ASA NU

Later Edit

Mai jos este articolul si comentariile de pe blogul la care faceam referire aici.
Articolul nu mai exista pe blogul respectiv, a fost sters, ca de altfel si restul articolelor similare. Da, nu a fost doar un caz izolat.
Am salvat articolul in varianta originala, cu trimiteri - acolo unde a fost posibil - la blogurile acelor specimene, nu ca sa le fac trafic si nici ca sa dau idei altor dezaxati mintali, ci ca sa nu existe nici o indoiala ca, asa ceva exista printre noi. Ne pot fi prietene, rude, vecine, colege de munca, persoane carora le zimbim pe strada sau in parc, cind le vedem cu copiii de mina. 

Am dezactivat optiunea de a pune comentarii la aceasta pagina, din doua motive:
 - sincer, ma indoiesc ca specimenele respective vor citi aici si mai ales ca vor intelege ceva; dar, daca, pornind de la articolul initial, dau de gindit macar unuia din zecile de cititori care ajung pe aceasta pagina cautind metode de pedepsire a copiilor, cred si sper din tot sufletul, ca am mai salvat un copil de la o curelusa peste fund.
 - blogul acesta - everyday words - este un blog de cuvinte, amintiri, povesti si imagini frumoase, si nu se accepta nici un fel de injurii.
Daca doriti sa lasati comentarii cu privire la educatia copiilor, va rog sa le lasati aici; iar daca doriti sa lasati comentarii injurioase la adresa specimenelor care-si bat copiii, un simplu click pe numele unor participante la discutia de mai jos, va ghideaza spre sufrageriile lor intunecate de prostie.

_________________________________________________________________________________

“Reguli fundamentale” de folosire a pedepsei corporale

ianuarie 12, 2009 de Cristy

“Bataile usoare pot incepe in jurul de 15-18 luni. Trebuie sa fie rare, putin dureroase si rezervate doar cazurilor clare de sfidare, nu greselilor copilaresti. Daca autoritatea apasa prea greu asupra copilului in aceasta perioada, el isi va suprima orice dorinta de a cerceta mediul inconjurator, lucru care poate avea consecinte negative. Copilul trebuie invatat sa asculte si sa se supuna autoritatii parintesti, dar acest obiectiv nu poate fi realizat peste noapte.

Aplicarea bataii trebuie facuta cu un obiect neutru: un bat sau o curea, dar niciodata cu mana. Intotdeauna am crezut ca mana parintelui trebuie considerata ca un semn al dragostei si nu instrument punitiv. Mai mult, daca copilul este des palmuit cand nu se asteapta sa fie lovit, va tremura ori de cate ori parintele va ridica mana sa se frece pe obraz. Si apoi bineinteles, o palma peste fata poate afecta anatomia ei, deplasand nasul sau daunand urechii sau maxilarului Daca bataia este aplicata cu un bat, la locul potrivit pentru acest scop, atunci copilul nu se va mai teme de pedepse neasteptate pentru cauze minore. (Aceasta regula are si exceptii referitoare la lovirea usoara peste deget sau a palmii atunci cand copilul este mereu tentant sa puna mana pe ceva fierbinte.)

Trebuie oare ca bataia sa provoace durere? Da, altfel nu va avea nici o influenta. O mangaiere prin trei randuri de haine, nu transmite nici un mesaj. Totusi putina durere are consecinte benefice, durabile pentru copil. Cu certitudine nu este necesara “biciuirea” lui. Doua sau trei lovituri usoare aplicate acolo unde trebuie, reusesc sa transmita mesajul, “Trebuie sa ma asculti!” In sfarsit, este necesara aplicarea pedepsei imediat dupa savarsirea greselii, daca nu, atunci ea nu se mai aplica deloc. Memoria unui copil mic nu este suficient dezvoltata pentru a retine o fapta gresita pe care a savarsit-o cu zece minute in urma. Apoi, cand pedeapsa a fost executata si lacrimile au incetat, copilul trebuie luat in brate si reasigurat de dragostea parinteasca. Lasati copiii sa vi se arunce in brate. Imbratisati-i cu toata dragostea. Faceti-i sa simta siguranta pe care o gasesc numai in bratele dumneavoastra. Leganati-i cu blandete. Spuneti copilului cat de mult il iubiti si cat este de important sa nu isi supere “mamica”. Acest moment trebuie sa fie cel mai important eveniment al zilei. Pentru familia crestina este extrem de important sa se faca o rugaciune impreuna in care sa se admita in fata lui Dumnezeu ca toti am pacatuit si ca nimeni nu este perfect. Iertarea divina este o experienta extraordinara, chiar si pentru copii.”

“Cresterea copiiilor” – James Dobson

Postat in copii, disciplina, educatie, parinti, viata | Etichetat copii, disciplina, educatie,parinti | 69 comentarii

Like

Be the first to like this post.

