetatelor si coca cola, alaturi de ceilalti eurosi inclusi deja in bugetul lor zilnic ... spre sfirsitul vacantei, s-au prins ca oricum primesc inghetata la discretie, asa ca nu si-au mai cedat dreptul la confort :) ...
Ambele plaje aveau si vreo doua chiringitos care serveau tapas, peste proaspat, prajit la carbuni, nelipsitele pizza si fish and chips, bere, sangria, sucuri, inghetata, pe gusturile tuturor ...
N-au lipsit nici vinzatorii ambulanti ... marocani cu tenul de culoarea abanosului, se plimbau printre sezlonguri, oferindu-ti intr-un mod complet ne-agresiv rochite si esarfe brodate, posete gucci si vuitton, rolexuri si ochelari chanel, toate la un pret formidabil, care incepea la 30 de euro si se termina la 5, in functie de negocieri :) ...
daca leneveala, cartea, berea, sangria si valurile nu reuseau sa te relaxeze, atunci nu era nimic mai simplu decit sa faci un semn cu mina celor vreo 4-5 chinezi ce se plimbau pe acolo si care abia asteptau sa-ti faca un masaj la ceafa, colaceii din talie, degetul mic de la piciorul sting, sau orice parte a corpului care simteai ca-ti produce oarece disconfort ...

Mediterana - ei bine, trebuie sa recunosc ca am avut o mica senzatie de dezamagire ... dar am inteles-o ... cu cit e mai aproape de ocean si mai impovarata cu dovezi ale bunastarii, cu atit draga de ea e mai putin limpede, iar nuantele acelea de la indigo la turcoaz atit de specifice malurilor grecesti si orientale, pe malurile spaniole sunt de un albastru, care uneori mai da intr-un gri-cenusiu ... aerul insa e neschimbat si iti da aceeasi senzatie de calm si eternitate ...

Bineinteles ca nu poti vizita Costa del Sol, fara sa nu treci prin Marbella ... si nu poti trece prin Marbella, fara sa nu te opresti in Puerto Banus ...
Sunt o gramada de povesti, mai mult sau mai putin adevarate despre fostul satuc de pescari, devenit peste noapte un loc preferat de cei care-si numara maruntisul de la sase zerouri in sus, datorita unui antreprenor local pe nume Jose Banus ...
se spune ca la inaugurarea din 1970 au participat principele Rainier si printesa Grace, printul Karim aka Aga Khan, celebrul Christian Barnard si alte vreo 1500 de personalitati, carora li s-a servit pe linga alte scumpeturi gastronomice, nelipsitul beluga caviar udat din belsug de Dom Perignon, asa ca sa le treaca de greata ...
Portul de azi isi etaleaza cu mindrie cele aproximativ 900 de yachturi de diferite dimensiuni, ai caror proprietari, majoritatea posesori de accent rusesc sau arabesc, isi petrec poate cel mult 10 zile din an pe aceste meleaguri ...
Pe mine nu m-a impresionat atita grandoarea locului, cit preturile invers proportionale cu serviciile ... parcarea- 1 euro pentru fiecare 7 minute, intr-o subterana in buricul tirgului, dar careia au uitat sa-i puna ventilatoarele de aer si din care n-am stiut cum sa iesim mai repede ca sa evitam pericolul sufocarii ... sangria de 20 de euro, dar in care fructele proaspete erau sub forma de suc acrit ... am aflat ca daca vroiam fructe proaspete trebuia sa cerem si costa mai mult(!) ... sezlongurile de 6 euro, daca vroiai si saltea mai scoteai 2 euro, nu-i de mirare ca jumatate erau goale ... inghetata de 5 euro, aproape topita ... tapasu care arata ca niste prajeli chineziste de zece ori mai scumpe ... singurii care m-au facut sa nu-mi para rau ca am pierdut aproape o zi acolo, au fost gogosii insiropati :) ...
va urma ...

Double click :)
http://

dupa long weekend...

2009-08-04T13:11:00.006-07:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt incredibil de trista cind trebuie sa vin la servici dupa un long weekend ... nici macar cu Lunea de dupa weekend nu-s in amor puternic, dar na, ne mai tragem de nasturi avind in vedere ca in general e doar juma' de zi ...
Asta e asa un fel de declaratie de dragoste pentru jobul meu ... si ma gindesc ca poate chiar e timpul sa ma uit in oglinda, eu la mine si mine la eu, sa dau ignore la obligatiile financiare si sa ma hotarasc ce palaria mea de paie cu esarfa verde vreau eu sa fac in urmatorii 20 de ani ...

Jurnal de vacanta spaniola (1)

2009-08-03T15:40:00.064-07:00

Zborul de la Londra la Malaga a fost doar de vreo 2 ore, dar nerabdarea de-a ajunge acolo l-a facut sa para luuuung, mai ca ala de 9 ore din Vancouver in regat ... noroc ca nu ne-a zgiltiit prea mult, eu ma panichez usor la senzatii din astea, si spre deosebire de avionul din Vancouver in care buzzul era gratis si nelimitat, asta de Malaga abia ne-a dat cite un paharel de cola si-o cafea, alaturi de un sandwich si niste alune.

Ne-am recuperat bagajele, am stat la coada la toaleta si dupa ce i-am salutat din mers pe vamesi, am ajuns in mijlocul unui haos organizat.
O sala ticsita cu sute de turisti - la Malaga pe timp de vara aterizeaza si decoleaza un avion la fiecare 3 minute -, agenti de turism si soferi de autocare cu pancarte, nume strigate in engleza si germana, politisti care jurai ca au comanda delete la zimbet, nori din fum de tigara, vinzatori de tigari si vuittoane made in Maroc ... welcome to Costa del Sol!

Pe noi trebuia sa ne astepte cineva cu ecusonul holiday car si un carton cu numele husbandului ... cu o mina tineam strins de copila si cu alta de papornita, in timp ce husbandul - stapin pe caruciorul cu bagaje, cauta cu privirea un semn cu holiday car.
Nenea nostru se facea asteptat, asa ca am cocotat copila peste valize - bucuria ei -, si m-am postat afara la aer, raminind ca husbandul sa se prezinte cu masina :).
In final dupa un telefon la agentie a ajuns si microbuzul nostru cu un nene agitat si care-si cerea mereu scuze ca a intirziat ...
In mai putin de 15 minute eram in posesia masinutei de culoare verde ca iarba :), un pic mai mare decit alea barbie cu baterii care se vind la toysrus ...
imi venea sa bat din palme de bucurie, de cind tot imi dorisem eu o masinuta d-aia de jucarie lol ...
m-am dezumflat in secunda urmatoare cind am vazut sigla ford pe fundu' portbagajului ...
no offence pentru posesorii de ford, dar am eu un cui impotriva masinilor americane, nici macar nu stiu de ce, stiu ca in urma cu citiva ani imi placea sa fac pe gica contra si sa ma strimb la masinile americane, numa' asa de trilulilu ca sa-l enervez pe socru-miu ... m-am consolat dupa ce tanti de la ghiseu ne-a zis ca e ford made in spain :).

Cu husbandul in postul de sofer si subsemnata in cel de gps cu harta xeroxata primita de la agentie, am iesit pe usa garajului de la holiday-car, am facut la dreapta, porma la stinga si drept inainte pe drumul national ce indica Torremolinos si Fuengirola ... era aproape 10 seara si gata sa se intunece.
Urmatoarea ora e decupata parca dintr-un film cu Louis de Funes, daca vi le mai aduceti aminte, alea cind greseste drumurile si se invirte in cerc.
Nu stiu cum e restul Spaniei, dar Costa del Sol deocamdata e pentru mine mama sensurilor giratorii, n-am vazut in toata Europa cite am vazut acolo ... de la cele mai simple cu o bucata de beton sau un copac in mijloc, pina la cele cu fintini sculptate si statui de sfinti .
Primul sens giratoriu a fost usor, avea un indicator cu 4 directii si tot 4 iesiri ... al doilea n-avea nici un indicator, dar avea un palmier in mijloc si iesiri la 5 stradute ... pe unde o luam?, pai scot degetul umed pe geam si o luam in directia vintului, pardon a marii, ridem cu lacrimi, si alegem straduta care banuiam ca merge de-a lungul plajei ...
de altfel asta era scopul, mergem paralel cu marea, sigur ajungem la destinatie.
Trecem de Torremolinos, husbandul imi repeta din nou ca trebuie sa citesc The Drifters, strimbam din nas la amalgamul de betoane hoteliere cu reclame luminoase, zimbim la multimea de pe strada si de pe terasele zecilor de baruri, respir adinc aerul sarat al Mediteranei, furati de peisaj nici nu stim cum ajungem in Benalmadena.
Harta de la agentie devenise useless, instructiunile de la Gogumaps si mai useless fiindca se refereau la autostrada - noi in vacante incercam sa evitam autostrazile, mai aveam niste instructiuni de la alti turisti de pe trip advisor si bineinteles indicatoarele de pe sosea, care uneori erau ascunse dupa vreo tufa de rododendroni sau in umbra vreunei fintini din sensurile giratorii .
Ajunsi in Benalmadena, Sara imi arata o taraba cu jucarii de plaja, eu pierd firul si-i zic husbandului s-o ia la dreapta in loc de stinga.
Timp de vreo jumatate de ora ne-am invirtit in cerc si in jurul a 3 sensuri giratorii din centrul a ce fusese odata un satuc mediteraneean, acum transformat de britanici in cartier cu betoane de +10 etaje si puburi cu fish and chips.
Pe Sara o apucase sughitatul de atita ris, parinti nebuni, ce ne-o fi apucat sa luam traseul asta in loc de autostrada, ii ziceam printre lacrimi de ris husbandului, stai sa vezi cind le-om povesti canadezilor, or sa-si dea ochii peste cap ce iresponsabili suntem, nedormiti de doua zile, cu copil in masina, ne apucam de explorat satele spaniole la 10 noaptea ... ehehe, doar ca la 10 noaptea incepe distractia si toata lumea e pe strazi, de la bunica de 95 de ani, pina la bebele din carucior.
Hotarisem ca mai facem o ultima incercare si daca nu ne iese, platim un taximetrist sa ne scoata la liman ...
Ne intoarcem la ultimul sens giratoriu fara indicatoare, cu un San Pedro sau cine o fi fost in mijloc si cu 3 iesiri, alegem o straduta ingusta in care nu incapeau mai mult de doi magari si care mergea in josul dealului ... evrika ... straduta ducea exact la soseaua de-a lungul plajei.
Aventura nu s-a terminat aici ... dupa ce-am trecut de Fuengirola, husbandul imi zice sa tin ochii deschisi dupa un semn ce zice Sitio de Calahonda ... satucul care trebuia sa ne serveasca drept cartier general nu e pe harta, deci nici pe indicatoarele de pe sosea, fiind parte dintr-o comuna mai mare - Mijas Costa.
Bineinteles ca n-am vazut semnul, noroc cu husbandul si vreo gena indepartata de-a lui Ochi de Vultur ... ne-am trezit din nou in jurul unui sens giratoriu cu 4 iesiri si-un singur indicator care arata Marbella ... chiar ca-mi venea sa scot degetul pe geam si sa vad de unde bate vintul :) ...
Husbandul, "which way do you think", eu "up on the hill", doar ca erau doua up on the hill, una cu lumini multe si una mai in intuneric ... ca tot omul normal, am ales straduta luminata, care am dedus eu dupa povestile de pe internet ca trebuia sa fie "the strip", locul unde se intilneau britanicii din sat.
De aici trebuia sa fie usor ... ne-am mai invirtit de doua ori la un sens giratoriu inundat in flori si-am ajuns la hotel, doar ca era o locatie diferita - sunt 5 cladiri raspindite prin vreo doua sate.
Tanti de la receptie a fost extrem de amabila si i-a explicat husbandului pe o bucata de hirtie labirintul de stradute care trebuiau sa ne duca la cladirea noastra ... am ajuns acolo in 5 minute, bucurosi ca satucul nostru chiar arata ca un sat spaniol, fara betoane de 10 etaje - vazusem doar unul jos la sosea, cu vilute albe si galbene si stradute inguste, in care smecherii n-aveau loc sa-si etaleze bolidurile de nush citi magari putere.
O alta tanti si mai amabila, ne astepta deja, ne-a dat cheile, a zis ca restul de hirtii le semnam a doua zi, a chemat un baiat sa ne ajute cu bagajele pina la apartamentul nostru si ne-a zis ca daca ne e foame putem sa coborim la bar, ca e deschis.

Cind am deschis usa apartamentului si-am aprins luminile, a iesit un wow la puterea a treia ... un apartament mare cu doua dormitoare, doua bai, doua balcoane, curat si utilat cu de toate, de la cuptor cu microunde, pina la masina de spalat ... pe masa din sufragerie trona un cos cu bucate, predominant pentru micul dejun, in frigider erau deja racite bine o sticla de vin, un carton de suc, unul de lapte, citeva sticle de apa si alte bucate menite sa stea la racoare ... am deschis usile la balcoane si ne-a intrat in casa o mireasma de iasomie si mai ceva, care mai tirziu am descoperit ca-i mirosul florilor de portocal.
Pe timpul noptii, stradutele din Calahonda te invita la o simfonie a aromelor - iasomie, azalee, portocali, crini, trandafiri, regina noptii.
Era aproape miezul noptii, dar ne trecuse somnul ... am coborit la bar, copilul si-a comandat un chocolate milk, husbandul o bere, iar eu ametita de atitea evenimente si senzatii am comandat tot chocolate milk ... chelnerul s-a uitat ciudat la mine, mi-a adus un pahar de cacao dar si un bailey pe linga :).
M-am trezit pe la 9 dimineata, am iesit pe balcon, am respirat de 3 ori, m-am piscat ca sa ma conving ca nu visez si m-am dus sa-l trezesc pe husband ... eram ca un copil care a gasit sub brad toate cadourile dorite ... pe balconul alb cu turnulet, se odihneau sub lumina soarelui si briza marii doua masute, niste scaune, o umbrela, doua sezlonguri de plaja, iar la orizont se intindea lina si multi-albastra - Mediterana ...

Timp de doua saptamini, terasa cu turnulet a fost locul nostru de luat micul dejun si de vreo doua ori chiar si cina .

Dupa ce-am reusit sa trezim copila -care dormea dupa ora nord-americana - si s-o hranim, am plecat in cercetare prin vecini, am mai facut niste poze la resort, am gasit si tonomatul de unde mi-am luat marlboro light - poti cumpara tigari doar la tobacco store, baruri si eventual pe sub mina de la vreo taraba ... apoi ne-am urcat in masinuta si-am plecat la colindat imprejurimile ...

Excursia din prima zi n-a fost asa lunga ... copila pusese ochii la tarabe pe un peste de-ala de umflat si balacit in apa, si nu-i mai trebuia decit pestele si cele doua piscine din curtea resortului .
Cum stie sa obtina ce vrea, in timp ce eram la jumatatea drumului din Calahonda spre Marbella, o aud " mommy I'm sick" ... "what do you mean you are sick?" ... "I have car sick" ... "you never have car sick" ... "I have now" ...
Nici n-am apucat eu sa mai deschid gura, ca domnisoara a si scos la inaintare piinea prajita cu gem si laptele de la mic dejun ... noroc cu un prosop de baie pe care-l pusesem in masina, habar n-am de ce ... am intrat la o statie peco, am aerisit masina, ne-am aprovizionat cu apa, sprite si magdalene - adica muffins - si-am facut cale intoarsa .
Cunoscindu-mi copila, ne-am oprit la prima taraba cu jucarii de plaja, am achizitionat delfinul si prosoape de plaja, si car sickul a disparut instantaneu .
Ne-am petrecut restul zilei in piscina, iar seara am plecat la explorat micul port Cabopino ... n-am gasit nici un yacht la nivelul asteptarilor noastre , dar ne-am mirat la multimea de copii si carucioare din jurul barurilor si restaurantelor, la 10-11 seara :) ... si bineinteles ca am rasuflat usurati ... spre deosebire de vacantele pe continentul american, cind de nenumarate ori am fost obiectul privirilor ciudate, acum o sa fim din nou in tagma parintilor normali ... lol

Intorsi la hotel am gasit mesaj ca au ajuns si Charles, Ann si Francesca ... multumita celor de la Lufthansa, doar cu o valiza din trei ... dar, e vacanta si nu ne lasam afectati de nici o farima de stress ... urmatoarea saptamina -pina au gasit aia valizele, eu si Sara ne-am impartit hainele cu Ann si Francesca si bineinteles am avut un motiv bine intemeiat sa dam o raita pe la mallu' din Fuengirola :) ...
va urma ... Malaga, Cabopino, Elviria, Sevilla, Marbella, Mijas, Gibraltar ...

back to reality...

2009-07-28T14:25:00.004-07:00

trecu si vacanta asta ... soare, palmieri, plaja, tapas, flamenco, istorie, mare, sangria, portocali ... le-am adus cu mine in vreo 500 de poze si o punga cu suveniruri ...
Vancouverul ne-a intimpinat cu un ocean albastru, un cer si mai albastru si 35 de grade ... asta probabil ca sa ne fie tranzitia mai usoara ...
Jobul in schimb, n-a fost asa generos si se incapatineaza sa nu priceapa chestia aia cu jetlagu' si depresia de dupa vacanta ...
de indata ce ma adun de dupa dosare, emailuri de raspuns, valize pe jumatate desfacute si somnolenta de la amiaza, o sa revin cu povesti, amintiri si imagini :) ...

Oaspetilor mei ...

2009-06-28T12:56:00.006-07:00

Minata de curiozitatea specifica sexului frumos, mi-am instalat si eu ca tot bloggeru ce se respecta niste chestii din alea de vezi cine-ti vine in vizita si cind ... asa, ca sa stiu cind trebuie sa sterg praful si sa dau cu mopul, fiindca vizitele sunt ca toate vizitele, anuntate, neanuntate, de placere, din greseala sau din plictiseala :).
M-am umflat in pene de bucurie cind am vazut ca oaspetii mei nu sunt doar prieteni si neamuri. Am cititori din lumea larga ... unii chiar m-au trecut oficial la lista lor de vizite, altii imi bat la usa sa-mi dea binete, iar altii, mai sfiosi cred, prefera sa arunce cite o privire de pe terasa.
La rindul meu, am plecat din link in link sa-mi vizitez musafirii, ca asa se cade ... uneori mai indrazneata, alteori mai pe margine, no, asta-i omul ...
si mi-a placut ce-am vazut ... it's a small world after all ...

fiindca am observat ca multi din oaspetii mei sunt femei, asa ca mine, iubitoare de tot ce e frumos:), le ofer tuturor un cadou, care mie mi-a placut mult de tot ... sweet and nice :) ...

cu scuzele de rigoare ca nu am gasit ceva asemanator si pentru "Ei".

Concluzie ...

2009-06-28T00:56:00.018-07:00

Tot stind si rasfoind caietele domnisoarei din anul ce abia s-a terminat, am ajuns la concluzia ca-s cam asa, circotasa, in ceea ce priveste scoala canadeza ... ba mai mult, am mereu tendinta sa-mi pun ochelarii de cal roz romanesti si sa caut bubele din capul nord-americanilor.

Tot timpul am bombanit si-am comparat cu ce stiam eu din scoala romaneasca, si ce citeam pe forumuri si bloguri ca invata copiii acolo. Am comentat ca n-au manuale, ca umbla cu foi si dosare, ca nu-i invata caligrafie cu liniute si colacei, ca nu-i pune sa memoreze poezii, ca nu le da teme zilnice ci saptaminale, si cite si mai cite .......

Oh, si durerea mea mare, matematica ... prin ianuarie, mai aveam un pic si ma ofeream voluntar sa-i invat matematica pe prichindeii de clasa a 2 a ... bineinteles dupa sistemul romanesc, de care eu, recunosc, sunt foarte mindra.

Noroc ca au venit ploile si ochelarii roz ma cam incurcau.

Am inceput sa fiu mai atenta la bagajul de cunostiinte cu care vine domnisoara de la scoala, decit la felul cum acumuleaza bagajul ... surpriza a fost mare ... si placuta in acelasi timp.

Cind i-am citit compunerile mi-au dat lacrimile ...

mi-am adus aminte de compunerea mea din clasa a 3 a ... invatatoarea ne daduse tema o compunere despre toamna, trebuia sa scriem de cum se ingalbenesc frunzele si cad, cum se culege recolta si alte aberatii din astea din programa ... eu am scris o compunere despre o "familie de frunze", cum se pregateau de iarna ... invatatoarei nu i-a placut, a considerat-o o prostie si mi-a dat 4 pe caiet, spunindu-mi ca daca nu refac compunerea mi-l va trece in catalog ... colegii au ris, iar eu muream de frica sa nu afle mama si-am refacut compunerea asa cum a vrut ea.

Revenind la caietele domnisoarei: au invatat geografia Canadei, colorind ... la fel un pic din geografia lumii ... notiuni de istorie, arta, stiinte au invatat jucindu-se trivia, citind enciclopedii ale copiilor si mici proiecte - teme pentru acasa ... cititul zilnic acasa a fost obligatoriu ... fiecare carte avea un 'log' in care noi parintii, trebuia sa completam numarul de pagini citite si ce-a inteles copilul ... la noi, copilul completa logul ...

dar cel mai mult mi-a placut cum au invatat matematica ...

cine ar fi crezut ca poti invata adunarea, scaderea si logica citind 'comics' :) ...

motivul migrenelor mele de acum citeva luni - tabla inmultirii:) ... asa se invata in clasa a 2 a, la scoala in Canada:

Un citat dintr-o compunere :

"The puppies had a magical enchanted castle in the white fluffy silky clouds. To get to another cloud they would take a colourful rainbow from their magic bag and throw it through the clouds" ...

de fapt e o "little novel", pe care domnisoara a inceput sa o scrie in primavara si care face parte dintr-o tema gen "scrieti despre peturile voastre" ... cum noi n-avem deocamdata un pet, de cind pestisorii s-au dus sa-si viziteze rudele de peste ocean, domnisoara s-a hotarit sa scrie ceva din imaginatie ... titlul compunerii, pardon al "novelei":), este "the royal puppies and the eagle" ... the eagle is the bad guy :).

Sunt constienta ca in Romania se face scoala intr-un mod mult mai serios decit aici, cel putin in clasele primare ... sunt convinsa ca bagajul de cunostiinte e mai structurat, dar nu la fel de variat.

Dar, in acelasi timp, sunt constienta ca sistemul de aici i se potriveste Sarei cel mai bine ... cind ii citesc micile creatii literare, cind ii admir desenele sau o vad cum cinta si danseaza, cind citesc micile dedicatii de la profesori pe ultima pagina din "year book", nu pot sa fiu decit fericita si multumita ca pot sa-i ofer o viata intr-un mediu care o incurajeaza sa fie ceea ce este ea cu adevarat, si nu trebuie sa urmeze un sablon creat de altii.

My Pride and Joy ...

2009-06-28T00:17:00.017-07:00

Vacanta mare n-a venit doar cu un excelent report card de la scoala ...
pe 15 iunie, domnisoara a avut examenul la pian ... au fost emotii ... din partea ei, ca nu va lua examenul ... din partea mea, ca va suferi daca nu va lua ... rezultatele le-am primit ieri, in posta ...

Sa mai spun ca am innecat, din nou, toata soricimea din Tri-Cities?

Michael nu mai e ...

2009-06-25T16:15:00.003-07:00

... am ramas fara cuvinte ... bietul de el, era inca tinar ... nu-mi vine sa cred ... trist, foarte trist ...

va ramine o legenda ... cu toate controversele si ciudateniile din viata lui ...

Librarie Romaneasca

2009-06-25T11:39:00.005-07:00

Am gasit adresa unui librarii romanesti in Montreal, care livreaza in SUA si Canada ... nu stiu cit sunt de seriosi, n-am comandat deocamdata nimic, dar imi place prezentarea si selectia de carti, filme si muzica ... si preturile :)

Libraria Pagini Romanesti

Despre noi
O librărie românească în Canada. Pentru mine, este ca un vis frumos care se împlineşte după multe căutări, negocieri, tergiversări şi emoţii. Emoţii, mai ales. Dacă veţi avea curiozitatea să vizitaţi librăria noastră "fizică" de pe Bulevardul Décarie din Montréal, veţi simţi poate mai mult din emoţiile investite de noi în acest proiect decât dacă păşiţi doar în librăria aceasta, "virtuală".
12.000 de cărţi, CD-uri şi DVD-uri vă aşteaptă, rânduite frumos, în rafturi. Gazda dumneavoastră este Alex, un tânăr stabilit în Montréal în 2008 şi care are norocul, zicem noi, să facă în Canada meseria pe care a făcut-o şi în România, aceea de librar. Alexandru Popescu a lucrat câţiva ani la Librăria Noi (de pe Bulevardul Magheru, din Bucureşti) şi este un pasionat de carte. Cât de pasionat, ne veţi spune dumneavoastră, probabil.

Telefoane, telefoane ...

2009-06-24T14:09:00.013-07:00

Curatenia anuala din agenda personala si de job ... constat cu uimire ca mai toate cunostiintele, rudele, prietenii din Romania au cite doua sau trei numere de celular ... de persoana!

Vorbind azi-dimineata cu Ioana pe tren, imi spune de ai ei prunci - proaspat aterizati in Romania ... printre primele impresii au fost "Mami, aici toti copiii de virsta noastra au celulare, Sandra si Ovidiu au chiar doua".

Acum, eu recunosc ca am pierdut trenul rapid, iar din personal nu se prea vede realitatea asa de clar, dar am o nelamurire:

e un trend european chestia asta cu 2-3 celulare sau e o necesitate? ...

si celular la copil de clasa 1 a? ... iar cel de liceu, chiar doua? ... ma gindesc la jonglatul cu minutele alea free, dar y-ul din ecuatie tot n-am reusit sa-l descopar ... mai ales ca se bate cap in cap cu vesnicul "cine si de unde plateste"?