1. pe ianuarie 12, 2009 la 9:21 pmMariutza

   Aveti un blog foarte frumos si interesant, il citesc cu multa atentie intrucat am si eu copii mici. Sa fiu sincera eu nu sunt de acord cu pedeapsa corporala; oridecateori copilul meu greseste il inchid intr-o camera (aceeasi tot timpul) si il las sa iasa de acolo doar cand a inteles ce a gresit. Atunci vorbim si apoi ne iertam. Evident ca uita, dar prin exercitiu repetat invata. Ce-i drept vorbesc din perspectiva copilului mai mare care e tare cuminte si ascultator; o sa mai revin cand cel mic va creste mai mare – caci el e tare neastamparat si incapatanat. Probabil ca pana la urma – cea mai buna metoda e cea care se potriveste pentru copilul respectiv. Dar ultima parte a articolului m-a uns la suflet.
2. pe ianuarie 13, 2009 la 11:42 amCristy

   Ne bucuram sa te cunoastem Mariutza!  Multumim de aprecieri.
3. pe ianuarie 14, 2009 la 7:53 amCristy

   Mariutza,
   Ma gandeam de dimineata la ce ai scris. Nici eu nu aplic pedeapsa corporala din prima, acum, ca au mai crescut. Stefan are 6 ani si jumatate, iar Mihai implineste 4 ani in februarie. La nici unul dintre ei nu functioneaza “statul in camera lui”. Pentru Stefan ar fi o trauma, ar tremura de frica, iar Mihai abia ca s-ar juca in voie – lui ii place sa se joace singur. Cat au fost micuti, si-au luat bataita la vreme… sau pe aproape.  Chiar si acum raman uimita ce efect are asupra lor “bataia”! Zilele trecute Mihaita era plangacios si neascultator: nu vroia sa isi stranga jucariile. Am incercat sa-l conving ca trebuie sa faca asta, nici un rezultat! Ba mai mult, situatia se inrautatea din ce in ce mai tare. L-am avertizat ca va primi bataie daca alege sa fie neascultator si pentru ca asta a ales, asta a primit! Doar o atingere (pe care sa o simta)cu spatula la fundulet. A plans foarte tare, mai mult de nervi si a plecat la el in dormitor. In cateva minute, nu cred ca au fost nici 5 minute, i-am auzit vocea vesela: “Mami sa stii ca m-am linistiiiit. Strang jucariile acum.” M-am gandit atunci: nu era mai bine sa-i dau una la fundulet mai devreme? Se calma imediat. 
4. pe ianuarie 14, 2009 la 5:35 pmMariutza

   Da, copiii mei sunt inca mici, 3 ani si jumatate si 1 an si jumatate. Insa, in final cred ca gasim pedeapsa adecvata copilului. Eu cand am tipat o data la el intr-un moment in care si el tipa de nu mai auzeam bine – mi-a parut rau multa vreme. Insa nu il inchid in camera lui ca stiu ca se joaca, il inchid in baie – acuma am ajuns in faza in care ne asezam amandoi la masa din bucatarie si discutam problema. Sotul meu evident e de alta parere si de multe ori ne certam din cauza asta. Hmm….si intr-o zi chiar copilul ii spune sotului cand l-a vazut suparat “tata, uite ce trebuie sa faci – iti ceri iertare, mama te iarta, uita si apoi totul e la fel ca inainte”. Am ramas perplex … amandoi. Insa el e tare cuminte si foaaaarte rar se intampla sa nu faca ceva. Cel mic, in schimb, e la extrema cealalta – nu stiu daca toate metodele mele de a discuta problema o sa fie suficiente. Si la urma urmei, poate ca putina bataie ii modeleaza doar; eu am luat bataie in copilarie si nu sunt asa de marcata dar am stiut de frica lui tata pana tarziu…
5. pe ianua
6. pe ianuarie 15, 2009 la 1:50 pmCristy

   Clau,

   Inteleg ce spui tu. Cred ca e o mare greseala pedeapsa cu bataia oricand si oricum si mai ales pentru un copil care are ca si limbaj de dragoste, atingerea fizica. Eu nu am fost batuta cand am fost mica, am fost cuminte si ascultatoare  Asta a fost structura mea. In schimb fratele meu manca bataia pe paine (o si merita la cate trasnai facea!), insa, nu l-am auzit sa spuna vreodata ca a ramas marcat de bataia pe care a luat-o….
   Eu am niste versete in minte cand ma gandesc la bataia aplicata copiilor, NU biciuirea lor. Dar fiecare mamica stie ce e mai bun pentru copilul ei.

   “Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
   Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.”
   Prov 23:1314
   “Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.” Prov. 29:15
7. pe ianuarie 15, 2009 la 3:31 pmclaudia

   nu stiu care e traducerea in original, dar cei care au zis acest lucru erau si ei oameni, cu greselile lor. Asta au zis-o din punctul lor de vedere, cum si James Dobson, care il respect a zis la fel, din punctul lui de vedere si din experienta personala. Fiecare isi alege modul cum isi educa copii. Nu sunt impotriva celor care adopta cum trebuie aceasta masura, spun ca din punctul meu de vedere nu sunt de acord. Domnul Isus nu spune nicaieri de bataie…
   Depinde si de copil, cat de sensibil este, dar in majoritatea cazurilor in care copii au mancat bataie, au fost afectati. Zic asta din cunostintele mele. Sper ca nu te-ai suparat pe mine.

   Am vazut oameni care erau prea nervosi datorita problemelor si cand copilul gresea isi varsau supararea si nervii pe ei, si nu mai conta atunci cum loveau copilul. Asta chiar doare, pt copil!
8. pe ianuarie 15, 2009 la 5:55 pmCristy

   Clau, nu sunt suparata deloc pe tine. Ma bucur ca esti deschisa si iti spui parerea altfel blogul nu isi are rostul!
9. pe ianuarie 15, 2009 la 6:34 pmMariutza

   Sper sa nu fi creat discutii neplacute cu parerile mele. Insa asa cum spunea Cristy in ultimul post, cred ca e fain sa ne spunem cati mai multe parerea – caci asa mai aflam unele de altele, ne mai inspiram. Insa cum ne pedepsim copiii ramane absolut la latitudinea fiecarei mame – depinde de caracterul ei si de caracterul copilului.
10. pe ianuarie 15, 2009 la 7:16 pmCristy

    Mariutza,  asta e ideea!
11. pe ianuarie 16, 2009 la 10:46 amclaudia

    Eu sunt mereu deschisa:))
12. pe mai 3, 2009 la 2:17 pmandreia

    parerea mea e ca copii cind gresesc trebue sa iti primeasca ce merita nu sa fie crutati ca is mici sensibili sa stie de frica si eu am fost educat in asa fel si nu am ramas marcat desi primeam batai destul de tari cind greseam da greseala aia o ocoleam
13. pe mai 3, 2009 la 8:31 pmCristy

    Buna, Andreia!  asa cum am scris mai sus, cred ca bataia isi are rostul ei, bineinteles aplicata cu intelepciune.
14. pe iunie 13, 2009 la 10:50 pmandreia

    ai dreptate cristy si eu am un copil de 8 ani si lam educat asa cum ai zis tu si asa cum am fost si eu educat cind greseste ii e esplicat ce a gresit dar iti primeste si loviturile cu nuiaua peste fundu gol in asa masura incit sa le simta dar si sa nu il dora prea rau
15. pe august 27, 2009 la 3:13 pmadiia

    Bataia e cea mai mare greseala oameni buni!!! Daca va iubiti cu adevarat copiii nu ii bateti.Iar daca nu stiti sa ii educati altfel, nu ii faceti!!!Indiferent cu ce o aplici,cum o aplici si cate vorbe mieroase si imbratisari ii dai dup-aia undeva in sufletelul lui va ramane o rana pt toata viata.
    Eu am fost batuta cand eram mica.Apoi timp de 10 ani nu am mai fost batuta.Si am fost batuta din nou tot de catre mama caci numai ea ma batea, la varsta de 20 de ani acum cateva saptamani.Nu stiu cat m-au marcat bataile din copilarie din care nu imi amintesc prea exact desi stiu k au fost, ca dureau si ca odata mi-a curs sange de la buza, dar aceasta de cand is mare pur si simplu ma doare asa de tare:((((((((((((((Imi bate inima tare de fiecare data cand tipa mama, ideea e nu ca mi-a lasat vanatai sau ceva nush daca a dat tare, dar era asa de orbita de furie ca am crezut ca o sa ma omoare.Am fugit de acasa in ziua aia in haine si slapi de casa ca sa scap caci credeam k o sa ma omoare.Dupa cum vedeti am 20 de ani, dar plang ca un copil cand e vb de bataie si nush cum puteti sa va treaca macar o secunda prin minte ca ar fi buna.
    Cea mai mare teama a mea e ca daca as avea copii sa nu ajung sa ii bat.Daca i-as bate as simti k mi-am ratat viata, k am facut ceea ce urasc cel mai mult.Decat sa am copii si sa ii bat prefer sa nu am niciodata copii.
    Oameni buni ganditi-va de 1000 de ori inainte de a bate copilul.Vorbiti frumos cu el, gasiti orice alta cale.Va rog eu.NU ii lasati sa treaca prin ce am trecut eu.
    Cunosc copii, adica acum adulti care au fost copii cuminti, unii batuti altii nu.Si va spun eu ca cei care au fost batuti au tot felul de probleme cu ei insisi sau in relatiile cu oamenii,iar cei care nu au fost batuti au fost unii la fel de cuminti ca cei batuti.Dar nu au aceasta trauma si asta conteaza mult.
    Daca bataia ar ajuta ar exista si o alta cale care ar ajuta, iar daca alta cale nu ajuta inseamna ca nici bataia nu ar ajuta.Si chiar de ar ajuta pe moment, voi nu vedeti rana din sufletul copilului…El nu va uita niciodata asta….
    Asadar: NU va bateti copiii si nici alte persoane sau animale.NU aveti nici un drept.Castigati-le respectul si interesul si prietenia, nu frica.NU VA BATETI COPIII!!!!
16. pe august 27, 2009 la 3:16 pmadiia

    Stiati ca in anumite tari pedeapsa corporala e pedepsita strict si se merge pana la decaderea din drepturile parintesti?
17. pe august 27, 2009 la 9:42 pmCristy

    Adiia,

    Imi pare rau ca ai trecut prin experiente asa grele. Cred ca ai inima tare indurerata. Ce spui tu aici este cu totul altceva, este o extrema si este bine stiut ca extremele nu sunt tocmai bune…
    Imi pare tare rau prin ce ai trecut. Ma rog pentru tine ca Dumnezeu sa iti aline inima, sa izbutesti in viata si sa fii o mama buna.
18. pe septembrie 7, 2009 la 1:39 amioana

    Salut!Metoda asta mi se pare interesanta si cred ca poate fi de folos.Nu am incecat-o pt am o metoda care da roade foarte bine.Sper sa nu va suparati daca o sa o pun aici.Mereu cand se intampla sa faca tot felul de crize il iau ferm fara sa il ranesc si il asez la colt pe un sczun cum este cel de masinacu centura si sta acolo cam 5 minute timp destul sa se linisteasca si sa discutam.Il intreb daca este sigur ca s-a calmat si daca putem dicuta.Daca da atunci mergem in bucatarie si stam la masa de vorba de la egal la egal.Ii expilic foarte clar cum a gresit si de ce merita pedepsit.In momentul in care a inteles si recunoaste ca a gresit mergem si se va confisca pt 5 zile.In fiecare dimineata mergem si taiem o zi de pe lista ca sa fie si el sigur ca pedeapsa este drapta.Daca suntem intr-un magazin si face asa plecam ,daca nu se poate ii ignoram pe cat posibil crizele sau daca cere o jucaie si tipa peste tot ii spunem ca daca nu se va calma nu va primi niciodata nimic si apoi dicsutam despre o cale de rezolvare a problemei.
19. pe septembrie 7, 2009 la 9:13 amCristy