Eu aici nu cunosc pe nimeni care sa aiba doua celulare, si cunosc multa lume :). Telefonul de servici se poate folosi si in scop personal. Or fi canadezii mai innapoiati in ale modei electronice? Nu cred, pe unde intorc capul nu vad decit blackberries si iphoane, deci is la zi cu modelele.

Ma mai siciia Sara prin toamna trecuta sa-i iau un celular, sa-l tina la scoala, in caz ca i se face dor de noi ... vazuse la niste copilasi, noi veniti din estul indepartat.

Dar ne-a salvat de la argumente inutile, the Principal (doamna directoare), care dupa vreo doua saptamini de scoala a avut excelenta inspiratie sa trimita cite o scrisoare la toata lumea, cum ca aparatele electronice gen celulare, ipoduri, mp3uri, dsuri, gameboyuri, samd, nu sunt binevenite la scoala, iar daca le trece prin cap sa treaca de usa principala, vor fi confiscate si valorificate in scopul ajutorului celor "in need" ... s-a mai muiat la lacrimile si promisiunile copiilor si a acceptat sa vada obiectele cu pricina doar vinerea in pauza mare.

Si uite asa, tot stau si ma gindesc, ce m-as face cu doua telefoane in poseta? ... daca suna amindoua odata, la care raspund? ... cit timp mi-ar lua sa ma uit pe display sa vad cine ma suna si cui ii acord onoarea sa vorbeasca cu mine? ... pe care l-as uita primul pe tejgheaua de la artigiano? ... cum mi-as imparti agenda intre ele?

na, ce probleme am si eu la ora asta :)))).

In final am ajuns la concluzia ca sunt dependenta de blackberiu meu roz... dar as fi tare stresata sa mai port grija inca unuia.

Ce-am mai facut noi

2009-06-23T10:53:00.032-07:00

in ultimele zile?

Pai ne-am dat in spectacol, vreo 4 in total, de joi pina simbata ... sau mai bine zis domnisoara s-a dat in spectacol, ba cu jazzul, ba cu teatru muzical.

A fost recitalul de sfirsit de an la scoala de dans, 4 showuri, casa inchisa, bilete epuizate de vreo doua saptamini.

Copiii au fost fenomenali, doamnele si domnisoarele profesoare de nota 10, organizarea la inaltime, parintii si mai ales bunicii in extaz.

Joi si vineri m-am voluntarizat in culise ...

am vreo 3 ani vechime in jobul asta, si deja sunt experta la machiat si aranjat frizuri de prichindei intre 4 si 9 ani :).

Patroana scolii e o fosta dansatoare si are un fix cu ordinea si organizarea ...

in culise nu au fost acceptati decit parintii voluntari, repartizati pe grupe de virste si atributii ... 2-3 mamici responsabile cu schimbatul costumelor, alte 2-3 cu machiajul si parul, alte 2 cu dusul la toaleta, samd.

Eu una ma topesc de dragul micutelor de 4-5 ani, care stau asa frumos si serios sa le pui lipgloss pe buze, sa le faci cirlionti cu ondulatorul, sau sa le stringi parul intr-o "ballerina bun". Sunt convinsa, din experienta cu odrasla proprie, ca in prezenta mamelor personale nu ar fi asa de cuminti :).

Bineinteles ca am uitat aparatul de fotografiat acasa -what else is new:) -, noroc cu telefonia moderna ca am reusit sa-i fur domnisoarei cite un zimbet pe ici pe colo ...

Simbata m-am facut spectator, alaturi de restul casei si friends:), si trebuie sa recunosc ca am plecat de-acolo impresionata pina la lacrimi. Vazusem showul pe televizoarele din culise, intre doua rujuri si-un fixativ, dar live a fost ceva deosebit ... de la micutele balerine in costume de pirat, pina la productia de final -o parodie muzicala dupa Hairspray,- la care au participat majoritatea dansatorilor de la 8 ani in sus, inclusiv profesoare.

Profesoara Sarei de teatru muzical a avut rolul Tracy, si eu tare ma mir de ce fata asta nu-i pe vreo scena pe Broadway sau in Vegas.

Pentru majoritatea parintilor, productia finala a fost surpriza totala ... cam o data pe luna, la sfirsitul orei de dans, profesoarele ne invitau pentru un preview la ce invata copiii, dar asta a fost secret de stat.
Stiam ca pregatesc ceva, stiam ca domnisoara trebuie sa-si schimbe in mai putin de un minut pantofii de jazz cu cei de tap si invers - cit n-au exersat saracutele de ele in ultimele saptamini, aveam rochita si accesoriile pentru par ... dar de fiecare data cind o intrebam ce o sa danseze, imi zicea ca are fermoar la buze :) ...

poze si filmari in timpul spectacolului nu se fac aici, asta e politica de bun simt.

In sala a fost un fotograf si un cameraman, profesionisti, si bineinteles ca fiecare parinte are optiunea de a cumpara dvd-ul si fotografii ... ca tot m-a siciit Bidi si-am auzit si citeva comentarii prin sala - daca eram in Romania, ce de poze si filme faceam :))).

nerabdare ...

2009-06-18T10:12:00.016-07:00

Scriu doua fraze la raport, insertez si un tabel, instantaneu creierul se muta pe comanda "vacanta" ...

independent de constiinta mea - stiti bancul cu constiinta, da?:) -, dau click la nea Gogu si uit de raport, de judge, de teancul de dosare ce-si asteapta rindul la descilcit ... Scully e in concediu ... lol, multumita lui Mario, Derek si talentului meu de a primi toate dosarele ciudate, am un nick nou ...

Nu mai am rabdare, sunt ca alcoolistul care tremura cu gindul la paharelul lui de vodca ...

vreau sa treaca zilele cit mai repede, sa fie seara si miine dimineata sa plecam la aeroport ... nu, nu e febra concediului, e febra intilnirii cu Ea - draga mea Europa!

Ea, careia acum vreo 10 ani i-am promis ca ne vom vedea macar o data pe an ... promisiune pe care nu am reusit sa mi-o tin intotdeauna ... am emotii!

Emotii de copil care-l asteapta pe Mos Craciun, si care se intreaba daca sacul va fi plin cu jucariile dorite si surprizele cu gust de zahar.

Mi-am facut bagajele in minte de vreo 10 ori, am scos, am adaugat, rochite, sandale, cercei, bratari, posete.

Imi reorganizez calendarul de trei ori pe zi in asa fel incit sa am prinzul doar pentru mine ... si pentru Antonia, colega mea in ale sacrificarii credit cardurilor pe altarele de la h&m si zara.

Husbandul zimbeste intelegator si ma tachineaza ...

you can take a girl out of Europe, but you can't take Europe out of a girl!

Poetry Journal ...

2009-06-10T23:08:00.009-07:00

... de clasa a doua ...

S uper curious
A really smart person
R eads all the time
A spoiled girl

asa isi incepe domnisoara caietul de poetry, pe care l-a adus azi acasa ... un caiet facut cu minutele ei, fiecare poezioara se odihneste pe un fond in culori vii si expresive "a la Sara" ... prima pagina, cu citatul de mai sus, e pe un fond roz pal cu multe semne de intrebare in diferite culori :).

si una din favoritele mele, sau cum se vede dragostea la 8 ani :)
Love is pink
It sounds like newborn puppies
It smells like sweet chocolate cookies
It tastes like fresh strawberry rolls
It looks like kittens playing with wool
Pink feels like a soft stuffie.

kidz (2)...

2009-06-10T11:09:00.009-07:00

"Bidi, vreau te rog capsuni cu frisca"
in cea mai pura romaneasca, cu un pic de accent si un h strecurat prin chapsuni si fhrisca.

Mda, e interesant ca de cind a venit Bidi, limba romana nu mai provoaca dureri de limba, nu mai are consoane greu de pronuntat, cuvintele nu mai sunt "impossible to remember and easy to forget".

"Sara, te rog frumos raspunde-i si lu' mami in romaneste ... te roaga mami mult, muuult de tot".
"I can't, I remember the words only when I'm talking to Bidi ... my brain knows that you understand english and Bidi doesn't" !

Azi ...

2009-06-04T13:59:00.010-07:00

... daca destinul n-ar fi avut alte planuri, azi ti-am fi zis La Multi Ani! ...
ai fi implinit 65 de ani ...
in visurile mele, ai fi fost aici, cu noi ...
Sara ti-ar fi desenat o felicitare, ti-ar fi cintat "happy birthday" in engleza si apoi in romaneste si ti-ar fi facut un cadou cu minutele ei ... probabil tot un desen ...
Seara, te-am fi dus la un restaurant elegant cu vedere spre ocean, unde chelnerul iti toarna vin in pahar, si te-as fi "fortat" sa incerci cine stie ce mincaruri sofisticate ...
mi-ai fi zis ca nu trebuia sa cheltuim atitia bani, mai bine iti luam o ciorba de burta sau un cotlet cu cartofi ...
dar ai fi fost mindru de noi si te-ai fi bucurat ...
ai fi avut ochii plini cu lacrimi de fericire, pe care ai fi incercat, stingaci, sa ti le ascunzi ...
Dar ... e doar un vis ... un vis care nu va deveni niciodata realitate ...
Azi, nu esti prezent decit in sufletele si in lacrimile noastre ...
Sa te odihnesti in pace Bunule!

Cuvinte de vara

2009-06-04T10:46:00.045-07:00

La Vancouver a venit vara!

De mai bine de-o saptamina suntem rasfatati cu dimineti pline de soare, ciripit de pasarele si pofta de viata.

Trezitul la 6 jumate nu mai suna ca o corvoada, ba chiar reusesc sa ajung in bucatarie fara sa ma impiedic de toate colturile si scaunele de pe traseu.

Nici macar traficul pina la statia de tren nu ma mai scoate din rabdari, iar jumatatea de ora cu trenul pe marginea Inletului lui Burrard ma face sa ma simt ca-n vacanta ... probabil la asta contribuie si linistea ca domnisoara e bine mersi acasa, doarme pina la 8, maninca micul dejun proaspat si nu impachetat in cutiute ziploc.

Cu latteu' intr-o mina si papornita in cealalta, savurez aerul sarat al downtownului si pe moment imi doresc sa fiu in drum spre plaja, nu spre birou ... arunc o privire in vitrina la Chanel, imi spun - zimbind la taiorul de casmir - ca la astia inca n-a venit vara, admir sandalele albastre si pantalonii de in de la Armani, - stiu pe ce mi-as cheltui bonusul, daca n-ar fi nesuferita asta de criza cu morcovul aferent ... ma opresc sa-mi iau un bagel cu cream cheese, imi dau good morning si how are you cu vreo citeva persoane pe care le stiu doar din vedere si ajung la birou bine dispusa ... si cu o inexplicabila dorinta de munca :).

Serile de vara la tara, in suburbie, au arome de azalee, trandafiri si liniste.

Stam pe terasa pina noaptea tirziu si ne racorim cu un pahar de vin, in adierea usoara a vintului printre frunzele tinere de artar ... dormim cu ferestrele larg deschise, in sunetele concertului live dat de vecinele noastre - gistele canadeze acompaniate de broscute, - de pe lacul terenului de golf.

Tot ele - vecinele, au in fiecare dimineata cite o tentativa - nereusita insa - sa ne dea desteptarea pe la 5.

Aseara am avut si un musafir neasteptat ... un sconc dragut, care a tinut sa ne convinga ca vara nu inseamna numai dulceata de trandafiri :).

asa se vede vara din micul meu colt de liniste ... o dimineata cu multa lumina, gust de cafea si zumzet de albine ...

The Forgotten Faithful

2009-06-04T09:46:00.010-07:00

Followers of Jesus for nearly 2,000 years, native Christians today are disappearing from the land where their faith was born.

In a small apartment on the outskirts of the city, a young Palestinian Christian couple I will call Lisa and Mark are preparing to enter the fray.

Lisa, still in jeans and a T-shirt, is struggling to get their 18-month-old daughter, Nadia, into a white Easter dress. Mark, in his pajamas, is trying without success to prevent their three-year-old son, Nate, whose mood ricochets between Spiderman and Attila the Hun, from trashing the brand new pants-and-vest outfit they've wrestled him into—or the TV, or the painting of child Jesus on the wall, or the vase of flowers on the table. Mark, a big, hot-running guy, grimaces in exasperation. It's eight o'clock on a chilly morning in March, and he's already sweating profusely. Yet it's Easter, a time of optimism and hope, and a special one at that.
This is the first Easter, ever, that Mark has been allowed to spend with the family in Jerusalem. He is from Bethlehem, in the West Bank, so his identity papers are from the Palestinian Authority; he needs a permit from Israel to visit. Lisa, whose family lives in the Old City, holds an Israeli ID. So although they've been married for five years and rent this apartment in the Jerusalem suburbs, under Israeli law they can't reside under the same roof. Mark lives with his parents in Bethlehem, which is six miles away but might as well be a hundred, lying on the far side of an Israeli checkpoint and the 24-foot-high concrete barrier known as the Wall.