    Buna, Ioana! E o metoda foarte buna cea pe care ai descris-o tu mai sus, in special pentru copiii mai maricuti. Am inteles ca minutele de “exilare” trebuie sa fie proportionale cu varsta micutului, adica un minut pentru fiecare an de viata al copilului si in cazul in care repeta greseala se trece la confiscarea unei jucarii preferate.  Multumesc pentru interventie!
20. pe septembrie 23, 2009 la 11:19 pmioana

    Buna cristy!Multumesc pentru aprecieri.
    Acum cateva zile am fost cu niste prieteni la tara intr-o comuna mai retrasa cu o scoala care avea doar cateva clase.Am aflat de la rudele prietenilor care au un copil de 8 ani ca daca nu stiu sa raspunda sau se poarta urat sunt dezbracati la pielea goala si sunt pusi cu mainile la perete fara sa aiba voie sa se miste si primesc cam 20-30 de lovituri de curea (si credeti-ma am vazut cum arata bietul copil acele lovituri erau puternice).Ce credeti despre asta?Eu daca as avea copilul la aceea sc dupa prima zi l-as muta chiar daca ar face naveta zilnic n km.
    Inca ceva mai sus unde am scris …se va confisca pt 5 zile …nu aM CONTINUAT ,,JUCARIA PREFERATA“.Multumesc.
21. pe septembrie 24, 2009 la 5:04 pmiulia

    Vai, nu pot sa cred! Si parintii aceia isi mai duc copiii la scoala respectiva? Eu cred ca as matura prin toata scoala cu respectiva invatatoare sau profa, daca ar fi numai sa imi dezbrace copilul, daramite sa il mai si bata. M-ar sti toata comuna plus alte 20 de langa ea.
22. pe ianuarie 25, 2010 la 7:20 pmCristina

    Mult timp m-am intrebat daca educatia cu bataia este buna sau nu, pana la un moment dat cand am decis sa incerc macar o data sa vad daca este sau nu folositoare. Conluzie:bataia nu strica uneori. Acum o folosesc in mod regulat cu rezultate benefice. Daca incalca vreo regula sau sunt obraznice le pun la colt sa se gandeasca la ce au gresit apoi stam de vorba despre gravitatea greselii si stabilim impreuna un numar. Apoi mergem pe canapea si la fundul gol primeste atatea curele cat am stabilit. De multe ori stiu ce au de facut cand incalca vreo regula si merg singure isi dau pantalonii jos si asteapta sa vin sa le aplic cateva cureluse. Bineinteles ca plang pentru ca e dureros dar stau cuminti sa se termine si la sfarsit isi cer iertare. Cand sunt gata sa incalce vreo regula le intreb: Va este dor de curea? si se linistesc imediat.
23. pe ianuarie 25, 2010 la 8:25 pmCristina

    
    Eu incerc sa nu aplic doua pedepse pentru o greseala, in prima faza e “coltul”. In cazul in care se repeta, trec direct la cealalta care este mai serioasa. 
24. pe ianuarie 25, 2010 la 8:55 pmIulia

    Mi se pare umilitor sa bati un copil la fundul gol! 
    • pe ianuarie 25, 2010 la 9:04 pmCristina

      Tu nu i-ai batut niciodata la fundul gol??? Nu spun asta ca si cum toata ziua nu as face altceva decat sa-i bat in felul acesta, dar de vreo 2-3 ori au incasat-o asa. Peste pampers e ca si cum n-ar fi … Umilitor este sa-i lovesti peste fata.
25. pe ianuarie 25, 2010 la 10:53 pmCristina

    ooooooo in sfarsit, Mihaela isi face aparitia!!! Ieeeeeee!

    ce nu am specificat, este varsta! E intradevar umilitor sa bati la fundul gol un copil mare. Cand e mic e de folos, dar mare… nu-si mai are rostul. Eu le mai dau din cand in cand la fund cu batul dar asta foaaaarte rar. Sunt alte metode mai eficiente la varsta asta.  E suficient sa nu aiba voie sa se uite la desene sau sa nu se joace la calculator, devin instant cei mai ascultatori copii.   
26. pe ianuarie 25, 2010 la 10:21 pmmamydealex

    Fetelor,am reusit sa citesc si eu ce ati scris…nu vreau sa critic pe nimeni si nici sa insinuez ca mtodele mele ar fi cele mai potrivite…dar sunt intru totul de acord cu Ioana(de care mi se rupe sufletul ca trece prin asa ceva la o varsta la care ar trebui sa puna piciorul in prag sa sa nu mai permita asa ceva.-ma rog la Dumnezeu sa o ajute sa procedeze cum e mai bine pt ea).
    Cristina,spuneai ca e vorba de o “extrema”…sunt de acord cu tine…dar cred ca depinde f mult si de felul de a fi al fiecarui copil in parte.Unii pot ramane taumatizati chiar si datorita unor certuri care au loc in casa ,sau doar pt faptul ca sunt certati sau pedepsiti…trebuie “cantarit” si verificat cat poate duce fiecare in parte.Nu poti bate un copil sensibil ca pe urma sa te miri de ce se sperie noaptea ,de ce nu “se descurca” ca alt copil de varsta lui etc.
    E adevarat ca trebuie sa existe un echilibru si nu sunt de acord nici cu partea opusa- in care copilul poate sa faca tot ce vrea… insa nu bataia e solutia.Cred ca Dumnezeu ne-a dat intelepciunea sa gasim atatea metode …
27. pe ianuarie 26, 2010 la 9:14 amCRYSTYNYCA FERICITA

    Am o intrebare. Cine este Cristina, care a scris pe 25 ian. ora 7:20 pm ? Cristina S, nu cred ca esti tu, acea persoana vorbeste la genul feminin, din cate stiu eu tu ai baieti.
    Noi, cu Lavinia procedam astfel : avem un bat si cand nu asculta ii aducem aminte de el si imediat se potoleste, nu este nevoie sa-l folosim. L-a folosit Cristi o data, si de atunci nu mai este nevoie sau pedeapsa, inchidem televizorul sau sta 5 min. in camera. Ce cuminte este dupa pedeapsa si ascultatoare…
    Cu certatul in public nu sunt de acord, dauneaza mult copilului.
    • pe ianuarie 26, 2010 la 9:36 amCristina

      Asta e singura diferenta pe care o observi, ca am baieti si nu fete??? Da, mai sunt si alte Cristine in afara de noi!   
28. pe ianuarie 26, 2010 la 9:48 amCristina C

    Eu sunt Cristina care a scris pe 25 ian ora 7.20. Sunt noua pe blog si am 3 fete. O sa ma semnez de acum Cristina C ca sa se poata face diferenta. Este adevarat ca e umilitor sa primeasca bataie la fundul gol dar metoda functioneaza si dupa bataie sunt cuminti si ascultatoare
    • pe ianuarie 26, 2010 la 10:00 amCristina

      Ne bucuram sa te cunoastem Cristina C! Sa-ti traiasca fetele, sa fie sanatoase si sa te bucuri de ele!

      Dorinta noastra e ca fiecare dintre noi sa impartasim experientele noastre, sa putem invata una de la cealalta. Multumim pentru deschidere.

      Intotdeauna parerile au fost pro si contra pedepsei corporale. Sunt sigura ca fiecare parinte normal cunoaste limitele. Nu vorbim aici de exceptii, sunt o gramada.
29. pe ianuarie 26, 2010 la 12:05 pmCRYSTYNYCA FERICITA

    Multumesc pt. raspuns Cristina C !
30. pe ianuarie 26, 2010 la 1:05 pmmamydealex

    imi pare bine si mie Cristina C.ca “ne vizitezi “.ma bucur cand vad ca mai sunt si alte persoane alaturi de noi…sau mai exact de fetele noastre… pt ca in ultimul timp eu am intrat mai rar…
31. pe ianuarie 26, 2010 la 1:08 pmmamydealex

    Cristina S …te omoooor. De ce apare la semnatura mamyde alex si se intra pe blog pe pagina personala…rezolva problema, doamna administrator….te rog!(asta dupa ce mai intai te omooor)
32. pe ianuarie 26, 2010 la 1:19 pmCristina

    Pai, degeaba ma omori pe mine, ca ti-ai facut-o cu mana ta!   
    selecteaza corect pagina respectiva! Ieri am modificat eu pt tine  … adica scrie:
    http://mamydealex.wordpress.com/

    La asa rugaminteeee, nici nu pot sa zic nu! 
    Multumita?
33. pe ianuarie 26, 2010 la 2:04 pmCristina C

    Putem gasi solutii sa vorbim si in direct cum ar fi pe messenger. Cum vi se pare ideea?
34. pe ianuarie 27, 2010 la 10:25 amCristy

    Putem vorbi si pe mess dar e mai greu sa gasim un timp in care sa ne intalnim toate. De aceea e blogul, sa scriem fiecare cand avem timp. Iti trimit un e-mail.
35. pe ianuarie 31, 2010 la 2:29 amelena

    Trebuie sa recunosc ca prima data cand am citit articolul am avut un sentiment de frustrare,de tristete,durere si mai ales revolta…si poate de asta am ales sa scriu. Mai ales ca am vazut la comentarii diverse opinii si am observat ca nimeni nu e reticent la o parere diferita.

    Eu ma incadrez in categoria celor care nu sunt de acord SUB NICIO FORMA cu pedeapsa corporala MAI ALES LA COPII! Desi pare paradoxal,mai putin traumatizant este pt.un adolescent sa fie batut decat pt.un copil mic. Este acelasi lucru ca in cazul jignirilor sau umilintelor la care sunt supusi multi copii si reprezinta o forma de ABUZ.Eu cred ca unui copil nu ar trebui NICIODATA sa i se spuna,de ex,ca este prost,tampit,ca nu e bun de nimic, s a m d. Multi parinti recunosc ca arunca cu astfel de vorbe in copiii lor la MANIE, la SUPARARE. Fratilor, acei copilasi nu sunt maturi din pct de vedere emotional si psihic; ei nu pot intelege ca mama sau tatal lor a avut o zi grea,sau are greutati,suparari si de asta isi varsa nervii asupra lor…Copiii CRED tot ceea ce li se spune…asa ca astfel de parinti sa nu se mire cand in adolescenta fii sau fiicele lor cad in depresii,nu stiu sa comunice,se izoleaza,plang intruna,au probleme de socializare,complexe de inferioritate, apeleaza la modalitati de self-harm pt a razbi in viata de zi cu zi, nu pot invata sau, la extrema opusa, incep sa bea,sa se drogheze,sa fie mai obraznici si mai sfidatori ca niciodata!!
    Si revenind la problema pedepsei corporale: a batea un copil CAT DE MIC DEZBRACANDU-L mi se pare cea mai mare umilinta cu putinta. El nu intelege ce i se intampla,dar SIMTE… si poate aveti impresia ca uita…dar nu este asa. Flashback-uri astea (sau daca nu, o durere neinteleasa) revin in adolescenta sau poate mai tarziu…Si cum spunea cineva,exista copii/tineri ff sensibili(credeti-ma,nu vorbesc prostii) care numai din cauza certurilor repetate,a lipsei de pace si intelegere din familie,a lipsei de afectiune,a neglijentei emotionale din partea parintilor au ajuns sa se sinucida sau au ajuns la depresii grave,dereglari psihice…ori pur si simplu au suferit enorm..