Mark finds it depressing that "80 percent of the Christian guys I grew up with have left for another country to find work." Yet he understands why. A trained social worker with a degree in sociology, Mark has been looking for a job, any job, for almost two years. "You're surrounded by this giant wall, and there are no jobs," he says. "It's like a science experiment. If you keep rats in an enclosed space and make it smaller and smaller every day and introduce new obstacles and constantly change the rules, after a while the rats go crazy and start eating each other. It's like that."

Restul articolului este aici, cu fotografii si video.

E unul dintre putinele articole obiective pe care le-am citit in presa nord-americana, despre o farima- mica de tot, din adevarul 'de-acolo' ...

si de ce sa mint, intr-un fel am fost uimita cind am primit revista si am vazut ca are pe prima pagina titlul unui articol care nu incearca sa convinga cine-s baietii cei buni si ce drepturi au ei ... un pas inainte, cred eu.

Nenea Gogu translatoru'

2009-05-28T10:46:00.018-07:00

Cum o buna parte din vizitatorii blogului nu inteleg mai mult de 3 boabe in romaneste - inclusiv husbandul - pardon, el cica intelege 3 din 10, am zis si eu, ca tot omul traitor in secolul techonologiei, sa apelez la serviciile lui Superweb Gogu cunoscut si sub numele de Google.

Ca de apucat sa scriu in engleza pe blog, sa fie clar nu ma apuc!

Hotarirea fiind luata, m-am prezentat cu letopisetu in brate la usa lu' nea Gogu ... ca intotdeauna mi-a deschis extrem de amabil, i-am zis ce-mi trebuie, nici n-am terminat bine de tastat cererea, ca s-au deschis usile templului plin de oferte in ale traducerii, bineinteles cu nelipsitele instructiuni dummy proof.

Nu mi-a trebuit mult sa aleg gadgetu asortat cu imaginea blogului, copy, paste, frunza verde si-o lalea iaca si traducerea.

Plina de emotie si mindrie personala, strig la husband ca am o surpriza pentru el, ma aude domnisoara, o lasa balta pe Hannah Montana si vine si ea sa vada surpriza ... ma asez comod in fotoliu, imi pun ochelarii, tadada, here it is: my blog in english.

Ne apucam sa citim ... si citim ... prima fraza, si-a doua ... imi sterg ochelarii, sigur nu vad bine ... si-o iau de la capat cu cititul.

Sara incepe sa rida, ride si nu se mai opreste ... "mommy, you really need to practice your english" ... bietul copil a crezut ca eu am facut traducerea.

Nu stiu de unde-si ia Gogu traducerea, ca nu ma pricep la dedesubturi internaute ... o fi de la varu' Gigi, matusa Jiji, nepotu Gogo, habar n-am, cert e ca pe undeva i s-au incurcat circuitele, alea gramaticale rau de tot.

Intr-un moment de subestimare a propriilor calitati, m-am gindit ca nu Gogu e de vina, e romaneasca mea, dupa mai bine de o decada de "live in english" in proportie de 90% ... din cauza ei, bat-o vina, nu-i reuseste traducerea lui Gogu.

Asa ca l-am luat frumos de brat si l-am pus la incercare pe mai multe bloguri, care nu au nici un motiv de ingrijorare cu exprimarea in dulcea limba romana ... of saracutu' de el, i-a iesit asa un fel de varza a la Cluj fara sare, piper si cu ricotta in loc de smintina.

Ce sa mai zic, dezamagire cit Burju Dubaiului!

Sorry Gogutule, dar daca engleza ta n-ar suna ca rom - ungureasca lu' tanti Vilma - Odihneasca-se in pace -, ti-as mai fi dat o sansa.

Roller Coaster

2009-05-26T11:47:00.033-07:00

... cam asa as putea descrie ultima saptamina ...

Cap 1 - Job
Totul a inceput marti dimineata dupa long weekend, cu un boss infuriat ca nu m-am inscris la al doilea examen din drumul poleit cu migrene si par alb spre licenta de trustee. I-am zis ca m-as fi inscris cu toata placerea, daca in ultimele doua luni as fi avut un strop de timp sa citesc cite ceva din cursul de 600 de pagini, curs care pentru mine suna mai rau ca sanscrita in combinatie cu kanji.
Big mistake - concluzia lui M -, care m-a invatat ca in situatii din astea mai bine te inscrii la examen si "call in sick" in ziua respectiva.
Intre noi fie vorba, timp as fi gasit eu, dar degeaba e timp daca nu e chef, iar cursul respectiv chiar e durere, durere de-aia de abces la maseaua de minte.
Onestitatea se plateste, si prin urmare, m-am trezit recompensata cu doua dosare noi, dificile, menite sa compenseze lipsa studiului pentru examen. Azi aniversez o saptamina de cind ma lupt cu respectivele si in afara de invirtit in cerc, n-am facut nici un alt progres ... ba da, am ajuns la performanta de 3 cafele pe zi si folositul in mod constant a doua cuvinte: f--- si idiot ...

Cap 2 - Copil
Domnisoara m-a trecut - impotriva vointei mele - pe listele de voluntari pentru pregatirea celebrarii sfirsitului de an, pregatire care a inceput saptamina trecuta si se va termina abia in 9 iunie(!) : lunch pentru profesori, carnaval pentru copii in 5 iunie si "parent tea".
Am de dat telefoane, recrutat parinti ajutatori pentru fiecare activitate, organizat liste si nici eu nu mai stiu ce.
Joi - ziua in care trebuia sa semnez condica la zi cu rufele si frecatul bailor, am petrecut-o in prezenta a vreo 30 de mame, majoritatea membre active in PAC si cu care eu - in afara de copil in aceeasi scoala, am in comun exact ce are si Joiana cu Royal Winnipeg Ballet.
Am decupat floricele si inimioare, am stat la intrarea in scoala sa vind placinte si cookies ca sa stringem bani, si am aflat cit de "not social" si inapoiata sunt.
Adica, n-am cont pe facebook, hi5 si twitter, blackberriu il folosesc in interes de servici, familie si pe post de mp3, nu ca sa ma mesagez cu o mie si una de persoane pe care nu le-am vazut in viata mea ... nu ma uit la american & canadian idol, bachelor (cu ocazia asta am aflat ca exista si bachelorette), survivor, schimbat de neveste, de fapt nu ma uit la nici un reality show, asa ca nu-s capabila sa port o conversatie moderna si inteligenta :).
La urmatoarele intilniri ma dau bolnava!

Cap 3 - Casa si restul
Simbata a fost dedicata competitiei cu furnicile din gradina si remedierea dezastrului produs de zapezile record de asta-iarna: sapat, schimbat pamintul la toate florile, pus pesticide, curatat pomii - thanks god n-avem decit 3 si-un liliac.
Initial a fost un proiect la care trebuia sa participe toata familia.
Dar nu stiu cum s-a intimplat ca pe la prinz am ramas singura.
Husbandul a hotarit ca si garajul are nevoie de curatenie - intr-adevar nu facuse curat acolo de doua saptamini, iar Sara, dupa ce-a stat vreo jumatate de ora printre sacii cu pamint fertilizator si arome de "country farm", a zis ca e mai interesant sa se plimbe cu bicicleta si sa faca un picnic cu prichindeii din vecini ... bineinteles cit mai departe de cimpul muncii unde ma desfasuram eu.
Daca tot am fost in mood de gradinarit, am hotarit sa-mi fac si o gradinita de legume ... am dat fuga pina la Home Depot si m-am intors cu rasaduri de rosii, vreo 3 feluri, ca numa' astea le-am gasit in standul de legume, alaturi de bok choy si alte ierburi care habar n-am ce erau si cum se folosesc, dar presupun ca jumate din cumparatori stiau, ca altfel n-ar fi fost acolo.
Peste vreo doua luni sper sa mincam salata de rosii din ograda proprie (ma bate gindul sa pun si niste castraveti, ardei, patrunjel :) ... asta daca nu ma saboteaza husbandul, ingrijorat ca nu cumva sa ma transform intr-o "normal wife", care gateste zilnic doua feluri de mincare neaparat cu legume proaspete si super organice, calca sosetele si pijamalele, trimite copilul la scoala cu servetele antibacteriale ascunse prin toate buzunarele, organizeaza sedinte de crafturi la biserica si alte activitati din astea.
Eu tot il asigur ca n-are absolut nici un motiv sa fie worry, ca mie gena cu pricina imi lipseste cu desavirsire si nici n-am de gind sa-mi transplantez vreuna. In fine, ca sa-l conving si mai tare, simbata seara l-am facut responsabil cu cina si curatenia de dupa.
Din ziua de Duminica nu-mi aduc aminte prea multe, in afara de faptul ca printre gramezi de rufe curate si murdare, podele nematurate si lectii nefacute, am reusit sa ne relaxam vreo 4 ore in Granville Island si sa savuram o cina la apus de soare pe una din cele mai populare terase din Vancouver ... o sa pun si o poza, doua, cind apuc sa le descarc.
Bidi aterizeaza joi seara ... am rezolvat cu asigurarea si transportul la Budapesta pe ultima suta de metri, mai trebuie sa ma trag de urechi si sa-i aerisesc dormitorul si gata, boieria e dupa colt!

:(((

2009-05-20T10:46:00.005-07:00

Azi mi-am inceput ziua cu o veste trista ... cosmarul oricarui parinte cred ...
nu stiu de ce am sperat mereu ca vor gasi fetita, ca totul nu este decit un joc diabolic al parintilor, de a-si plati polite vechi ...
ma intreb ce monstru poate ascunde un trup de om care e capabil de asemenea gest ... de unde le vin instinctele astea, ce gena diavoleasca au dobindit si de unde ... si ma intreb unde e Dumnezeu in astfel de clipe, de ce un copil nevinovat trebuie sa sufere si sa-si cistige dreptul la aripile de ingeras trecind prin asemenea chin ...
nu pot sa inteleg ... da stiu, totul se intimpla cu un scop, toti avem o soarta scrisa undeva in adincurile cerurilor, toti avem o cruce de dus, toti ne intoarcem acolo de unde am venit ... poate undeva, cineva, mai presus de puterea noastra de intelegere, are totusi o explicatie.

Tot ce inteleg eu acum e ca o fetita a fost omorita cu brutalitate de doua bestii, pe care probabil le cunostea si care conform legilor democratice nu vor petrece mai mult de 5-10 ani in puscarie ... doua bestii protejate de la scaunul electric sau fostul lat in piata publica, de catre militanti care filfiie cu ardoare cuvinte precum "democratie", "dreptul la viata", "dreptul la aparare" si alte aberatii din astea, in spatele carora se ascund cu zimbete ironice, criminalii .

God bless the Queen

2009-05-16T13:26:00.035-07:00

Ieri la prinz a inceput oficial Victoria Day long weekend.

Tanti Wiki va poate explica pe larg si in patru limbi ce-i cu sarbatoarea asta, de unde vine si unde se duce.

Pe scurt - e ziua in care canadienii sarbatoresc ziua de nastere a suveranilor, de la Her Majesty Queen Victoria si pina la Her Majesty Queen Elizabeth II ... si cum pe vremea aia nu exista inca nastere planificata cu zile, ore, minute, bineinteles ca nici monarhii, cit ar fi ei de albastri la singe, nu s-au nascut toti in aceeasi zi si la aceeasi ora.

Canadienii au gasit insa un mijloc de a-i sarbatori pe toti la un loc si de a-si inventa inca o sarbatoare nationala - ultima zi de Luni inainte de 24 Mai - Victoria Day.

Pentru descendentii britanici din BC, - Sara si tasu inclusiv - sarbatoarea asta este pe locul 3 ca si importanta, dupa Mos Craciun si Easter Bunny.

Se da startul la sezonul oficial de vara, sau cum se zice pe aici - summer social season, desi prin alte parti ale Canadei abia a venit primavara.

Se inchid pirtiile de schi si tot ce tine de iarna, se deschid terasele si se umplu de flori multicolore, in magazinele fashion poti sa dai cu tunu' si nu mai gasesti o botina sau o bluza cu mineca lunga ...
toata lumea care se respecta tre' sa aiba gradina pusa la punct, terasa decorata pentru vara, eventual cu "new patio furniture" si nelipsitele cosulete agatatoare cu petunii.

Incepe sezonul la camping, "bbq party", picnicuri, plimbatul cu barca, excursiile la Whistler sau Okanagan si weekendurile la cottage pe vreo insula - bineinteles pentru cei care au, cunosc pe cineva care are sau inchiriaza de la alti norocosi :).

BCul se lauda cu un tezaur de 6000 de insule la Pacific, din care citeva sute sunt doar in jurul Vancouverului ... eu din pacate n-am reusit sa vad decit vreo 8 pina acum - cele mai populate-, dar mai am timp pina la pensie :).