    Articolul m-a tulburat efectiv pt ca eu nu pot intelege cum poti sa dai intr-o fiinta care e sangele din sangele tau si pe care O IUBESTI… Cu cureaua?? Pai as simti ca mi se rupe inima in mine!!! Ar fi ca si cum PE MINE M-AS LOVI…sau chiar mai dureros!Cu mana,cu batul,cureaua,spatula -tot violenta este,tot bataie!

    Iar in privinta Bibliei,nu va mai referiti atat la Vechiul Testament pt ca Mantuitorul a venit sa innoiasca legea veche si multe lucruri de acolo nu au mai fost valabile dupa aceea…In Noul Testament nu am vazut nicaieri ca Hristos sa spuna ca trebuie sa ne pedepsim copiii si ca o bataie usoara din cand in cand “face minuni”…Dimpotriva,i-a iubit cel mai mult pe copilasi,i-a luat in brate si ni i-a dat ca exemplu de curatie sufleteasca si inocenta!Acum sincer,vi-l puteti inchipui pe Iisus lovind vreun copil?

    Va spun eu o metoda pt.a avea copii cuminti…inca din pantece,invatati-va sa-i binecuvantati mereu si sa va rugati pt ei. Apoi,de la cea mai frageda varsta impartasiti-i cu Trupul si Sangele Domnului CAT MAI DES (fiind mici,au voie si in fiecare Duminica), luati-i des la biserica,familiarizati-i cu cele sfinte, iubiti-i si aratati-le ca-i intelegeti, cand fac prostii gasiti alte metode pt a-i face sa priceapa ca dvs SUFERITI (!!!!)din cauza greselilor lor.SI MAI ALES, ajutati-i de mici sa-L iubeasca pe Dumnezeu si sa-L caute (fireste,nu inspaimandu-i cu focurile iadului pt ca astfel ei devin reticenti fata de tot ce tine de Dumnezeu). Cautati sa fiti cat mai apropiati de ei.Discutati. Lasati-i sa va spuna ORICE fara sa va aratati nemultumirea in fata lor pt ca astfel ei se vor inchide sufleteste. Apoi, in adolescenta,chiar daca fac lucruri nebunesti,teribilisme,patrundeti in esenta lucrurilor pt ca revoltele acestea interioare la varsta lor ascund suferinte launtrice de tot felul.

    Iubirea face cu mult mai mult decat orice bataie, indiferent ca e “usoara”, ca e data cu “dragoste” (??).Si daca tot vreti o pedeapsa “buna”(recunosc, e pt copiii ceva mai mari),va dau un exemplu din viata unui sfant, al carui nume din pacate imi scapa momentan. Atunci cand a facut o mare greseala si nu si-a ascultat mama, aceasta l-a pedepsit prin faptul ca nu a mai vorbit cu el cateva zile.Si spunea parintele ca ATAT DE MULT L-A DURUT asta incat ar fi preferat orice altceva…si dupa vreo 2-3 zile in care s-a chinuit in sufletul sau,s-a dus si i-a cerut iertare mamei cu lacrimi in ochi…iar ea l-a sarutat cu drag si l-a imbratisat…
36. pe martie 9, 2010 la 5:37 pmpatricia

    Draga Elena,

    Tot ce ai spus tu este foarte adevarat. Dragostea este singurul lucru care poate functiona in relatia parinte copil. Eu cred cu tarie ca un copil care se simte iubit are un alt start in viata si un cu totul alt comportament in societate. Eu in copilaria mea nu am fost batuta de parinti niciodata dar recunosc ca atunci cand greseam grav ma pedepseau. Nu vorbeau cu mine sau nu ma lasau afara la joaca. Pedepsele mi se pareau ingrozitoare si cand mai ma luau la sentiment ma simteam ingrozitor de vinovata. Asa ca incercam din rasputeri sa nu mai fac aceeasi greseala pentru a nu-mi supara parintii pentru ca simteam din vorbele lor si din tot ce faceau ei ca ma iubeau. Am o fetita de 10 ani si jumatate este in clasa a- 4a si nu am batut-o niciodata. Recunosc ca am mai ridicat vocea la ea mai ales la unele probleme minore ce-i drept legate de scoala. Atunci cand ridicam vocea la ea plangea ingrozitor si ma durea sufletul si tot eu incercam sa o linistesc. Eu cred cu tarie ca vorba buna si comunicarea rezolva orice. Copiii au nevoie sa simta iubirea noastra. Nu conteaza ce le cumperi sau cat ci cata dragoste le dai. Ei simt asta de mici si incearca sa se comporte ca atare. De ziua mamei fetita mea mi-a scris o compunere care cred eu spune multe.” Mama tu esti pentru mine curcubeul ce rasare dupa ploaie, esti soarele care ma incalzeste atunci cand imi este frig , esti luna care ma vegheaza noaptea ca eu sa visez frumos si te iubesc de la minus infinit la plus infinit si mai mult decat atat. Cu drag a ta fiica Ioana”. Sunt cuvintele unei fetite de 10 ani si jumatate adresate mamei ei , sunt cuvintele oricarui copil adresate mamei. Asta vor copiii nostrii de la noi, siguranta, caldura, iubire. De noi adultii depinde daca putem sa le oferim aceste lucruri. Noi suntem cei care putem face ceva pentru ca lor sa le fie bine dar mai ales sa fie cuminti si ascultatori, sa nu le fie frica de nimic fara sa fie obraznici si fara sa jigneasca pe cineva.
37. pe aprilie 14, 2010 la 10:40 amAlexandra