Tot in BC sunt citeva sute de parcuri provinciale, amenajate special pentru camping ... facilitatile variaza, in functie de gusturi ... de la parcuri fara electricitate si apa curenta - pentru cei care vor sa se intoarca la origini in mijlocul naturii, si pina la cele cu dusuri si hot tuburi - pentru cei care vor sa combine utilul cu placutul.

Ce mai fac canadezii in BC de Victoria Day long weekend? ... cum ziceam, unii pe la camping, bbq party, picnicuri si cottage, altii se relaxeaza la plaja, cumparaturi si spa :) ...

o buna parte - iubitorii de fashion labels -, iau cu asalt granita si se duc sa-si reinnoiasca garderoba la preturile avantajoase oferite de fratii de la sud ...

si cind spun ca iau cu asalt granita, nu glumesc ... se sta la coada si cite 4 ore la dus si 4 la intors ... eu mereu zic ca tare mult tre' sa-l iubeasca pe Gucci si Vuitton daca-s in stare sa stea atitea ore in masina sub un cer fara urma de norisor ... dar ma gindesc ca multi dintre ei is obisnuiti cu tratamente de-astea extreme de pe-acolo de unde vin, iar orezul- in diferite combinatii, i-a ajutat sa nu ramina cu sechele legate de statul la coada ... ca noi astialalti de-am experimentat cozile la piine, ulei, zahar, banane si mai tirziu la granita cu Iugoslavia:))).

Edit ...Duminica dimineata ...

am inceput postul asta ieri si tot nu l-am terminat ... as mai scrie dar ma cheama datoria ... sa nu uit, cel mai si cel mai important amanunt al sarbatorii - nu mergem la servici pina Marti ! ... asta-i una din chestiile faine in Canada - avem vreo 10 long weekenduri :) ... pe curind!

Eliberarea unui pitic

2009-05-15T13:17:00.014-07:00

Acum vreo 5 ani si un pic hotarisem ca, gata, e timpul sa inchei capitolul stay-home mom, voluntariate si part-timeuri. Copila se simtea grozav la preschool, iar eu nu-mi mai gaseam locul printre rufe, cratite, cookies, part-time counseling, jeansi, adidasi si tricouri.
Ii zisesem husbandului ca musai tre sa fac ceva cu plictiseala care ma impinge pe aratura, si ori imi gasesc un amant ca Diane Lane in Unfaithful , ori ma apuc de treaba aia cu carieristica, cu care l-am tot batut la cap in cei 4 ani de stat acasa.
Solutia husbandului a fost “get a boyfriend with lots of money” :))) … glumesc.

In fiecare dimineata dupa ce lasam copila la preschool, ma asezam la computer cu dosarul de curiculume si incepeam cautatul de job.
Counsellingul, -desi aveam un dosar frumos-, iesise din cursa pe motiv ca era job de guvern, iar eu inca nu-i jurasem credinta reginei si conform principiilor canadeze, nu conta ce stiam sa fac cu pasiune, conta ca inca mai calatoream cu un pasaport rosu si o gramada de vize in el.
Asa ca m-am axat pe ceea ce invatasem si aveam suficienta experienta din Romania.
Mi se pusese pata sa ma angajez la un mastodont financiar, top 10 employers in Canada … am completat aplicatia online, le-am trimis si resumeul de doua ori, am asteptat vreo doua saptamini, nimic.
In timpul asta mai trimisesem vreo 50 de resumeuri pe la diferite firme, nimic … deja eram in butoiul depresiv si ma gindeam serios sa dau iama in savingurile husbandului si sa ma apuc de studiat vechea mea pasiune - istoria antica.
Dupa un curs rapid – recomandat de o amica – cu ce sa scrii in resume si ce sa spui la interviurile pentru joburile in finante, m-am ales cu un job dupa primul resume trimis.
A mai trecut un an, jobul imi placea, colegii ii adoram, sefii ma apreciau si cam la fiecare doua luni ma trimiteau sa ma specializez, pe banii lor ... dar piticul cu mastodontul tot acolo era.

In vara lui 2005, la un seminar, mi-a sarit in ochi oferta – job fair la mastodont, yuhuuu … periat resume, aranjat scrisori de recomandare, cumparat taior nou de la Calvin Klein si iata-ma frumusel la job fair.
Tipa de la HR – o asiatica cu un rinjet pe post de zimbet - s-a uitat cu sprinceana ridicata si un aer plictisit la dosarul meu. Dupa nici 5 minute ii dispare rinjetul si apare iritarea, "we are recruiting only candidates with min 3 years experience" … "I have over 7" … “no, 3 years in Canada” … nu ma las … “I have over 7 overseas, 4 years for an American company”, se uita neincrezatoare la dosarul meu, incerc sa-i explic ca Lake Forest Il e in Greater Chicago USA si nu la Cuca Macaii, aproape o implor sa-mi dea o sansa, o sansa mica de tot, 3 months probation pe salariu minim … ea o tine pe-a ei “you don’t have enough Canadian experience” … m-am ridicat zimbind trist, "Thank you for your time" si-am plecat …
nod in git, senzatie de esec, neimplinire, lacrimi, toate amestecate … Doamne ce mai uram piticul si canadezii cu experienta lor!

Anii au trecut, eu am mai crescut – si la propriu si la figurat. Mastodontul incepuse sa se clatine, auzisem ca au probleme serioase cu managementul , nu gaseau persoane calificate si cind le gaseau nu erau capabili sa-i tina, din top 10 au ajuns undeva mai jos de top 50 ... piticul ramasese si el uitat intr-un colt al esecurilor - cum il numeam.

Miercuri m-am trezit cu un telefon, urmat de email de la HRu mastodontului. M-au contactat pe baza unei recomandari a cuiva care ma auzise vorbind la un seminar saptamina trecuta … headhunters.
Curiozitatea, amintirea piticului la coltul esecurilor, faptul ca-s doar la doua blocuri de actualul meu job, m-au convins sa accept invitatia la cafea de azi-dimineata. Ironia – aceeasi HR, acelasi rinjet pe post de zimbet si aceeasi sprinceana aroganta ... dar de data asta nu mai era singura. Nu si-a adus aminte de mine, nici eu n-am zis nimic … am vorbit, am glumit.
Vine si oferta, care injumatatita, acum 4 ani m-ar fi facut "the happiest person on earth".
Ma prefac interesata, ce beneficii au, cita vacanta … imi ofera extra la tot ce am acum.
Ma uit drept in ochii tipei si ii spun "I guess you don't remember me, it was the job fair in 2005" ... apoi cu cel mai sincer si larg zimbet de care-s in stare le spun si celorlalti doi istoria piticului ... la final ma ridic, "thank you for your time" si plec.

Am iesit din cladirea in care cindva imi dorisem din tot sufletul sa lucrez "for the rest of my life" ... senina, fara lacrimi si regrete. Am ajuns in biroul meu luminos de la etj 19, am citit emailurile de la nebunii mei de colegi cu glumele de vineri la prinz si-am zimbit usurata. Piticul a iesit de la coltul esecurilor, m-a salutat ceremonios si a disparut.

kidz ...

2009-05-08T23:25:00.006-07:00

"Sara te-am rugat de atitea ori sa nu mai maninci dulciuri inainte de cina"
"Then you shouldn't have a picture in the kitchen saying 'life is uncertain, eat dessert first' ...

Birds and bees ...
La film ... 17 again ... scena de adolescenti, lacrimi, el i-a dat papucii fiindca ea "didn't want to do it" ...
"Mommy, what she didn't want to do?"
"She didn't wanna go to his house"
"You mean she didn't wanna have es i ex with him?"
(juma de sala in hohote, fiindca domnisoara nu stie sa dea sonorul la minim) ...

Ploaie si Tango

2009-05-07T19:09:00.008-07:00

La Vancouver ploua si tot ploua ... ploaie cu arome de liliac, salcimi si magnolii inflorite.
Joi - ziua mea libera, ziua in care de obicei inghesui tot ce se poate inghesui din gramada de datorii casnice ... urasc sa-mi umplu weekendul cu ele.
Azi am trisat insa ... vasele au ramas in chiuveta, rufele in uscator, praful nesters, cina improvizata, fiindca am descoperit-o pe Amalia, Alice si fetele Tangoului .
In caldura livingului si sunetul ploii de primavara tirzie, mi-am savurat mult dorita creme brulee literara ... revista femeilor care stiu sa se miste.
Multumesc Amalia!

Saptamina trecuta pe scurt ...

2009-05-04T15:49:00.009-07:00

Cerere de conced la mijlocul lui iulie, bagata sub nas de boss bine-dispus...aprobat cu "ok, you deserve it" ...
cautat loc perfect de vacanta europeana cu plaja si soare, oscilat intre Creta si Andaluzia, cistigat Andaluzia la vot pe motiv ca nu tre' sa schimbam 4 avioane ...
cautat cazare, musai piscina si Mediterana la orizont, musai NU megahotel, gasit cazare pe plac - thank you time share si tripadvisor ...
frecat Sanjeev la creier cu bilete de avion, obtinut legaturi dorite la ore normale si in buget ...
day-care la copil in plop, aranjat cu Bidi sa aterizeze la sfirsitul lui Mai, copil fericit, parinti multumiti, Sanjeev stresat ...
job - nimic finalizat ... teanc de dosare pe birou, deadlineuri, chef de munca- nada ...

Adio ... dar ramin cu tine!

2009-04-30T12:19:00.012-07:00

Acum vreo 4 ani si un pic, in lipsa de alta preocupare cred, butonam plictisita telecomanda in speranta ca dau peste vreun episod de Friends, Frasier sau altceva interesant si demn de pierdut juma' de ora in fata televizorului.
Si-am dat peste dinsul - Lost.
M-a acaparat ... am stat nemiscata o ora, si saptamina urmatoare inca una, si inca una si tot asa. Saptaminile s-au facut ani, episoadele s-au facut sezoane, iar eu m-am facut fan Lost. Un fan din ala care nu pierde nici un episod, sufera cind se termina sezonul sau se dau re-runuri, care zice dupa fiecare episod ca nu se mai uita in veci si adio Lost, si care, miercurea urmatoare la 9 pm e instalat in fotoliu si cu tvul setat pe ABC.

E singurul serial, show, la care ma uit constant de 4 ani incoa ... in rest sunt catastrofa la subiectul cultura televizorului, din simplu motiv de lipsa de timp si chef ... tvul e mai mult pe post de background in casa, de multe ori la concurenta cu debitul verbal al copilei.

Ce-i cu Lost asta? Daca l-ai vazut de la inceputul inceputului, n-ai cum sa renunti, te acapareaza, te ameteste, dupa fiecare episod esti tot mai intrigat si in schimbul a doua raspunsuri, te alegi cu cinci intrebari. Daca nu l-ai vazut de la inceput, atunci n-are rost sa te apuci de el pe la mijlocul sezonului, ca oricum nu pricepi nimic.
Aseara m-a adus iar in situatia de a-i zice 'adios'.

Aveam si eu doua personaje favorite: Sawyer si Faraday ... Faraday - omul cu raspunsurile ... iar astia l-au 'omorit' in episodul de aseara. Bineinteles ca am intrat imediat pe forumul de la ABC sa citesc si comentariile altor frustrati ca mine, parca m-am mai linistit. Ma gindesc ca, ori producatorii is confuzi rau de tot, ori nu e mort de-a binelea, ori eu sunt in ceata completa ... nu va spun cum astept miercurea viitoare.
Lost ... Adio, dar ramin cu tine !

Piggy, presa si paranoia

2009-04-29T23:50:00.027-07:00

Urla ziarele, televiziunile, internetul de "big dangeru" declansat de purcelu' mexican.
S-au terminat toate problemele lumii asteia, n-a mai ramas decit pandemia ce se va declansa pina la sfirsitul saptaminii ... so, nu ne mai facem griji de joburi, plata mortgageurilor, banii de pensie aruncati in black hole, asigurarile medicale, fabricile falimentare, samd. Prioritatea no 1 este cum sa ne facem rost de o masca a'la Michael Jackson si sapun de calitate (?), cica ala anti-bacterial nu face fata virusului porcin.

Paranoia a lovit pina in cele mai inalte straturi. Toata lumea -de la presedinti, secretari de stat, medici, actori, preoti, prezicatori, ziaristi - isi da cu parerea, mai mult sau mai putin autorizata.
Raportul nr 5 al WHO a fost preluat de superstarurile de la CNN si apoi de toata presa din lume ca si alerta de gradul 5, inainte ca reprezentantii WHO sa o faca oficial ... cele 6 cazuri de imbolnaviri din BC, au fost prezentate sub forma a 6 decese in Canada.

In timp ce WHO asigura ca nu e necesara intreruperea calatoriilor spre si din Mexic, Obama se gindeste deja la o strategie cum sa inchida granitele, desi tot el recunoaste, citeva ore mai tirziu, ca ar fi ca si cum inchizi usa la grajd dupa ce-au fugit caii. Companiile aeriene si-au anulat toate zborurile de vacanta pe Riviera Maya ... turistilor ramasi cu valiza-n aer li se ofera 'dealuri' avantajoase in urmatoarele 3 luni pe meleaguri cubaneze si dominicane.

Hmm, asta o fi parte din planul Obamesc de incalzire a relatiilor cu Fidel ... mda, se vorbeste de conspiratii mondiale, de la distrugerea buricului economic mexican aka turismul, si pina la imbogatirea companiilor farmaceutice si bioterorism ... teroristii fiind bineinteles dusmanii poporului american crestin, oricine de la islamosamisti si evrei, pina la coreeni si rusi.

dovada ca ne-au pus gind rau noua, crestinilor ... toata lumea stie ca nu te virusezi de la cirnati si slana cu ceapa si brinza :) ... mai clar de asa nici nu se poate.

Partea amuzanta in ceea ce-i priveste pe canadezi, e ca India cica ar fi pus "travel warnings" spre Canada :))), iar orezarii debarca pe aeroportul din Vancouver pregatiti de pandemie ... sa mori de ris nu alta, mai ales cind te gindesti ca astia vin de acolo de unde veni si sarsu, gripa gainilor, stomach flu si alte goange din astea de te scot din circuit vreo saptamina, doua .......

Personal, frica de virusul Ms.Piggy m-a lovit direct in hormonul matern activat la cote maxime cu vreo 8 ani in urma ... drept urmare in ultimele trei zile am stresat biata copila cu "wash your hands", am indopat-o cu mere si portocale, alaturi de brocoli, morcovi, rosii si spanac ascunse strategic in ravioale si caneloane.
Inchei postul cu multumiri din inima partidului presei ... you did it again!
Congratulations cnn, bbc, cbc ... in final ati ajuns si voi la nivel de otv si realitatea.

Iepurasul ...

2009-04-13T18:55:00.012-07:00

... la noi acasa.

Simbata seara incep pregatirile ... ouale vopsite de Vineri - in culori pastel - vopselele nord-americane nu stiu sa faca oua rosii,- asezate frumos in cosuletul cu iarba ... lalele portocalii - preferatele lui Easter Bunny, felicitarea cu mesaj de la usa frigiderului - acolo unde sunt si morcovii frumos curatati si aranjati intr-un castronel mov cu galben.
De-a lungul celor 8 ani de calificare in meseria de parinti, am agonisit pe linga multe alte caracteristici familiste, si o colectie de iepurasi si iepuroi dornici sa contribuie la traditia proprie de "egg hunt".
Dupa ce domnisoara - multumita de aranjamente -, se hotaraste sa mearga in sfirsit la culcare, intra in actiune Easter Bunny: figurine de ciocolata aranjate in cosulete, hainute de vara impachetate in pungi colorate, webkinz si crafturi ascunse printre iepurasi ... pe la 2 noaptea a terminat treaba si se duce linistit la culcare .. aproape adormit isi aduce aminte ca a uitat sa ia felicitarea, sa manince vreo 3 morcovi si sa lase o "Thank you note".
La 7 dimineata suna alarma: "Easter Bunny came, Easter Bunny came" .....
upps, nu-i alarma ... e Miss Terminator cu somnul meu, aceeasi Miss care in zilele de scoala nu se trezeste la 7 dimineata decit dupa vreo doua ture de apa rece pe fata.

New girl in town

2009-04-13T17:01:00.015-07:00

Iepurasul catolic a fost foarte generos anul acesta ... nu numai cu domnisoara, ci si cu parintii, care au primit socanta veste ca domnisoara are nevoie de ochelari permanenti - e near-sighted, adica pe romaneste are miopie ... l-a mostenit pe tasu si in privinta asta.
Deci, dupa consultarea a doi medici - unul platit din buzunarul propriu, ca asa-i la Canada si io-s capoasa si intotdeauna imi trebuie "a second opinion", - simbata inainte de Pasti ne-am prezentat frumusel la LensCrafters cu tidula de la doctor si cardul de asigurare.
Domnisoarei i-a trebuit cam 3/4 de ora sa se hotarasca care din cele 5 modele de rame pentru copii ii vin bine, spre deliciul tantelor opticiene si rabdarea husbandului, intinsa ca plastelina, pe care bineinteles l-am obligat sa asiste la sedinta ... doar genele lui is de vina, nu a mele.
Dupa cele 45 de minute de alegeri si inca vreo ora jumate de fixat lentilele in rame si ramele pe nasul copilului, am plecat de acolo usurati de vreo 250$ - care sper sa-i primim inapoi de la asigurare, - si cu o domnisoara dornica sa se admire in toate vitrinele si oglinzile ce-i ieseau in cale.

Cind am ajuns acasa a apucat-o ingrijorarea - oare chiar ii sta bine cu ochelarii, ce-or sa zica prietenii ei care n-au ochelari, daca-i pierde sau zgirie, ce se face ea la gym cind trebuie sa sara la trambulina, cind are voie sa poarte lentile de contact si tot felul de intrebari din astea. Mi-am pus si eu ochelarii mei de baba si am stat la povesti si jocuri, asa ca intre "soricei de biblioteca" :).

Pina azi s-a obisnuit deja sa-i aiba, ii ingrijeste ca pe moastele sf Paraschiva - sper s-o tina tot asa-, zice ca vede "amazing" de bine si ii place cum arata cu ei. Sa vedem cu ce sentimente vine miine de la scoala. Copiii din vecini au fost foarte draguti si i-au zis ca arata "cool".

2009-04-09T12:38:00.010-07:00

Din nou in vacanta, mai bine zis o mini-vacanta de 5 zile ... cine a zis ca la Canada se munceste pe rupte?:)

Curatenie, pregatiri, cumparaturi, iepurasi, cadouri, narcise galbene, ciocolata, oua pictate, vin rosu, cotlet de miel, luminari, zambile mov, cheesecake, lacrimi de dor, musafiri, glasuri de copii, lalele colorate ... cam asa e atmosfera de Pasti la noi acasa ... in dublu exemplar, ca doar sarbatorim de doua ori.

"Mommy, can we celebrate Passover?"
"Nu, noi suntem crestini."
"But we have jewish roots and you said we have to respect and keep all our traditions".
m-a incuiat bineinteles :)
Am intors-o ca la Ploiesti si i-am zis ca noi sarbatorim totul impreuna, "multicultural Easter" ... s-a convins abia dupa ce-a citit pe wikipedia, si i-am povestit si eu si tasu de obiceiurile asemanatoare intre Pastele crestin si cel evreiesc.
In final a zis "I think I like Easter bunny better ... and Jesus too".
Thanks God ! anul asta am scapat usor ... mai ales ca si familia Obama a organizat cina de Seder, - intre noi fie vorba - fara sa aiba nici in clin nici in mineca cu Moise si exodul, ci doar cu averile si votul urmasilor acestuia.

Paste fericit si o primavara frumoasa si plina de bucurii!

Here we are ...

2009-03-26T12:45:00.010-07:00

... ultimul trimestru din clasa a 2 a.
Au lectii la spelling, language ... la mate, bineinteles tot lejer, adunari si scaderi cu 2 si 3 cifre, ceva ecuatii simple ... tabla inmultirii or s-o invete probabil la liceu.
La home reading - adica lectura zilnica pentru acasa, a venit cu primul volum din Harry Potter - ala cu piatra filozofului ...eu sa dau pe spate, abia prin clasa a 4 a o vedeam citind cartile astea:
"nu esti prea mica sa citesti Harry Potter?"
"Ms Harris said I can read it, she gave it to me!"
"iubitelu lu mama, da' esti prea mica pentru cartea asta, nu o sa intelegi prea multe, pluuuus are si scene scary" .... si aici ma intrerupe:
"Mommy, what part of "Ms Harris said I can read it" don't you understand???"

Mda, daca Ms. Harris sau Mr. Beaton au zis - e lege ... daca i-as fi dat eu sa o citeasca, ar fi comentat o saptamina inainte sa se apuce, si inca o saptamina dupa primele zece pagini citite.
Cum a fost cu exercitiile la matematica: "Mommy you have an obsession with math, Ms. Harris said I am good at math. I don't care what the kids in Romania are learning, we are in Canada!" ... ultima parte pronuntata tare si raspicat, asa ca sa inteleg bine si sa nu o mai sicii cu subiectul respectiv :) .

2009-03-21T01:44:00.000-07:00

Miine ... 22 martie ... ziua in care speranta s-a dus ... si s-a tot dus ...

Doi ani de dor fara de leac ... de lacrimi nesecate ... de intrebari fara raspuns ... de cautari fara sfirsit ...

Doina inimii mele, in memoria Taticului meu drag...

Dumnezeu sa te odihneasca in pace Bunule ... te port mereu in suflet si in gind ...

Vacanta ...

2009-03-20T15:47:00.001-07:00

...cum a venit, asa s-a dus, pe nori grasi de Pineapple Express ...
Azi - prima zi oficiala de primavara, e si ultima zi din mult asteptata spring break ... weekendul nu se pune la socoteala, da?
Ce fac "canadezii" cu familie si copii in spring break ?
Pai au vreo citeva variante: cei satui pina in git de zapada montrealo-toronto-edmontoneza sau ploaia vanconeza, iau cu asalt - alaturi de vecinii de la sud - plajele mexicane, dominicane, Disneyworldu' si Disneylandu' ... cei iubitori de natura si sport isi dau intilnire pe pirtiile de schi, iar restul se inghesuie pe la muzee, malluri si parcuri de distractie locale.

Anul acesta am hotarit- de comun acord cu copilul din dotare- ca stam acasa. Motivul principal e ca dupa citiva ani de experimentat spring breaku' in stil nord-american, am ajuns la concluzia ca te intorci mai obosit decit ai plecat si cu o balanta pe credit card de iti vine sa-ti tragi pumni in freza la fiecare juma' de ora ... "wtf, am reusit sa cheltuim 6000 in 6 zile" ...
Ati fost vreodata intr-un family resort mexican plin de americani si canadezi, in plin sezon? ... daca nu, si va bate cumva gindul, sfatul meu e sa nu uitati pastilele de cap acasa ... nu stiu ce e mai crunt, zece duzini de plozi intre 6 luni si 12 ani tipind de la 7 dimineata pina la 12 noaptea, sau parintii aferenti urlind la odraslele respective ... castile de la mp3 sau ipod nu va ajuta decit relativ!
Dar la Disney? Dupa ce stai 2 ore la coada pentru un raid de 10 minute in submarinul lui Nemo si dai $25 pe trei cola si doua inghetate, iti promiti ca nu mai pui piciorul acolo decit la mijlocul saptaminii si in very low season, adica prin februarie, octombrie sau noiembrie.

Acasa ... cu dormit dimineata pina la 10, citit, uitat la filme, alergat cu copiii de pe strada -ramasi ca si noi acasa-, scurte incursiuni la mall, vreo doua dupa-amieze pe pirtiile inca inzapezite ... asta fu vacanta de primavara.
De luni - back to real life.

Australia ...

2009-03-20T00:19:00.001-07:00

Weekend, inceput de vacanta a copilului si implicit a ta, ploaie, plictiseala, ploaie si iar plictiseala, ce faci? ... dormi, citesti, faci planuri pentru vacanta de vara si te uiti la filme.

Australia ... hmmm, un buget urias de vreo 120 milioane, o gramada de critici caldute si mai putin caldute, unii chiar s-au batut cu tastatura in piept cum ca-i cel mai prost film vazut, lung si plictisitor ... chiar, ce m-o fi apucat sa-l aleg tocmai pe asta?

Ei bine, mie mi-a placut Australia, mai mult chiar decit mi-au placut unele pelicule aburite premiate la Oscar ... nu, nu e cel mai bun film vazut ... clar nu e un film pentru snobi- de aia de tin volumele lui Rushdie pe masuta din living sa le vada musafirii -, si nici pentru iubitorii de senzatii tari gen Matrix si Batman.

"It's a girls movie" ca sa-l citez pe husband ... o aventura romantica, amuzanta uneori, un fundal istoric destul de agitat - razboiul si relatiile sociale in colonii-, peisaje superbe, o doza minima de misticism ... intr-un cuvint - un film dragut pe care l-am savurat din plin si care timp de aproape 3 ore m-a facut sa uit de "outside world", fara sa ma plictisesc o secunda ... ba chiar mi-a parut rau cind s-a terminat.

Un film care il pun pe raft alaturi de Out of Africa, Pe aripile vintului, Pasarea Spin ...

... si nu cred ca e vreo femeie care sa nu fi oftat macar un pic la scena asta :)...

Leapsa cu zimbete

2009-03-07T14:56:00.001-08:00

Intirziata ca de obicei, abia acum am vazut ca Miha mi-a dat o leapsa, cu vreo saptamina si ceva in urma ... ca tot e moda sa dam vina pe altii, dau si eu vina pe stresul de la servici fiindca din cauza lui am sarit peste vizitele virtuale :).