    Ma numesc Alexandra si am 14 ani. Am fost educata prin pedeapsa corporala de la 4 – 5 anisori. Mama considera ca este o modalitate de educatie buna si pe care trebuie sa o foloseasca pentru ca eu sa ascult si sa stiu de frica. Pedepsele sunt in functie de gravitatea faptei de la lucruri foarte marunte pana la lucruri mai serioase. M-am gandit ce contribuie cel mai mult la aceasta frica:
    (a) durerea in sine si amintirea batailor trecute
    (b) rusinea de a fi pedepsiti astfel (corporal)
    (c) umilinta ce o resimtim (de pilda fiind batuti la fundul gol sau cand suntem doar umiliti fara bataie propiu-zisa)
    (d) trairea psihologica (este o experienta emotionala teribila)
    (e) “regia”, de exemplu
    - ca suntem trimisi in camera sa asteptam sa ne primim portia de care stim ca nu vom scapa, minutele chinuitoare dedinainte
    - sunten pusi apoi in genunchi sau cu fata la perete ca sa meditam la consecintele greselilor noastre, minutele de dupa.
38. pe aprilie 14, 2010 la 11:41 amCristy

    Ce draguta esti, Alexandra! Multumim pentru gandurile tale.
    Ideea e ca pedeapsa corporala trebuie folosita pana in 4-5 ani si fara a umili copilul, e vorba de disciplina, nu traumatizare, tortura.  Nu dezbraci copilul ca sa-i fie rusine (atunci cand e mare simte asta) ci cand e mic, ca sa simta mai bine, nu cu pampers. 
39. pe aprilie 14, 2010 la 9:35 pmAlexandra

    Si dupa 4 – 5 ani ce faci nu mai folosesti altfel de educatie? In cazul meu atunci a inceput din cate imi mai aduc aminte.
40. pe aprilie 15, 2010 la 2:03 pmCristy

    Din punctul meu de vedere, asta este un lucru trist, sa incepi sa disciplinezi folosind pedeapsa corporala la 4-5 ani…
    Educatia, cum spui tu, se face in functie si de varsta. Nu-mi spune ca tu la 14 ani mananci bataie in continuare! Inca nu stiu ce metode se folosesc la 14 ani, pot sa spun ca la 5-7 ani sa nu te joci la jocuri pe calculator sau sa nu te uiti la desene e o pedeapsa serioasa! 
41. pe aprilie 19, 2010 la 9:10 amMarius

    Doamnelor, daca doriti sa discutam pe marginea subiectului, putem vorbi pe mess.
42. pe aprilie 29, 2010 la 7:42 pmAlexandra

    Ce id ai Marius?
43. pe aprilie 30, 2010 la 10:15 amMarius

    Alexandra, trebuie sa o intrebi pe Cristy despre id-ul meu. Ea il detine.
44. pe mai 30, 2010 la 11:59 amRalucutza

    Cateodata o bataita nu stica, cu conditia de a fi folosita regulat.Daca un capil face o greseala enorma atunci da ,dar in rest daca nu e o greseala grava trebuie sa iti iei capilul in brate si sa ii spui ca nu trebuie sa faca lucrul respectiv,daca intelege nu tre3buie aplicata pedeapsa mai serioasa.Eu am un copil de 10 ani care in majoritatea timpului intelege de vorba buna.Ea nu intelege in mamentul in care este nervoasa dinaintea savarsirii faptei.Deci cancluzia mea este ca atunci cand intelege nu trebuie ,,palmuit”!
45. pe iunie 7, 2010 la 9:26 pmAna

    Cred că pedeapsa corporală este binevenită uneori important este să fie meritată şi explicată înainte cum binespunea Cristina (“stam de vorba despre gravitatea greselii si stabilim impreuna un numar”). Cateva minute cu mainile sus intinse perfect sau cateva curele subtiri la fund nu strică.
46. pe iunie 7, 2010 la 9:55 pmCristy

    E tare faza cu mainile in sus. Cred ca asiaticii folosesc metoda asta, nu? E o idee buna!!!
47. pe iunie 9, 2010 la 1:42 pmAna

    Cred ca este suficient de autohtona sa o aplicam uneori, insa tot cureaua ramane dupa mine cea mai utila. Tu ce folosesti ?
48. pe iunie 9, 2010 la 5:11 pmCristy

    cand erau mici si spuneam “nu” si nu ascultau, incercau sa atinga cu mana sau piciorul ceva ce nu aveau voie, in momentul in care spuneam “nu” ii atingeam scurt cu un betisor chinezesc sau creion partea cu pricina.  apoi betisorul s-a transformat in lingura de lemn sau spatula aplicata la fundulet. Acum nu prea mai este cazul.
49. pe iunie 11, 2010 la 8:43 amCristina C

    Buna Ana! Ma bucur sa vad ca esti o persoana care foloseste pedeapsa corporala in educatia copiilor. Intr-adevar cureaua este cea mai utila atunci cand folosim acest tip de educatie dar nu trebuie sa uitam si de celelalte metode: statul la colt, palmuirea etc etc. Tu cum stabilesti numarul de curele si pentru ce anume?
50. pe iunie 11, 2010 la 2:27 pmangela

    Buna ziua ! Am o fetita de 14 ani, foarte cuminte si chiar suntem adevarate prietene. Insa nu mereu a fost asa. Pana pe la 7 ani, eu si sotul meu ne-am straduit sa o educam fara sa o pedepsim corporal. Am niste amintiri cam neplacute din copilarie, si am spus ca nu-mi voi atinge copilul niciodata. Dar intr-o zi, cand era in clasa a 2-a, aflu de la invatatoare ca a lipsit trei zile de la scoala, si ma intreba daca nu cumva s-a imbolnavit. Cand am luat-o la intrebari mi-a spus ca se ducea la joaca la o vecina, in loc sa mearga la scoala.
    Am discutat cu ea, si a parut ca intelege ca nu-i bine ce face si ca nu o sa repete greseala.Totusi a doua zi m-am dus dupa ea sa vad daca ajunge la scoala si…stupoare : s-a dus direct la fetita vecinei.
    Eram atat de nervoasa ca nu stiam ce sa fac, dar intr-un final am sunat la usa vecinei, am luat-o pe sus de acolo, am dus-o in casa fara sa-i spun nimic si fara sa stiu ce sa fac.
    Maica-mea (care a bagat bataie in mine, pana am intrat la facultate) mi-a spus ca nu o pot lasa nepedepsita pentru ca maine o gasesc iar la vecina. Atunci mi-am luat inima in dinti, am pus mana pe o curea si i-am tras o bataie zdravana. Urla, ma ruga sa o iert, dar nu m-am oprit decat cand am stiut eu ca-i ajunge.
    Pe moment am regretat ca am facut asta, dar mai tarziu ma gandeam ca nu ar fi fost nevoie sa-i suport cei 9 ani de mofturi si razgaieli, daca as mai fi atins-o cateodata, si nu ar fi ajuns sa chiuleasca de la scoala chiar din clasa a 2-a.
    A mai primit o chelfaneala cand am gasit-o cu tigari si gata, de atunci s-a potolit si n-am mai avut niciodata probleme cu ea. Si nu cred ca voi mai avea…
51. pe iunie 12, 2010 la 10:53 amAna

    @ angela dupa cum vezi metoda a functionat insa te sfatuiesc sa o aplici cu calm si sa nu te lasi impresionata de urlete, etc.
    @ cristina c statul in genunchi si cu mainile sus intaresc spiritul si disciplina. numarul de curele il stabilesc in functie de gravitatea faptei insa intreb intotdeauna cate crede ca merita. daca nu apreciaza corect ii aplic eu un supliment de la mine. am luat o curea de lac de la leonardo mai ingusta si face minuni
    • pe iulie 12, 2010 la 10:31 pmioana

      si eu am procedat asa si acum plang mereu,acum cand e vinovata mami iar team suparat…si eu tot plang…
52. pe iunie 16, 2010 la 8:24 pmCristina C

    Ana care este idul tau?
53. pe iunie 16, 2010 la 10:18 pmAna

    Nu prea am timp sa stau pe mess dar poti sa-mi trimiti email peelena_constante@yahoo.com si iti raspund. Spune-mi cum procedezi tu. Eu spre exemplu nu ma las impresionata de tipete deoarece atunci cand vede ca iau cureaua din sifonier, deja spune ca nu mai face ca sa scape nepedepsita. Aici trebuie sa fii foarte ferma si sa nu te lasi impresionata sau pacalita. Pedepsa trebuie aplicata cum am mai spus cu calm dar trebuie sa simta bine. Si nu trebuie renuntat la numarul fixat initial. Copiii incerca intotdeauna sa vada pana unde pot merge si trebuie sa le arati ca existe limite pe care nu trebuie sa le depaseasca.
54. pe iunie 21, 2010 la 8:09 amAnca

    James Dobson sugereaza un obiect neutru bat sau curea. Cred ca batul este prea dur si aleg si eu a doua varianta. Sunt de acord cu Ana privitor la a nu te lasa pacalita. Copiii incerca sa vada pana unde pot merge.
55. pe iunie 23, 2010 la 4:37 pmioana

    Sunt socata de ceea ce citesc! Ana, tu stii ca in Romania este ILEGAL sa iti bati copilul? 
56. pe iulie 6, 2010 la 7:39 pmFelicia

    Am incasat si eu o astfel de bataie cand am lipsit o noapte de acasa, prin clasa a 8-a. N-am stat vreo doua zile-n fund…Nu pot spune ca mi-a prins bine, dar pot spune ca n-am mai repetat aventura.
57. pe iulie 10, 2010 la 2:55 amdana

    am 2 copii unul de opt ani si unul de patru si ii bat mereu cand intrec limitele. trebuie sa fie la fundul gol cu pielea uda. ii bat cu o curea subtire. plang, tipa ma roaga sa ii iert. nu ma las induplecata pentru ca stiu ca nu plang in totalitate de durere, ci mai mult ca sa ii scuz.
    pe cel de patru ani l-am batut doar o data, pentru ca a furat bani de la bunici si a cumparat dulciuri, iar pe cel de opt l-am batut de vreo trei ori, dar cateva curele daca ia note rele.
58. pe iulie 16, 2010 la 11:04 amCristina C

    @ dana la fundul gol cu pielea uda plang in totalitate de durere pt ca ustura ingrozitor dar cum bine ai spus nu trebuie sa ne lasam induplecati. La fundul gol cu pielea uda este o pedeapsa aspra in care copii se simt si umiliti pe langa usturime pt ca le este rusine dar trebuie folosita ca sa mai iesim din rutina pedepselor de zi cu zi. Se mai poate pedepsi la pielea uscata si cureaua uda.

    Dacă-ţi iubeşti copilul, bate-l des; dacă-l urăşti, dă-i să mănânce mult (proverb japonez)