Lucruri si stari care ma fac sa zimbesc ...
-vineri seara inghesuiti toti trei in patul matrimonial, fiecare cu cartea lui si adormim imbratisati, fara sa ne setam desteptatoarele ... e un fel de traditie, ca in weekend, domnisoara doarme cu noi ... cit o mai tine, ca e aproape cit mine de inalta.
- desenele si crafturile pe care mi le face Sara aproape in fiecare zi.
- Cosmopolitanul pregatit de husband, dupa o zi grea la munca.
- weekendurile ploioase si friguroase, cind ne uitam la filme Disney si mincam dulciuri ciocolatoase.
- mesajele pe telefon de la husband si Sara, cind eu inca-s in tren sau la office, si ei sunt deja acasa.
- florile din gradina, la inceput de primavara.
- momentele cind avem timp sa punem webcamul si sa o vedem pe Idy, distanta se pierde in minunea numita "virtual".

Dau leapsa mai departe Doamnei Dendria.

2009-03-07T12:10:00.001-08:00

O saptamina grea, obositoare, stresanta, cite or mai urma asa ...
Primavara s-a ascuns si ea dupa colt, prin Hawaii probabil.
Azi-noapte a cazut un strat de gheata peste lalele si zambilele abia rasarite ... pe terasa termometrul arata vreo 6 grade si un soare cam speriat ca nu face fata coanei Inghetata ... m-am cuibarit in fotoliu cu cafeaua si internetu' ... am atitea de facut si tot atita chef.
Sara l-a convins pe husband sa-i fie assistant la curatenie in play-room ... cam la fiecare 10 minute se incaiera, motivele fiind haine de Bratze amestecate cu ale Barbilor, Printese in locul destinat Fairylor si vecine cu dinozaurii, geeeez, Hanna Montana alaturi de Troy, wow, cind de fapt Gabriela trebuia sa stea acolo, hirtia de pictat in acelasi raft cu aia de desenat ... oooof, baietii astia nu stiu nimic in ale decorarii ...
niciunde cafeaua nu-i asa aromata si buna cum e cafeaua de acasa, simbata, aproape de amiaza, in halatul moale si calduros, pe acorduri de "Daaaaddyyy", Saaaraa" :)...

Tot de 1 Martie

2009-03-01T13:12:00.002-08:00

Ca in fiecare duminica de vreo luna incoa, husbandul si Sara se dau cu schiurile, sus la Grouse.
Sara e o talentata schioare in devenire, spre mindria husbandului, care, desi nu recunoaste, pina anul trecut era disperat ca nu cumva Printesa lui sa-mi mosteneasca gusturile in materie de schi si hochei - adica pot sa traiesc foarte fericita si fara :).

Eu, in loc sa lenevesc pe canapea savurind Samarkandul lui Maalouf, bloguiesc de la birou ... da, e Duminica si eu sunt la office, cu o lene mai mare decit cladirea de 22 de etaje in care ma aflu ... raportului pe care-l am de terminat pina miercuri putin ii pasa de lenea mea, sau de faptul ca e o zi splendida de colindat Robsonul si-a lui magazine cu 60% reduceri.

Azi, pentru prima oara in nush citi ani de Canada am vazut ghiocei ... de cind sunt aici nu i-am vazut decit in poze. Nu ma indoiesc ca au fost intotdeauna, doar ca n-am avut eu timp sa ma opresc si sa-i vad ... la iesirea din parcare, un parc simplu, fara mofturi, pierduti printre rododendroni si azalee, mi-a venit sa iau vreo doi, sa-i simt, sa-i miros, sa-i arat Sarei, dar privirea strimba din ochii lunguieti ai tipului de la intrare m-a facut sa merg mai departe ...

poate mai spre seara, la plecare, am noroc de-o privire mai blinda.

Si totusi, ar trebui sa ma opresc din bloguit si sa ma ocup putin si de raportul meu.

Va doresc ce-mi doresc si mie - un Martie plin de martisoare vesele, aducatoare de noroc, fericire si impliniri!

1 Martie calator ...

2009-03-01T12:26:00.002-08:00

a venit cu multe martisoare virtuale, in special de la mamicile de baieti, multumim mult de tot.
Sara le-a analizat pe toate, n-a priceput de ce fetele nu trimit martisoare baietilor, si a decis ca Valentin e mai fair decit 1 Martie, fiindca si baietii primesc carduri si bomboane.

E al doilea an cind nu mai primim martisoarele de la Bunu ... in fiecare an ne trimitea cite 3-4, parca-l vad cum statea la masa in living, intii isi stergea ochelarii si apoi alegea, care-s pentru mine, care-s pentru Sara ... felicitarile erau intotdeauna semnate "Va pupa cu mult drag si foarte mult dor, Bunu. Imi este foarte dor de voi".
De multe ori ajungeau dupa 1 Martie, dar imi spunea la telefon - vezi ca am trimis martisoare, sa-mi spui cind le primiti ... le pastrez pe toate, felicitari - de Martisor, de Pasti, de zilele noastre, de Craciun, alaturi de emailurile zilnice de la Toni cu evolutia bolii, de la inceput si pina cind a mai existat speranta ... comoara mostenita, sa-mi aline dorul ..............

ini mini mani mo

2009-02-26T09:53:00.001-08:00

Acum vreo doua zile imi spunea ca are "a secret admirer", care-i trimite notite ca o place si cam are idee cine poate fi : Gene, Joshua sau Chase.
Ieri insa, a aflat ca toti trei o plac, si a fost pusa in situatia sa aleaga ... ufff, hard choice - ii zic eu ...
"Oh no, it was easy. I did ini mini mani mo and Gene is the lucky one :)))) ...
pe mine si pe tasu ne-a pufnit risul, uite ce usor se fac alegerile in viata...

Overview de Duminica

2009-02-22T15:18:00.003-08:00

Mai o saptamina si blogul s-ar fi putut lauda cu aniversarea unei luni de tacere.
Am inceput vreo 3 posturi care au ramas in aer, si care oricum sunt depasite la ora actuala ... azi profit de situatie ca husbandu' si Sara se dau cu schiurile sus la Grouse, iar eu, gratie techonologiei - a se citi masinilor de spalat/uscat rufe si vase - imi permit sa lenevesc si sa fac un overview la ultimele 3 saptamini si un pic.

Evenimentul principal a fost ziua domnisoarei, care a implinit 8 ani - inca nu m-am dezmeticit si o vad tot bobocel de 2 anisori, cirliontata si in rochite cu volanase.
Am avut party mare, chiar in ziua aluia cu arcu' si amoru' de-si zice Valentin, unde credeti? ... la un club de popice!
Mda, anul asta n-au mai fost nici zine, nici sugar'n spice, nici magicieni, nici arts and crafts, a fost asa, un fel de dus rece, "hei coana trezeste-te, pina-ti pui matale ruju si rimelu, ai tineigera la usa".
Domnisoara e foarte sociala si populara, si prin urmare a avut invitate 17 fetite, lista finala, ca pe draft au fost vreo 25!
Noroc cu clasele de kumon, montesorri, arte si limbi straine, la care orezimea cu high expectations din comunitate, isi duce odraslele, simbata dupa-amiaza la ora 4, in loc sa le lase teleleu la birthday party intr-un club de popice.
Geez, what kind of parents are we ?
Daca e sa ma iau dupa impresiile participantilor, care au povestit mai tirziu acasa, party-ul a fost extrem de reusit, iar tortul High School Musical a fost in top.
Impresiile mele insa se traduc cam asa: muzica tare, lumini cauzatoare de migrene si 17 capre galagioase - au mai fetele astea un tignal de zici ca toate se pregatesc sa devina soprane la Metropolitan, pe care am stat cu ochii ca pe butelie, nu cumva sa se incaiere, sau sa-mi dispara din raza vizuala, ca doar n-am fost numai noi in hala aia. La sfirsit am avut si un pic de high excitement, cu o fetita uitata de parinti, luati de valul lui Valentin, dar totul e bine cind se termina cu bine.
Domnisoara a primit un numar impresionant de cadouri, pe care avem timp sa le desfacem pina la Pasti.
Ca parinti ce ne respectam si vrem sa facem impresie :), avem reguli: un cadou pe saptamina.
Doar gift cardurile le-am topit aproape pe toate ieri, in mall - pe hainute pentru webkinzuri, gablonturi, carti si nelipsitii jeansi si hoodies ... asta a fost recompensa ca a venit cu 12 /12 la spelling test, si ne-a impresionat cu seriozitatea de care a dat dovada vineri seara la recitalul de pian.

Alte evenimente importante ... hmm, nu prea, job, casa, activitati cu copilu' din dotare si iarasi job, casa, activitati.
ma enerveaza de nu mai pot recesiunea asta, m-am saturat sa tot aud "this is only the beginning, it's going to be worse" blablabla. Ne-am transformat intr-o masa de pesimisti, in frunte cu patrupezii aia de la conducere de-si zic lideri. Saptamina trecuta m-am enervat pe toata situatiunea si mi-am innoit garderoba de primavara cu niste pantofi, pantaloni, camasi si esarfe ... nu stiu cum o sa ma simt luna viitoare cind trebuie sa achit credit cardu'.

Fiindca tot am amintit de primavara, da, a venit! ... e asa de bine sa ai din nou temperaturi de 12-15 grade, promit ca nu o sa mai pling ca nu avem iarna aici si ca mi-e dor de inghet, turturi si zapada. Iarna asta mi s-a parut cumplit de lunga, nu stiu, o fi fost recordul de zapada, racelile mele repetate sau faptul ca a venit frigul si am scos botinele din dulap la inceputul lui octombrie.

Acum ma las de bloguit, au dat astia drumul la red carpet si trebuie s-o vad pe Jennifer cum se pupa-n nas cu Angelina, prima data de cind i l-a suflat pe Bradutu ... ca doar asta am auzit la breaking news in ultimele zile, in afara bineinteles de ce-a facut/mincat/cumparat/vizitat familia Obama ...............

Scoala canadeza

2009-01-29T10:08:00.002-08:00

Discutie la ceas de seara, in baie:
-Mommy did you hear about Leonardo?
- Di Caprio or the italian shoes?
- Nooooo, Leonardo da Vinci ...
pronunta Leonardo cu un accent asa de haios, un fel de "Leeahnardo"...
o provoc, sa vad ce-mi spune ... ii spun ca stiu de codul lui Da Vinci si de Tom Hanks.
- Nooo - si-si da ochii peste cap ... Leonardo was an italian painter, musician, scientist, doctor, sculptor, inventor, writer ...do you know Monalisa?
- No, I never met her.
- Of course you never met her - (urmat de alta repriza de dat ochii peste cap) ... she lived 400 years ago!!!
Timp de 20 de minute- in care-i samponez parul, o limpezesc, o usuc cu prosopul, imi explica ce-i cu misterul Monalisei/Gioconda - musai sa ajungem la Luvru sa o vada, - si imi spune istoria vietii lui Leonardo.
Asta-i scoala canadeza ... au ajuns la jumatatea clasei a II a, habar n-au cit face 4x9, dar stiu despre sistemul solar, planeta, continente, animale, ce-i cu Piramidele, cine a fost DaVinci si Socrate, de ce s-a scufundat Titanicul, pe unde e Sahara si Siberia, problema copiilor malnutriti din Africa, traditii gen An Nou Chinezesc si Diwali, de ce alegerea lui Obama e istorie si multe altele ... uneori ma intreb unde intra atitea in capsorul acela (?)
Si in fiecare zi bomban ca nu-i invata tabla inmultirii :)))... macar fac adunari si scaderi cu zeci si sute, si ceva geometrie.
Ce-oi avea si eu cu matematica asta, parca nu s-ar fi inventat calculatoarele!
Defect profesional, clar.

quite embarrassing ...

2009-01-22T14:08:00.002-08:00

Cresc prea repede ...
Parca ieri era bebelus si o pupaceam de un milion de ori, iar azi e domnisoara care nu ma lasa sa-i dau un pupic in fata colegilor.

De trei ori pe saptamina ii dau mincare calda la scoala, in termos ... joia - ziua cind lucrez de-acasa - ii duc eu mincarica la prinz.
Pina acum, intram in clasa, o pupaceam, ii desfaceam termosul, o mai pupaceam de vreo trei ori si plecam.
Joia trecuta m-am dus iarasi, era la usa clasei, eu dau sa intru, ea nu ma lasa "it's ok Mommy, I can open the lid like every other day",
Bineinteles ca o ignor, intru in clasa, deschid termosul, ii pun lingura in mina, ii desfac sucul, ii aranjez parul, o pupacesc de vreo citeva ori si plec.
Dupa scoala o vad imbufnata, o intreb de ce-i suparata.
"I am mad at you ... why did you have to come in the class and treat me like I'm a little girl? it was quite embarrassing".
Pina la urma ne-am impacat ... am hotarit ca acasa e inca bebele meu si ne facem de cap, iar in public - a se citi in fata colegilor - o tratez ca o "big girl" - minimum un "kiss" si un "hug".
Azi cind m-am dus la prinz, ma astepta pe hol la intrare, s-a uitat de vreo doua ori in stinga si-n dreapta, si cind s-a convins ca nu o vede nimeni, mi-a sarit in brate si m-a lasat sa o pup de citeva ori.

Schimbari ...

2009-01-15T13:35:00.003-08:00

Am inceput anul sub semnul schimbarilor ... nu ca ar fi avut loc vreuna, ci asa mi s-a nazarit mie, sa fac schimbari.
Vreau ceva, nici eu nu stiu ce vreau de fapt, cred ca la mine celebra criza de 40 de ani, se manifesta la 39:) . Husbandul mi-a sugerat sa-mi schimb freza, sa-mi fac un tatoo, sa schimb locul mobilei prin casa, si o sa-mi treaca.
Eu insa m-am hotarit sa-mi schimb jobul, cariera de fapt - decizie de-a dreptul infantila in zilele astea, avind in vedere ca am un scaun sigur, suficient de lucru pentru urmatorii doi ani si o calificare care imi deschide multe usi.
Nu mi-am dat inca demisia si nu-s timpita sa plec pina nu gasesc altceva ... un altceva pe care asa cum am zis, nici eu nu stiu sa-l definesc.
Observ pe zi ce trece ca muncesc din ce in ce mai mult, sunt tot mai obosita, ma joc din ce in ce mai putin cu Sara... totul e alergatura, job, cursuri, casa, activitati, obligatii.
Am intrat pe banda spre 40 de ani, si am realizat ca jumatate din viata mi-am petrecut-o in goana dupa bani si cariera ... ma concentrez din ce in ce mai putin pe ceea ce imi place sa fac cu adevarat, cum mi-ar place sa fie viata noastra de fapt - cu dimineti linistite, fara "hurry, hurry", si seri cu un pahar de vin linga o carte buna.
Deocamdata am inceput sa ma uit dupa joburi pentru businessuri non profit, aproape de casa sau "work from home" ... din cind in cind arunc un ochi la cit m-ar costa si cit de afectat ar fi bugetul familiei, daca la toamna ma apuc de cursuri de istorie - prietenii stiu de ce :) ...

Craciun Fericit!

2008-12-24T12:08:00.001-08:00

Sa va fie casa, casa, cu bucate noi pe masa, Mos Craciun cu sacul plin, drumu-n viata cat mai lin, bogatie cata vreti, sanatate pentru toti, iar la anul care vine, sa va fie si mai bine!
Sarbatori Fericite si La Multi Ani!

un pic asa, de sezon...

2008-11-17T22:29:00.005-08:00

Saptamina trecuta - desi am avut 2 zile libere de la munca - a fost una din aia in care simti din plin ca ai depasit secolu' vitezei si ai intrat in cel al acceleratiei ... dar asta e numai inceputul.
Odata cu Remembrance Day, la Canada a inceput oficial sezonul Sarbatorilor de iarna, si lumea a luat-o pe ulei, combinat cu particule acceleratoare made in Elvetia.
S-a dat startul la Xmashanukkah shopping, la petreceri, mese festive si fundraisinguri. Calendarele au deja toate weekendurile pline si am trecut la atacul lunch breakurilor .
La joburi se agita toti sa-si termine treaba pina la inceputul lui Decembrie, ca dupa aceea e bine stiut: pina in Ianuarie nu mai munceste nimen, toata lumea sarbatoreste, pleaca la schiat sau prin tarile calde.
Magazinele si-au deschis usile cu noua oferta de sezon, decoratii si muzica imbietoare si facatoare de minuni pentru toate sufletele, in realitate - crima si pedeapsa pentru credit carduri.

Pe mine m-a lovit deocamdata doar febra oboselii, oboseala aia care nici sa dormi nu te lasa ... si dl. pateu care a inceput sa ma biziie din ce in ce mai des, nu cumva sa uit ca exista si are nevoie de dieta si program de pensionar.

Peace ...

2008-11-17T15:44:00.004-08:00

Sara a inceput sa scrie, in special poezioare.
Pe 11 noiembrie, a fost Remembrance Day - Ziua Veteranilor, si au avut un proiect de la scoala sa scrie ceva despre Pace.
Ea a scris asta:

Peace is being helpful
It feels better to give than take
Peace is silent
Nobody can think in loudness
Peace is like a rose that blooms in perfect harmony
Peace is like a rainbow that paints the gray sky
Tell people how you can make peace ...

Nu s-a multumit numai cu scrisul, a trebuit sa-i dau linen paper - hirtie pergament - pe care a decorat-o cu macii rosii - simbolul care-l purtam la guler de Ziua Veteranilor.
Joi dimineata cind am dus-o la scoala am avut parte de una dintre cele mai placute surprize din viata de mamica.
Mr. Beaton m-a invitat sa particip la "bounce at the bell" - adica adunarea de dimineata din gym, si domnisoara mea si-a citit poemul in fata tuturor, elevi si profesori ... bineinteles ca era sa innec toata soricimea din tri-cities.

She did it ... again

2008-11-06T21:04:00.003-08:00

Desi nu-mi place sa o pedepsesc - ma simt extrem de prost dupa aceea, uneori pling, imi vine sa-mi dau palme si sfirsesc prin a renunta la pedeapsa, azi a reusit sa ma oblige sa o pedepsesc .
Lectia pian - Leona ii spune ca n-a exersat una din 'scale' ... al meu copil, cu un zimbet extrem de indolent, ii raspunde: "You are right, I didn't" si continua pe acelasi ton "do you have a problem with this?"
Leona a ramas masca, eu si mai si ... o intreb unde a auzit expresia si, foarte stapina pe sine, imi raspunde "hannah montana" ... oh well, ii explic ca nu-i o expresie tocmai frumoasa, isi cere scuze Leonei, dar continua sa fie "silly" pe tot parcursul lectiei.

Asa ca s-a ales cu pedeapsa - nu hannah montana si disney/family channel pina nu-si controleaza atitudinea si vorbitul.
De cind cu hanna montana&co, are din ce in ce mai dese momente de "Hollywood brat" - adica un fel de plod rasfatat, de bani gata. Desi i-am spus si eu si tasu, de nenumarate ori, ca e funny doar cind se preface, se pare ca i-a intrat pe o ureche si i-a iesit p'aialalta.
Am mai adaugat la pedeapsa si taiatul a doua chestii de pe lista pentru Santa. Da, are deja lista pentru Santa, si-a facut-o imediat ce-am terminat cu Halloweenu'!... asa copil "organizat" n-am mai vazut, planifica totul cu luni inainte!
I-am spus ca o las pe ea sa aleaga ce taie de pe lista, si de-acum incolo de fiecare data cind vorbeste si se comporta ca hannah&co, sau nu-si face toate lectiile, taiem cite 2 chestii de pe lista.
A facut ochii mari, si cind s-a intors cu spatele, a bombanit "thanks God I have a long list" ...
Na, ce sa mai zici ... m-am bagat si eu in baie si am ris.

De Halloween

2008-11-01T19:09:00.002-07:00

no, trecu si Halloweenu ...planificat cu vreo doua luni inainte, costum achizitionat acum o luna, nu cumva sa nu mai gasim "something special", adica "Hollywood fashion cat".

dovlecii nu au fost asa scary ca in anii trecuti, unul dintre ei a fost "bunny" - iepuras ... dar tot mi-au decorat - Sara si Daddy - in fata casei cu cranii si alte morbiditati sperioase, alaturi de dragutele mele sperietoare din paie.

anul acesta am fost eu cu fetele la trick or treat, husbandu' a ramas acasa sa imparta bomboanele ...

Leah a fost vrajitoare si Sarah - vampir :) ... cel mai cute vampir pe care l-am vazut :) ...

pentru cei care nu stiti, Leah si Sarah locuiesc peste drum de noi, mamica lor e Terri si le-a adoptat din China cind erau bebelusi ... de cind s-au mutat aici - acum doi ani - le-am adoptat si noi :) si Terri pe Sara ...

majoritatea caselor din cartier au fost decorate cu dovleci, lumini si tot felul de chestii care mai de care mai sperioase: schelete, vrajitoare, monstri samd ...

Terri si l-a pus pe Frankenstein pe post de vampir la usa :) ...

Adam are PhD in scobit dovleci :)

in fiecare an, unul din vecini amenajeaza in garaj un fel de "haunted house" - casa bintuita ... pune tot felul de schelete, lumini sumbre, are chiar si un aparat de facut fum ... el se imbraca in vampir sau stafie si da bomboane copiilor ...creeeepyyyyy ....

DJ Rock Frank

cel mai "dulce" sconc ...

tanti de la casa asta n-a mai dat de paianjeni de vreo 3 ani :)))...

si umbla vorba ca a inchis usa de la garaj peste barba-su, si si-a spinzurat soacra ...:))))

astia tocmai s-au intors de la jefuit morminte in Egipt ...s-au ales doar cu o mumie ...

iaca si pe Flinstone ...

asta si-a facut cimitir in fata casei ...

iar astia-s "bintuiti" rau de tot :))) ...

"these are all mine" ...

dulciurile le-am impartit frateste, iar subsemnata - cea care scrie - s-a ales cu ditamai castronul cu ciocolata si chipsuri, care bineinteles vor contribui cu succes la intretinerea celor X0 de kg agonisite pina acum.

I don't like it when you are not home

2008-10-27T09:41:00.002-07:00

In weekend a trebuit sa merg la o conferinta in Whistler ... fiindca programul a fost foarte incarcat si nu aveam timp de nici un fel de activitati relaxante, am hotarit ca Sara si Daddy ramin acasa.
Ca de obicei, nu i-a placut, desi husbandu' a distrat-o la maxim: au fost la HSM 3, la McDonalds, la mall, au inchiriat si un film la care s-au uitat mincind popcorn pina dupa miezu' noptii, duminica au fost la patinaj cu inca doua fetite - prietene de-ale ei.
Cind am ajuns acasa ieri dupa-amiaza, mi-a sarit in brate si a zis foarte apasat "I don't like it when you are not home" ... asta dupa ce mi-a spus-o la telefon de vreo 3 ori.
I-am adus un ursulet imbracat in costum de dovleac si o carticica cu tot felul de jocuri cu tema Halloween ... pe ursulet l-a botezat "Pumpkin bear", ieri a fost baiat, dar astazi s-a razgindit si l-a facut fetita ... a dormit cu el si azi l-a luat la scoala sa-l introduca prietenilor ... aici mai toti prichindeii de virsta ei se duc la scoala cu cite o jucarie de plus, in special webkinz.
Aseara a stat agatata de gitul meu, am facut baie, ne-am pupacit pina am obosit si in final am adormit toti trei in patul ei, cu Pumpkin bear, plus vreo 3 webkinzi printre noi.
si iar m-a luat la masuratori - i-a fost dor de mine "google times to the other side of the Universe and back" ... asta da dor :) ...
sper sa fie asa "mamoasa" si cind o avea 17 ani :).

Cum se doarme la babysittera

2008-10-23T11:24:00.003-07:00

Ieri, Sara a stat la Kelly toata ziua, de dimineata pina dupa miezul noptii, cind am ajuns noi acasa de la concert.
Cu vreo 3 zile inainte, si-a facut lista cu tot ce o sa-si ia la Kelly: DSu a fost primul ... perna, pijama, paturita Tweetie care o insoteste peste tot de cind avea 2 luni, periuta si pasta de dinti, mouthwash, buretele de baie, spumant, sampon, halat si papuci de casa, haine de schimb, carti, webkinzuri, zici ca ar fi plecat de acasa pentru un weekend lung, nu pentru o zi.
Cind am ajuns noi, dormea in family room, pe jos, cu Frank - baiatul lui Kelly.
Kelly ne-a zis ca n-au vrut sa doarma in pat si a trebuit sa le amenajeze un fel de "camping" ... cum n-avea saci de dormit, le-a pus paturi si perne si asa a reusit sa-i faca sa se potoleasca si sa adoarma ... probabil dupa ce i-au facut capu' calendar bietei femei.

Azi-dimineata mi-a zis "Mommy I couldn't sleep on Kelly's bed, I missed your kisses too much, so I had to pretend that I am on an adventure trip, like Jack and Annie, you know"...
Jack and Annie sunt personajele din colectia Magic Tree House , noua ei pasiune in materie de literatura.

This is nowhere ...

2008-10-23T10:25:00.002-07:00

cu el ne-am incheiat ziua de ieri, husbandu si eu.
Nu gasesc cuvinte sa descriu concertul: fire, passion, rocks ... omul asta "is a living legend"!

si inca o inregistrare de concert

proof of love

2008-10-21T22:50:00.002-07:00

Gramatica nu are reguli cind e vorba de declaratii de dragoste ... iar notiunea de dimensiune e undeva intre fictiune si fantezie.

Mommy you are the bestest ... e preferata mea si azi am auzit-o de cel putin 3 ori ... asta fiindca azi dimineata am hotarit sa "chiulesc" si sa fiu macar pentru o zi "stay home mom".

ea: I love you all the way to the top of the Universe and back ...
eu: I love you 1ooo times to the top of the Universe and back ...
ea: I love you google times to the top of the Universe and back ...

categoric, n-ai cum sa "compete" cu google times :).